Ziarul scapa turma

Noi romanii suferim de boala spiritului de turma. Probabil vine din copilaria nefericita a unora, de pe cand se jucau de-a baba oarba. Unii erau prinsi, astfel incat singura scapare era ultimul, cel care scapa turma.

Ziarul scapa turma, iar de cele mai multe ori o scapa din frau. Turma a fugit de la ei si s-a mutat in ograda mea, doar poarta era larg deschisa pentru toate dobitoacele. Fanii politicii editoriale au si sarit sa ma corecteze si sa ma apostrofeze ca mi-am permis una ca asta. Ba ca nu pot citi decat ce am scris eu, ba ca ma iau in piept cu ecsii, ba ca parca si cu daca se plimbau in barca.

Am scris pe blog despre multe, vrute si marunte, dar cum am scris despre Ziar, cum au aparut comentariile. Si ele, multe si marunte. Ca pe site-ul ziarului. Si, ca argumentul meu sa fie ultimul, care scapa turma, va duc aminte despre “libertatea de exprimare” invocata in atatea randuri de ziarul echidistant si solidar - libertate la care ader si eu cu toate directivele UE - atunci cand venea vorba de comentariile (unele pertinente, altele insolente). Sub protectia anonimatului de pe site-ul Ziarului, anonimele erau “libertatea de exprimare”, insa fantomele nu au voie sa umble in libertate. Legea e una pentru toti sau exista o lege a celor din turma? Intreb si eu, pentru ca gura pacatosului adevar graieste: “Sub protectia anonimatului, orice sobolan se viseaza zmeu” (finalul e, pe bune, genial, dar cine l-a scris stie asta, nu are nevoie de girul meu). Eu citesc ziarul sub anonimat, pentru ca nu comentez, iar asta ma face probabil ca sunt un soi de fantoma, cu blog.

Am vazut si romani fericiti, care nu sufera de boala vacii nebune, malarie de care te imbolnavesti traind in turma. V-am spus ca filmul preferat este “Tacerea mieilor”? Concluzia e una singura: eu, ca si Ziarul, tin(em) la libertatea de exprimare, cu calm!

Ramaneti calmi. Brb.