joi, 31 iulie 2008

PSD si un ‘material” de 2.000 de euro

Nu pot sa ma abtin si sa nu comentez articolul sau materialul ieftin, dar extrem de scump, din editia de azi a ZdR. Intai de comentariile mele, neavizate si rautacioase, dar la care am dreptul, trebuie spus un lucru important. Dupa conferinta oficiala a PSD, de sambata, senatorul Ioan Chelaru le-a povestit jurnalistilor, dupa inchiderea reportofoanelor si a camerelor de luat vederi, despre incercarea, josnica, a unui membru PSD de a cere unui institut de presa 2.000 de euro pentru a se publica in acel ziar (era un material inregistrat audio, nu si video) discutiile de cu seara. Chelaru a refuzat sa spuna numele trustului, iar eu nu am inteles de ce presa ar da 2.000 de euro pentru a publica asa ceva si de ce nu, invers, cel interesat sa dea ziarului 2.000 de euro sau… mai mult chiar.

Azi, citesc, nu cu foarte mare interes si nici nu mare atentie, articolul din ZdR. Nu stiu daca redactorul/patronul sau actionarul a platit banii sau e coincidenta, dar bag de seama ca discutiile de acolo sunt interesante, usor populiste, dar nu le putem cere politicienilor sa fie perfecti, cand unii sunt mult prea ipocriti. Nu mai are nicio importanta cine si cui a dat bani, dar e clar ca si ziarul recunoaste ca: “Un "om de bine" din PSD a pus la dispozitia "Ziarului de Roman" inregistrarea discursului senatorului Ioan Chelaru, care l-a "desfiintat" pe Carpusor”.

Despre desfiintarea celor doi, am cazut cu totii pe spate de extaz si am stabilit ca si noua si lor nu ne pasa. Pana si John Spintecatorul a recunoscut-o: “Daca miine senatorul Chelaru nu va mai fi senator, atita paguba pentru fiecare dintre voi si nici nu ma astept ca orasul sa plinga in pumni dupa mine, cum nu plinge, in prezent, nici dupa Carpusor sau Luncanu” – acesta este chiar singurul adevar pentru care pot pune mana-n foc din acest articol. In schimb, faza cu demisia ceruta celor doi imi suna exact ca demisia lui Basescu, mult prea asteptata. Ce nu stiu si e foarte important este daca acest discurs, foarte frumos de altfel (senatorul Ian Chelaru are un discurs bun, de fiecare data), este citit de pe prompter sau recitat sau spontan. O chestiune foarte importanta, mai ales cand faci analiza pe text. Mi-a placut faza cu spagile, cu zdrobitul, si cu multe multe altele vorbite pe la colturi, dar niciodata facute publice, oficial. Sa spunem lucrurilor pe nume!, sa vorbim si altceva decat nimic!. Foarte corect si brava.

Expun doar cateva probleme:

1. “Timp de opt ani, cit ati avut friiele Primariei la Roman, domnule Carpusor, nu v-a interesat niciodata partidul, in mod real. Asta conta numai in campanie, si atunci destul de putin, sau numai cind era vorba de promovarea unor oameni din anturajul dumneavoastra” – corect, dar de ce partidul nu a luat decizia de suspendare acum patru ani sau atunci cand problemele au inceput sa miroasa? De ce nu-si asuma partidul o parte din raspundere, pentru situatia actuala? Deci, romascanii au avut de suferit pentru ca partidul care l-a promovat nu a avut curajul de acum de a lua masuri atunci, aha, logic.

2. “M-am gindit de multe ori, pe durata mandatului meu de senator, sa renunt si sa ma intorc la profesia mea de baza. Numai ca, in ziua de azi, ti-e rusine de om, sa-i pretinzi onorariul.” – sa nu fim ipocriti! Cat vom trai pe acest pamant, lumea se va da in judecata pentru o palma de pamant, iar alegerea le apartine, e asumata. Ar trebui acum sa ma simt vinovata ca oamenii dau un leu sa-mi citeasca stirile in loc sa-si ia o paine?

Inchei, intr-un ton vulgar, ca si atitudinea politicienilor (precizez, a unora, si nu fac referire in categoria altora – la cei din textul mentionat), cu un alt fragment din discutii “N-ar strica, tovarasi, sa fiti nitel mai idealisti!" a spus, odata, Ceausescu, pe vremea in care era in toate mintile. Luati acest citat drept o dedicatie personala, pe care v-o fac”. Imi pare rau ca ne raportam inca la comunism si ca ne “dedicam” viata intereselor personale si nu scopului pentru care am/au fost alesi. Dedicatia mea ar fi doar una - pentru cei care nu invata niciodata nimic - va sugerez parazitii – de ziua ta. Numai ca... intentia nu era de a face educatie, nici macar muzicala. In ceea ce priveste ZdR, nu comentez pentru ca, pe cat posibil, si ei s-au abtinut si au facut mai bine decat mine, care nu ma pot abtine. Atata rau sa fie.

PS: La ora 13.30, acest articol de vestimentatie imbracat de noii social-democrati, dar vechii politicieni, avea peste 630 de citiri si zero comentarii. Eu nu m-am putut abtine de la comentarii, dar pentru cei care considera ca eu nu-mi vad de treaba si-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, va invit sa nu cititi. Eu ignor multe lucruri si traiesc bine, cum imi zice Base.

Presa si astfel de sanctionari nu vor schimba clasa politica. Clasa politica e schimbata de cetateni, cei care voteaza cum le dicteaza constiinta, pe aia o avem toti si nu se poate ignora oricat de politicos esti – parerea mea.

Update: La propunerea lui Alex (acela care impartea cu mine, acu' cateva luni, trei sferturi din semnaturile din fiecare editie ZdR) , dedicatia se schimba din "parazitii - de ziua ta" in Alex C - The Sweetest Ass In The World. En-joy. Eu cu joy iubesc jurnalistii uniti.

Esti in forma, esti pe net

Lumea a luat-o razna, ca sa nu mai afirm ca suntem un popor de cretini. Incerc si eu sa ma corectez si sa-mi reiau principiile, alea elegante. Din greseli invatam. Unii. Altii furam, ca nu ne duce capul la idei personale.


Dupa ce s-a inventat “pitzipoanca”, fiecare trust de presa isi “inventeaza” dosare leite, speculand obtinerea de castiguri imediate pe click-urile pe sani sau patratele. Pozele deplasate cu destule fatuci si jmecheri au invandat mass media, presa - scrisa sau tv, ca la radio sanii nu se simt, doar se miros. Primul exemplu, nu de urmat, ci de aratat cu degetul, este Jurnalul (multumiri lu’ catalinu'), iar al doilea – ProTv (multumiri lu’ alalalt catalin, ala mic).

In rest, cred ca multumirile cele mai multe vin de la cei care au de castigat de pe urma… starii noastre generalizate de a fi din ce in ce mai deplasati, pentru ca, in fond, sau fara doar si poate, nu avem nimic de spus. Nimic ce sa merite sa fie ascultat. Asa ca, mai bine, taci si privesti.

Ramaneti tacuti. Brb.

Irealitatea dinspre inundatii

M-am uitat un pic la tv ieri. Ma uit din ce in ce mai putin, pentru ca ma obosesc “telenovelele” care incep sa prinda contur in jurul familiilor de sinistrati. Da, e crunt. Da, e crud si nedrept ce s-a intamplat, dar de aici si pana a filma ore intregi destinele batranilor care nu mai au casa este de o mie de ori mai nemilos. Una este informarea, cea absolut necesara, una e specularea, pentru rating, a suferintelor unor oameni nevinovati. Sa-i lase pe acestia in pace si sa se ia de cei care, pana acum, trebuiau sa faca ceva.

Aseara, inca o data, Irealitatea mi-a dovedit ca… nu face nimic altceva decat specula. Vinde la pret de aur mizeria ce a acoperit vietile oamenilor. Nu am avut rabdare decat doua minute sa privesc dezbaterea de la Tamaseni-Adjudeni, cu Tatulici. Trecand peste erorile de documentare, vreau doar sa spun ca acei oameni din aceasta localitate inca o duc bine. In ciuda apelor, in ciuda dezastrului, 98% din acestia au vile si copii-parinti-frati sau rude plecate in tari straine. Au mertane si jipane. Am facut din dezbatere doar invitatia lui Tatulici ca, pe cheltuiala celor de la Realitatea Tv, sa duca o parte din copiii comunei intr-o tabara, sa mai uite de necazuri. Mai mult, moderatorul sau ce e stimatul jurnalist ii cerea voie primarului sa-i duca pe copii in tabara.

  1. Acesti copii au fost plimbati prin toate italiile si spaniile, iar noi ii ducem in tabara la calarasi sau… nici nu conteaza unde.
  2. Acesti copii apartin parintilor, nu primarului. Mi-e sila cum primarii devin acum capii satului si chiar capii familiei mele. In timpuri de rascruce, ca, in rest, ei stau in fotoliu, iar eu imi plang de mila singura, pe umarul cui apuc, daca mai apuc.
  3. La Adjudeni-Tamaseni, oamenii mai au dupa ce bea apa, dar in sate ca Rachiteni sau Lutca... traiesc in special batrani, uitati de vremuri, dar nu si de ape. Batrani care nu vor vacante sa uite de necazuri, vor un acoperis deasupra capului si ceva de-ale gurii, ca nu mananca mult. O mamaliga si un cartof. Si nu vorbim de garnitura la fructe de mare. Ci de masa lor, cea de toate zilele.

Si am mai auzit ca a venit si Andreea Marin. Nu stiu ce a zis ea si nici nu ma intereseaza. Singurul lucru de bun simt a fost cel zis, cu cateva ore inainte de “dezbaterea” – clica din sat –, de Mihaela Radulescu: “Dragi politicieni, este campania electorala, aveti posibilitatea acum sa strangeti voturi de la oameni”, plus apelul facuti la cei bogati si, slava domnului, avem destui. Un Top 100 anual, cu cifrele de la vedere, ce sa mai zic de cele trecute in negru. Trecand peste toate acestea cu tractorul de la inundatii si recunoscand ca nu am avut rabdarea sa urmaresc mai nimic din ce s-a tot spus si repetat la infinit, consider ca aparitia celor doua doamne se va transforma, curand, in batalia dintre ele si nu batalia pe viata si pe moarte pe care au adus-o oamenii in fata apelor.

PS: M-am uitat mai mult pe a3, unde cristoiu si ceilalti vorbeau, pentru a doua seara, de “bolsevicul” de la tamaseni. Postul meu cu jurnalistul care l-a facut comunist pe basescu s-a dovedit a fi, asa cum am si banuit de la bun inceput, o tampenie de la irealitatea. De fapt, omul nu este jurnalist, si, asa cum considera si cristoiu, nu este sinistrat. Nu stiu daca a fost sau nu pus de cineva, dar e clar ca sinistrat nu este, pentru ca, in Roman, pe strada care locuieste nu a venit nicio apa, poate s-a luat apa daca nu si-a platit-o. In rest, credeti ce vreti sau banuiti-i pe toti.

Ramaneti creduli, dar realisti. Brb.


Pana una alta, poate sunteti curiosi ce facea andreea marin langa orasul ei natal.

miercuri, 30 iulie 2008

Un A pleaca, alt A vine, ambii au (avut) ceva de spus

Pleaca Dan Ailincai, vine Aldo Pellegrini. In conferinta de presa de astazi, primarul Laurentiu Leoreanu a anuntat decizia sa finala asupra purtatorului de cuvant (decizie ce coincide cu cea initiala, de la numire-ungere), prin aceea ca actualul purtator va fi inlocuit de purtatorul de cuvant al PD-L, Aldo Pellegrini, fost om de presa (chiar in aceeasi barca virgula – ca sa citez realitatea - cu mine). Tot astazi am lamurit si cum sta presa cu transparenta din Primarie sau invers, nu mai conteaza oricum cine e la celalalt capat. Se pare ca functionarii n-au mintit (unii pentru prima data in viata lor :D) si primarul le-a interzis sa dea informatii catre presa. “Informatiile din Primarie se primesc de la mine sau de la purtatorul de cuvant, care, asa cum am declarat, va fi Aldo. Dar, aceasta va avea loc dupa ce vom schimba organigrama”, am incheiat citatul. Sper ca organigrama sa nu o schimbe ca pe sosete, iar schimbarea sa nu fie de fatada, ci de... cuvinte. Multe, ca, asa cum am declarat si eu, am multe intrebari fara raspuns, iar faza cu tacerea e de aur sau si tacerea e un raspuns nu mai merge.

Aldo a “declarat” ca, pana in septembrie, este in concediu, astfel incat, dupa inundatii, Leoreanu va fi “frecat” la cap de presa ca apele malul. Pana la urma, ce-i ca val, ca valul trece, pentru ca, sa fim corecti, functionarii oricum nu spun mai mult decat e voie, altfel le tataie fundul pe scaunul de la birou.

Ramaneti de cuvant. Brb.

"Calcata" de masina, cu martor Politia Roman

Azi, in toiul zilei, in centrul orasului, la ora de maxima audienta, cu jurnalisti care abia asteptau sa dea stirea la ziar/tv, era sa ajung mai sus decat toti, probabil in iad. Un idiot, cu audi, un cocalar prost, cu pitzipoanca langa el, era sa ma spulbere pe trecerea de pietoni. La intersectia de la Casa de Cultura, cu sens de mers CNRV – Casa Modei (strada libertatii). Pe E 85, dupa ce ma asigur, eu si colegul de presa, traversam. Cocalarul nu ne vede in mijlocul strazii si franeaza in ultima secunda, fara a ne lovi si porneste imediat in tromba. Lumea se opreste in loc, dau sa ma intorc sa notez frumos nr. de inmatriculare si dau cu ochii exact de cine trebuia. Masina politei rutiere, condusa de un agent, platit sa-mi asigure mie protectie pe trecere de pietoni si platit sa-i salte cocalarului carnetul. Ii fac semn indignata spre cocalarul in audi. Culmea, desi era in masina si vazuse toata intamplarea, politistul imi face semnul cnoscut “mergeti, mergeti”, indignat si mai tare decat mine ca imi permit sa-i spun ce are de facut. Eu urc pe trotuar si el pleaca linistit. Din pacate, ii doresc agentului sa iasa la pensie repede, chiar daca avea doar vreo 35 de ani. Am sunat la comandantul politiei, balau, si in cateva ore depun reclamatie, ca simplu cetatean, impotriva agentului.

Toate astea se intampla tocmai in ziua in care statul roman baga miliarde in campania de prevenire a accidentelor datorate vitezei. Abia azi dimineata scriam despre viteza si incercarea politiei de a-i mai calma pe soferi. Retrag cele spuse si astept raspunsul Politiei, ala oficial. Nu vreau sanctionarea politistului, nu-mi foloseste la nimic, insa vreau sa-i spun, cu propriile mele cuvinte, cateva lucruri, personal si personale. Calm, nu ma gandesc nici sa-l bat, nici sa-l injur, desi le merita.

Conduceti safe. Brb.


Update: O "petitie" cu problema mea personala, de cetatean, a fost adresata si IPJ Neamt. Revin

TV 1 Neamt candideaza la soseta de aur portocaliu

Azi, primarul Leoreanu a facut un bilant al ultimelor zile, laudandu-si cativa consilieri, dar si functionarii sau alesii locali ai altor partide. Ba pana si presa a fost laudata, aia localo-judeteana, ca aia nationala a vazut realitatea cu obiectivul de la capitala.

Nimic deosebit la conferinta de presa decat aparitia unei echipe de la Tv 1 Neamt. Cei doi jurnalisti – operator si redactor – aveau o singura misiune. Campanie electorala pe seama sinistratilor. “Suntem de la Tv 1 Neamt, reprezentam presa din Piatra Neamt si Primaria Piatra Neamt”. I-auzi! Ideea era ca oamenii vroiau sa stie de la primarul nostru, al romascanilor, cu ce pot ajuta oamenii de bine pe sinistrati. Aia din tamaseni-adjudeni, ca la roman nu avem decat oameni saraci cu duhul. Ma bucur ca echipa a venit pana la Roman sa afle de ce au nevoie niste oameni ale carora case au fost luate de ape. Pai… de o noua casa, de hrana, apa, haine, incaltaminte si…. bani. Cam ceea ce nu poate asigura niciodata statul suficient incat sa ajunga la toti. Macar cei de la tv primariei din piatra neamt stiau unde suntem pe harta. Pacat ca nu au inteles ca leoreanu nu conduce judetul sau zona romanului, si ca intrebarea trebuia sa fie adresata primarului din tamaseni (dar care e psd-ist), care, se considera, ca stia macar la fel de bine ca leoreanu situatia.

Mi-e sila si incepe sa miroasa. Sper sa nu se faca Gala presei la roman si tv cu pricina sa obtina premiul gheata portocalie.

Ramaneti calmi. Brb.

PS: De fapt, am inteles, cei de la Tv 1 neamt aveau nevoie de o declaratie, dar asta se poate obtine in circuit inchis, nu chiar pe fata, pe schimbarea la fata.

Asa da, asa nu

Un reputat jurnalist din Piatra Neamt a sfidat ieri legile ce guverneaza strazile din Romania. In incercarea de a vedea cum e sa mergi legal cu autoturismul, a reusit sa ajunga la timp la destinatie, dupa un drum lejer, presarat cu multe cafele si tigari, plus junk food. Drumul Piatra Neamt – Bucuresti = 349 de kilometri. Viteza maxima admisa, sub cea legala, a fost de doar 90 kilometri la ora. Plecarea s-a facut la t0 = 12.30, sosirea la t1 = 20.15. In tot acest timp, pauze de cafea binemeritate, tigari fumate in liniste si, mai mult, o vizita la mausoleul de la Marasesti.

Un exemplu bun de urmat. Mai ales ca, in editia de azi, EVZ relateaza, direct de pe prima pagina, ca viteza ucide doi romani pe zi. La cateva zile, unul e din Roman. Mai bine pleci din timp, decat sa nu mai ajungi niciodata!

Ramaneti calmi la volan. Brb.

marți, 29 iulie 2008

Un jurnalist din Roman i-a spus comunist lui tovarasu’ Basescu

Nu, nu sunt eu. Mie nu mi-ar fi trecut prin cap o astfel de “rautate”. Eu am altele, tipic tampite. Stirea cu pricina am primit-o pe mess, a fost un fel de mass, de la un coleg de presa. Intai primesc un link de pe site Realitatea si…, acum citez, “eu sunt acela portocaliu de acolo de langa Basescu cu camera in mana! oamenii aia au nevoie de ajutor orice si o consiliere macar.... stau sub copaci in timp ce vine furtuna, uitativa la stiri pe cns la ora 18.00 sau 21.00 pericolul nu este ploaia ci un fulger, transmiteti si primarului din tamaseni si sa-i ia pe oameni de sub copaci ca poate sa-i trasneasca va rooooooooog!”. Deschid site-ul pentru ca nu am inteles exact daca trebuia sa ma uit la colegul filmat sau trebuia sa sun la primarie si dau peste stirea adevarata.

Dati si voi click aici si cititi finalul, e… nemaipomenit de neauzit. Eu am fost cu base doar la roman, nu stiu cine fu jurnalistul local, dar a fost total… inedita interpelarea. Astept eventuale informatii, daca le stie cineva, pentru ca cei de la Realitatea nu au explicat si contextul comentariilor. Dupa cum au transmis ieri de pe la satul unde s-a nascut seful lor, e posibil ca jurnalistul sa fi fost militian de la Tamaseni si in loc de comunist sa-i fi spus lui base “Sa traiti bine!”

Ramaneti cu bine. Brb

Romanul, sub luciul apei si al lunii

Sute de romascani au petrecut noaptea pe iarba, sub cerul liber, asteptind parca un semn Dumnezeiesc care sa le aline teama ca tot ce au strins intr-o viata nu se va prapadi pe apa zilei de luni, 29 iulie. Aproape 400 de case din cartierul Balcescu din Roman au fost evacuate, insa numarul celor care nu au dormit ieri noapte a fost de ordinul miilor. Adevaratii sinistrati au fost pusi la adapost, iar cei care au fost solidari cu sinistratii au ramas pina dimineata in mijlocul cartierului, astepind o veste. Autoritatile nu au mai facut estimari, pentru a calma isteria, dar si pentru ca, de fapt, nimeni nu stia cind ajunge apa si pe unde o apuca. Natura a ramas o necunoscuta pentru romascanii care stiau doar citi ani au muncit pentru a-si ridica o locuinta.

Isteria de la lumina becului

La aproape o saptamina de la Sfintul Ilie, ploile s-au oprit, insa amenintarea a lasat urme adinci in sufletele celor care asteptau revarsarea apelor peste vietile lor. Linga troita de la rascrucea de drumuri de la scoala 6 din Roman s-au strins inca de ieri dupa amiaza sute de oameni. Multi gura casca, altii pentru a da o mina de ajutor in caz in care prapadul se ivea de dupa colt. La orele 22, in scoala, dar si pe iarba din jurul acesteia isi facusera adapost zeci de familii. Unii au legat vacile de tractorul pentru transportatul bunurilor, iar altii si-au invelit copilasii in paturi si i-au pus la adapostul firului ierbii. Multi nu stiau ce fac in strada, dar spuneau ca le e bine acolo.

La troita a fost instaurat "cartierul general". Puhoi de lume adunata, care astepta fie sa vina apa, fie sa adoarma impreuna. Deciziile se luau pe bisbiite, deoarece cursul apei era acoperit de bezna noptii. Ce era cel mai important - evacuarea a unei parti din cartier - pe unde se presupunea ca vine apa - fusese efectuat inainte de lasarea serii. In rest, cei de la apele romane, pompieri, jandarmi si autoritati locale asteptau, ca si romascanii, sa se intimple ceva pentru a mai putea face ceva. Cu apa nu se mai putea lupta, astfel incit numai urmaririle ei ar mai fi putut sa mai miste ceva din neputinta oamenilor.

La orele 22, Siretul scadea continuu, insa amenintarea de la digul rupt de la Mircesti era "iminenta" sau poate nu. Ceva urma sa se intimple, dar nimeni nu stia daca este vorba despre linistea calmului apelor sau furtuna ce urma sa lase in urma vieti distruse de natura.

Romanul sprijinit de un sac de nisip si aparat de prietenul omului

Jumatate din cartierul Balcescu, de la strada Tinosului si pina la pod, a fost evacuata, spunea primarul Laurentiu Leoreanu, vineri noapte. In unele zone, insotiti de cei de la ISU, oamenii au mai avut voie sa se intoarca in case pentru a-si mai lua o plasa pe linga hainele de pe ei. Strazile limitrofe erau pustii, numai jandarmii asigurind paza impotriva hotilor, care abia asteptau sa faca echipa cu apele si sa le ia totul oamenilor.

Pe ultima portiune din strada Nicolae Balcescu inspre podul de la Gidinti, inundat pina la jumatate de Siretul involburat, se asternuse linistea. Una de mormint, unde becurile de pe stilpi pilpiiau ca luminarile, la capataiul orasului. Pina si jandarmii vorbeau in soapta, ca nu cumva sa atraga asupra lor minia apelor. La pod, Siretul tacea. Doi agenti de politie asigurau zona, desi barierele puse de-a curmezisul podului explicau clar ca pe acolo nu se trece, nu ca vreun lunatec si-ar fi inchipuit macar o secunda ca se poate pune contra naturii. Un sac de nisip sprijinea pancarda care anunta ca acolo sesfirseste Romanul, iar ceea ce este dupa, apartine naturii, cea lipsita, in aceste zile, de suflet. Singurii paznici ai zonei, care nu au parasit arealul nici macar pentru o secunda, erau doi comunitari, din care probabil unul apartinea depozitului de lemne, acoperit pina deasupra ferestrelor de ape.

Pe cimp, pe malul apei, nici tipenie de om. Toti au fugit de prapadul ce se anunta sa vina din clipa-n clipa. Singurii in post au fost cei de la Statia de Epurare, care au asigurat permanenta pe zid, ca nu cumva apele sa provoace vreun dezastru si mirositor si periculos.

Autoritatile au facut tot ce se putea omeneste

Cind oamenii nu au mai incetat sa intrebe cind se va sfirsi cosmarul, autoritatile locale, impreuna cu cei de la ISU, au plecat spre viitura ce ameninta localitatile Tamaseni-Adjudeni. In jur de miezul noptii, echipele au ajuns la o azvirlitura de bat de Biserica din Adjudeni.

La fel ca si la Roman, la citeva case, pe bancutele din fata portilor, familiile se strinsesera laolalta, cu citeva boccelute ce sprijineau gardurile, in asteptare. Povesteau cum si-au construit casele, prin ce greutati au trecut de-a lungul vietii si se rugau la cel de Sus sa-i scape de nenorocire. Cind luna a ajuns deasupra cerului, in zona cimitirului din Adjudeni, apa din cele doua lacuri pasea sigur spre cartierele de locuinte. Casele inalte ca brazii si parasite de proprietari, inghiteau fiecare metru de apa, parca bucuroase ca cineva le trece pragul. Cei mai gospodari locatari si-au facut diguri de protectie in jurul caselor, pentru a diminua, in caz de dezastru, pagubele. Dupa ce au muncit ani intregi pentru altii, multora nu le venea sa creada ca umilirea lor nu conteaza in fata naturii. Cartierul de vile de lux, construit acolo unde metrul patrat de teren uscat este de ordinul zecilor de euro, s-a naruit in citeva ore. Pamintul a fost mai insetat de apa decit de valoarea euro, de valoarea banului care este zero in fata puterii apelor. Crucea, acoperita incet incet de ape in toiul noptii, prevestea ce era mai rau - vieti si averi inecate in mocirla apelor.

Peste tot acest dezastru, autoritatile locale au facut ceea ce se putea omeneste. Au pus oamenii la treaba, au muncit cot la cot cu ei, au incercat sa lupte cu furia apelor, iar cind nu s-a mai putut au incercat sa-i convinga pe oameni sa plece. Au fost singurele clipe in care votul acestor oameni nu a contat, deoarece toti au ales linistea si au primit, in schimb, furtuna unei ape. Un vot care ar trebui, macar acum, sa schimbe destinul autoritatilor, sa-l mute de la investitii de infrumusetare, la cel de construire a unei cazamate. Ca pe timp de razboi, cind cei mai importanti erau oamenii, cei care in fiecare clipa trebuiau pusi la adapost de inamic. Oamenii care au muncit in aceste zile au facut in citeva zile mai mult decit au reusit in ani, adica in trei ani - de la ultimele inundatii - sa faca toti cei pusi in scaune pentru a le apara interesele, drepturile de locuitori ai acestei lumi.


La miezul noptii, a inceput dezastrul de la Adjudeni - Tamaseni.

Ramaneti calmi. Brb.

luni, 28 iulie 2008

Leoreanu e in realitate

Retractez tot ce am spus frumos de politicieni, in posturile de ieri. Dezinformare. Se pare ca acei consilieri locali - filmati, pozati si scrisi de ziaristi, transformati peste ape in eroi – munceau doar ca acolo se afla presa. A plecat presa, au plecat si ei. Ce-i drept, unii nici nu aveau ce cauta prin… apa. Banii se spala in casa, nu prin Moldova sau Siret. Duminica seara (pe la orele 22), pe Siret i-am gasit doar pe functionarii Primariei. In bezna, printre ape, nu-i recunosteai. Au renuntat la nasul trufas si camasa cea buna, au luat pe ei o pelerina si cizme de cauciuc. Au muncit in trei zile cat un an de stat la birou.

Tot pe mal la Siret se aflau primarul Leoreanu si viceprimarul Ghica, si duminica seara si luni toata ziua. Primarul Leoreanu a pus mana la treaba, laolalta cu angajatii din subordine, iar ca premiu a primit… Realitatea. Tv unui fost romascan.

Realitatea Tv = un post de televiziune care mi-a demonstrat, in doua zile, ca presa de la Bucuresti nu are legatura cu provincia. Un corespondent - pe nume andra miron -, trimis de sefu’ sau la moldoveni, tocmai in orasul lui natal, a fost complet pe… dinafara… apelor. Nu a gresit numele Romanului, dar a crezut ca se afla intr-un sat, iar stirile din ora in ora transmise de aici, de la sat, nu aveau nimic de-a face cu realitatea, de la oras. Apele ii treceau mai ales pe oficiali, pentru ca pe corespondent o treceau… si depaseau… la cote maxime… situatiile. Dupa multe stiri menite sa creeze panica inainte de a fi cazul, stirea principala “cantata” de bocitoare la Realitatea a fost ca “satenii” nu parasesc cartierul pentru a se adaposti la scoala (Romanul are noua scoli, nu una). La ora 18.20, oamenii care au vrut sa paraseasca locuintele nu se mai aflau, spunea corespondentul, la scoala, ci erau in centrul orasului. Probabil se referea la valutisti… ei stau tot timpul acolo. In tot acest timp, imaginile clare filmate de operator aratau ca digul construit cu mainile “satenilor” este cu mult peste nivelul apelor, iar tot corespondentul declara ca apele scad continuu. Conform Irealitatii, panica creata de ei era maxima, in timp ce, macar de data aceasta, autoritatile erau pregatite de evacuare de trei zile. Culmea e ca respectivul corespondent nu a precizat realitatea din amonte – la Adjudeni – Tamaseni, oamenii au fost luati pe sus de jandarmi si DPIR, dar abia atunci cand s-a anuntat cu adevarat pericolul, nu cand inca mai existau sperante, comfirmate de realitatea apelor ce se retrag, si de hotii care abi asteapta momentul. Ce nu ia apa, iau ei. La Roman, a fost grav, dar nu catastrofa. Asta e realitatea. Cea de la fata locului. Am transmis eu, care am vazut si care traiesc aici. Era suficient prapadul de mai sus de Roman, cel real - Rachiteni si tot mai sus - incat sa nu mai cobim si pentru altii. Subiecte sunt, nu trebuie sa inundam chiar toata tara.


PS: Mare pacat ca respectivul corespondent a terminat pana si facultatea de jurnalism. In rest, frumusica, ce sa zic, o tarancuta dragutz de exagerata. Nu ma crezi, uite aici – click.

Pe cine sa mai alegeM

Informatii deloc confirmate, dar pe surse, spun seful unei televiziuni romano-pietrene, ceva cu televizor si m de la matei, va candida la Parlament. Un bunic, asa nevinovat, la prima impresie, ca toti politicienii. Vorbeste lumea, eu nu cred pana nu vad pe sticla.


RaManeti calMi. Brb.

Siretul in imagini










duminică, 27 iulie 2008

Din categoria incredibil de politic(os): Si-a dat demisia pe blog

Nu stiu ce e mai incredibil, internetul sau politicianul. Cautand astazi blogul ex sefei mele (spun unii ca si ea are, are cu ce), dau peste blogul unui politician. Dupa blogul lui carpusor (care nu mai e actualizat si pe care acush il iau ca numar de vizitatori :P), vroia si pinalti (gheorghestefan.ro nu merge, alta adresa nu stiu), iar acum vrea si leoreanu (de fapt, el cica are, dar nu e inca activ… nici pasiv, sper sa nu fie)…

In cautarile mele continue, am dat peste blogul sefului nemtean de la PIN, unul Adrian Chifu, care a vrut, dar nu mai poate. Nimic deosebit, daca postul proaspat afisat nu era despre demisia sa si a intregii filiale. Din ce am citit… am inteles ca si-a dat demisia pe blog si cred ca si de pe blog, ca blogul are legatura directa cu functia. Probabil a iesit mai ieftin cu demisia lansata on net, decat sa faca o conferinta, unde ziaristii cica cer… agende, pixuri, covrigei si suculet. In plus, sa fim corecti, PrIN prisma faptului ca viteza internetului e in kilo…, eu am gasit stirea… kilorepede (la o zi dupa postare). Ori sunt eu un bun ziarist, ori metoda chiar a functionat. Stiu, se cheama norocul prostului, dar nu-mi place s-o recunosc. Cine nu crede, sa dea click.

Ramaneti politic(osi). Brb.

Cauta si vei gasi

Cautam azi orice altceva decat inundatii, crime, violuri sau… politica. Am gasit, tocmai ceea ce cautam: realitatea deformata. De ea aveam nevoie. Eu am zambit, va invit sa faceti la fel. Aveam nevoie si de altceva, de un make-up artist. Am gasit medicul chirug si parca ma simt usor razbunata.

Cautam si am gasit. De pierdut nu am oricum ce sa pierd, pentru ca nu am… nimic.

Ramaneti calmi. Brb.

Panica inaintea apelor

Inca de ieri, jurnalistii de la televiziunile mari si grase anuntau evacuarea Romanului. Si azi, situatia s-a repetat. In realitate, adica fara exagerare, la ora 17, singurul cartier ce ar putea fi afectat – cartierul Nicolae Balcescu – nu este evacuat. La fiecare ulita asteapta masini ale armatei, camioane si tractoare, iar fiecare cetatean stie in ce masina trebuie sa urce in caz de pericol. Autoritatile spun ca este loc si pentru bunuri si pentru animale, iar nivelul apei este in usoara scadere. Poate scapam.


Brb.

Romanul acoperit de ape





Duminica, panica a atins cote maxime. Amenintarea apelor i-a unit pe politicieni, in prima lor incercare de a face cu adevarat ceva pentru oameni. Imbracati la costum, mai multi consilieri din Roman au coborat din Jeep-uri pentru a pune mana la treaba. Au pus nisip in saci, au legat sacii si i-au asezat cu manutele lor, cu manechiura proaspat facuta, pe dig. Asa da! Au curs apele de pe ei, insa au dat un exemplu ca, inainte de toate, sunt oameni, iar zilele astea oamenii sunt neputinciosi in fata naturii.

Ramaneti calmi. Brb.

sâmbătă, 26 iulie 2008

Politicienii apelor

Codul rosu de vineri s-a transformat in prapad. Case acoperite de ape si vieti inghitite de ape, in doar cateva clipe. Truda oamenilor de-o viata s-a naruit sub blestemul naturii. Nu am inteles de ce trebuie sa treaca unii prin asa ceva, de ce viiturile ne iau tot timpul pe nepregatite, de ce exista Dumnezeu numai pentru unii. Dar asta e filosofie, iar noi traim intai de toate prin politica din mocirla zilei lui 2008.

Ce nu am sa inteleg niciodata este ce cautau politicienii pe malul apei, tinandu-i de mana pe oameni si promitandu-le ca le va fi mai bine. Ca la spovada, le ascultau suferintele si, prefacandu-se ca inteleg durerea de a pierde toata agoniseala, le stergeau cu dosul hainei Armani lacrimile uscate de atatea ploi.

Nu am inteles aparitia pe micul ecran a ministrului educatiei, adomnitei, zis adormitei, care promitea, in numele guvernului si al sau de deputat si al lui tariceanu si al tuturor liberalilor, bani, care sa spele cu ingalbenitor nenorocirea. Proaspat trezit din somnul celor patru ani de profunda guvernare, pardon hibernare, adormitei s-a dus pe malul garlei involburate pentru a vorbi la televizor telespectatorilor - care mai aveau inca o casa si masa – despre curajul si vitejia celor care nu au inchis un ochi noaptea si care au pazit apele, gata sa intervina. Ei cu zecile, el unul. Dar toti viteji. Ma gandesc ca prezenta sa la supravegheat cotele apelor era legata de modalitatile personale si inedite de calcul al pagubelor si… mai ales al oilor, pana adoarme la loc.

La fel de tampiti erau si jurnalistii de la realitatea, care o tot trageau cu “rachitzeni” din Neamt, care e un pic de rachiteni din Iasi, si care-l intrebau pe adormitei daca nu ar trebuie ca oamenii sa-si asigure locuintele, ca sa nu mai plateasca statul pentru paguba lor. Buna gandire de jurnalist, probabil viitor politician. Nu ma mira ca nu au propus jurnalistii impuscarea celor care isi fac case mai aproape de rau, nu de alta dar printre ei se mai numara si politicieni, iar acestia sufera deja de imunitate.

Ramaneti pe uscat. Brb.

Antochi una zice, alta face

Pe consilierul PSD Antochi l-am prins cu minciuna-n sac. La conferinta de presa in care fostii primari si sefi au fost “executati”, fostul si actualul sef Chelaru spune ca votul “negativ” dat Nusei Chiriac la validarea a fost impus de Carpusor. Ca, de fapt, acesta din urma si-a obligat colegii sa faca asa cum zice el, adica sa-i dea o palma doamnei, in public.

Problema este ca Antochi a declarat, in nenumarate randuri, ca votul sau nu a avut nicio legatura cu partidul sau cu ex-ul Carpusor. Ca el voteaza cum stie, cum vede, cum simte, cum… poate. La conferinta, la stanga sefului, n-a mai stiut cum si ce sa mai spuna. Ba ca fu inainte o sedinta, ba ca s-a vorbit, ba ca de fapt s-a cerut, dar nu s-a obligat. O balba jenanta. Si te mai pui ca acum cateva luni il laudam ca stia sa vorbeasca altceva decat intr-o limba de lemn obositoare. Daca ar fi (re)cunoscut ca "da sau ba", ca “am mancat ce am gasit de pe jos, ca nu stiam sau nu puteam sa fac altceva”, parca… si cu daca mai plecau din barca. Asa, mai bine ma duc in padure…

Minciuna are picioare scurte. Daca iti iei BMW X5 nu alergi mai repede, ci consumi mai mult. Sau na, poate ai noroc, daca are cine sa te impinga de la spate sau pe la spate.

Carpusor a primit un sut in fund

Grupul 1 din PSD abia a asteptat momentul cand grupul 2 din PSD pierde alegerile, iar acesta a sosit pe pusa masa, un soi de cina cea de taina, in care s-a impartit coliva unora si lumanari de botez altora. Vineri a fost o zi istorica pentru social democratii romascano-nemteno-ieseni: sefii de sus si cei de mai jos i-au exclus din fruncea partidului rosu pe Carpusor si Luncanu. Analiza campaniei electorale… i-a rastingnit pe cei doi, in timp ce Chelaru s-a ridicat pe un nor de praf alb sus, sus, sus, pe baricade.

Sec, cu glasul dres si atent la fiecare cuvant, Chelaru a citit repede “sentinta” data de cu seara. Ziaristii si-au frecat si ei mainile atent, au zambit si s-au intristat laolalta cand au aflat ca una e revocarea din functii, una e retragerea sprijinului partidului. Cu alte cuvinte, cei doi raman psd-isti de rand, fara nimic de zis in partid, dar cu drept de vot pentru soarta noastra, a romascanilor. Deci… un sut in fund intre ei pentru ei. Un fel de victorie de orgoliu, cu “na ti-am tras-o”, “dar nu te supara frate”, “asa e-n viata”. Chelaru spune ca doua sanctiuni ar fi fost prea mult, iar niciuna prea de tot.

Pedepsiti, cu genunchii pe coji de nuca, cei doi sa faca ce vrea, numai in conducerea partidului si mai ales a alegerilor urmatoare sa nu se bage, nici cu fundu, nici cu gura. Adica sa-si ia cei doi gandul de vreo candidatura la parlamentare, ca deja sunt prea multi inscrisi, iar gaura la covrig este prea mica. Daca in vara, psd s-a batut cu pnl, acum psd va bate cu portocale in pnl sau ii va face galben de gelosi pe pdl-isti cu valoarea lor?

Unii spun ca orice sut in fund este un pas inainte, altii spun ca musca de pe caciula rastoarna carul cu mere al anei. Eu nu spun nimic, ma intreb doar daca aceasta curatenie este victoria lui Chelaru (grup 1) impotriva Carpusor (grup 2) sau o manarie la mijloc, aceea de a le demonstra romscanilor ca daca toti politicienii e murdari si corupti, ei nu mai au nimic corupt. Curat murdar!

Ramaneti calmi. Brb.

C U R atenia electorala

Vineri, un director, de data aceasta de la o firma de salubritate, imi vinde o noua iluzie. Imi povesteste cum campania de curatenie lansata de societate, ca si exemplu bun dat romascanilor, s-a extins pana in luna iulie. Firma a facut curat la platforme nu o luna, cum trebuia, ci trei luni, pe cheltuiala sa. Coincidenta, campania a incetat cand a aparut primarul Leoreanu. Dar na, eu nu-s asa proasta si ma prind… ca sacul de gunoi. Directorul zice: “a venit intai pastele catolicilor, apoi pastele ortodocsilor si, apoi, mai era curatenia de primavara, iar noi ne-am ocupat sa lasam curat 4 luni in cadrul campaniei o (singura) luna verde”. Coincidenta zic, pentru ca, de fapt, odata ce au trecut pastii, au venit caii, cu calareti noi. Si, acum, curatenia e pe bani. Nimic nefiresc, chiar de bun simt, chiar din asta traiesc societatile, din banii luati de la locatari. O luna, doua sau noua pe an. Daca nu mi-ar fi vandut prostia cu “campania prelungita din cauza pastelui”, parol ca nu scriam acest gunoi.

P 85 lucrat C U Repetitie

Prin martie, pe cand eram in concediu la capitala, s-au inaugurat cu mult tam tam lucrarile la Pietonalul, devenit, in timp, un P 85 al motoscuterelor, taximetristilor si patronilor cu masini bengoase. Saptamana de saptamana, “schimbarea la fata” a fost evidenta. Au aparut dale, s-au varuit fatadele, ba chiar s-au carpit si scarile si refacut balustradele. Minune, au strigat in cor glasurile romascanilor, obositi de vorbe fara fapte.

Lucrarea din Pietonal ar trebui sa fie cea mai frumoasa, cea mai rasunatoare, cea mai pe gustul romascanilor, cei simpli, care trec prin Pietonal in drum spre Piata. Daca in restul Pietonalul, viziunea arhitectului era una futurista - cu piramide, mingi de beton si ale nazdravanii - aici, unde se lucra, trebuia sa fie o oaza de verdeata. Zis si facut, la ochiul meu placut cum alergau muncitorii si cum, pe zi ce trecea, se vedea altceva-ul pe care-l doream. Am pus botul… labele si cotul.

Ieri aflu cu stupoare ca, de fapt, totul e o iluzie, vanduta scump la prosti ca mine. Primarul Leoreanu spune ca, de fapt, bani au mai ramas ciu ciu, dar ca mai sunt ceva lucrari de facut. Lucarari care, evident, vor strica ceea ce s-a muncit. Asa cum ii sta bine romanului, cand unul munceste, doi supravegheaza si cinci dau ordine: asa s-a construit si P 85. Dalele abia puse, trebuie smulse, pentru ca reteaua pentru stalpii de la Luxten nu exista si… normal ca trebuie facuta. De la cap la coada. Sau de la capat. Intodeauna, la un astfel de "job", cineva e la celalalt capat.

De lucrari proaste am mai auzit, am mai vazut gropi gaurite, am vazut multe facute anapoda, dar macar un lucru pe an sau la patru ani sa ni se faca bine, la cap sau cu cap. Sau, poate, mai bine ma apuc sa lucrez cu mana mea, a altora e fie prea mica, fie neindemanatica.

PS: Ce am scris aici e trecut la “barfa”, ca de mult nu mai cred ce-mi spun politicienii si inca nu cred ca unii sunt bine intentionati. Cred promisiunile cu marea si sarea, dar astea sunt venite de la prietenii ce ma duc la marea neagra si sarata si pe care-i votez oricand, oricum.

Sa muncim… noi non stop, ei in weekend

Munca innobileaza omul, dar mai ales politicianul. Nu stiu ce fac distinsii in timpul saptamanii si, parca, nici nu ma mai intereseaza. Dar, cum vine finalul de saptamana, cum politicienii se strand in hora, pun o mana pe telefon, si cu cealalta se mangaie pe burta (sper) si cheama ziaristii pe la conferinte. Zilele preferate: sambata si duminica. Nu ca noi am fi vreodata liberi, dar parca duminica, dupa balci, nu vreau sa ascult baliverne despre cum se va civiliza viata mea. Iar azi, sambata, social democrati au tras si ei o conferinta de pomina, prima dupa alegeri, ca sa-i tina minte poporul. Eu ii tin minte, ca mi-au stricat concediul.

Politicienii trebuie educati. Sa convoace presa in timpul saptamanii si inainte de ora 13, sa apucam si noi sa respiram… sa scriem pe blog inainte de miez de noapte. Si da, asa cum zicea All-do, sa dea suc, apa si sa lase ziaristii sa pufaie, nu aere, tutun. Macar atat, eu cedez covrigeii… pentru pomana porcului.

Ramaneti politic(osi). Brb

vineri, 25 iulie 2008

In top (all), cu all-do si A mic, dar in crestere

Am fost la Top All. Moderator Neamtzu, un A mic. Invitati: io si Aldo Pellegrini, actual purtator de cuvant al PD-L, viitor… vom vedea. Trebuia sa vina si Lucia Crainicu, de la ZdR, dar… n-a mai nimerit. Am vorbit eu cu baietii, zgandarind usor prin mizeria din presa. Un fel de sueta, dar care, in opinia mea, a mai deslusit in itzele atat de incurcate ale meseriei de ziarist. Ne-am spus lucrurilor pe sleau, noi intre noi, am vorbit despre stirea seaca “Ana are mere” si despre stirea din campania electorala "Ana vinde mere otravite copiilor muncitorilor din fabrici si uzine". Sunt multumita ca, desi in timpul emisiunii ajunsesem sa fiu singura jurnalista, ceilalti s-au dezis de intitulatura, am cazut… nu pe jos, ci de acord ca presa, din pacate, ofera autoritate si flexibilitate limbii de lemn a politicienilor. Noi nu prea putem fara ei, pentru ca, vrem nu vrem, stau cu noi si in masa si in pat (a se citi – ei ne decid nivelul de viata), iar ei au nevoie de noi pentru ca, prin pixul nostru, sa transmita ei minciuna. Noi suntem un fel de prelungire a nasului baronilor, un soi de purtatori de cuvant in masa a policitienilor.

Interesant a fost ca am putut dovedi, in fata ecranelor, ca exista o simbioza politic-jurnalistic si ca purtatorii de cuvant sunt o specie in crestere, ca si jurnalistii. Oameni ce comunica... oameni ce au, pana la urma, acelasi scop, nu neaparat acelasi interes. Vorba garanteaza succesurile, si pentru noi, si pentru ei, dar mai ales pentru politicieni.

Ramaneti all calmi. Brb.

Suntem pe rosu

M-au mai sunat si mai tarziu cei de la Primarie. Tot centralista, dar cu alta problema. Asa cum ma asteptam inca de prima oara, era de rau. Vine ploaia, dar nimanui nu-i pare bine, pentru ca ce e in gradina… spala cu tot cu casa. Primarul Leo ne-a bagat si pe noi si pe functionari in sedinta, pardon conferinta.

De astazi si pana maine seara, pe Siret este cod rosu hidrologic, fiind anuntata o viitura cum nu s-a mai vazut. In consecinta, este interzis pescuitul si mai ales bronzatul… Daca prin satele din jur, e risc de prapad mare, la noi prapadul e in zona Protanului si a restaurantului si iazului de la Lebada ale liberalului Danaila. Daca alesul nu tine banii la sertarul cu furculitze, nu-i problema, altfel… risca sa-i spele Siretul.

La iesirea de la conferinta, ziaristii se gandeau daca ii va spala si pe ei apa. Din presa, cel mai bine sta Lucica, la etajul 5, in varf de oras. Noi ceilalti… mai pe jos, dar tinem piept la toti dusmanii. Mie mi-e prieten numai codru.

M-au sunat de la Primarie

M-au sunat de la Primarie. Am raspuns cu teama, pentru ca, de obicei, cand suna Primaria e… de rau… Daca e de bine, trimit sms sau citesc la altii in ziare. Era centralista. Vroia sa ma invite la balci. Noua purtatoare de cuvant, cu vocea ragusita, mi-a comunicat ca primarul ma invita la un nou balci, cel anual de data aceasta. Pai daca-i balci, balci sa fie. De duminica, 27 iulie - pana pe 6 august, in bazar si in afara lui si unde mai e loc.

Hmmm eu sunt satula de balci, astept festivalul Berii, care, probabil, nu se va mai tine… Sau… cine stie? Poate inventam sarbatoarea vinului din portocale, macar sa avem cu ce ne drege pana la celalalt balci, din noiembrie.

Ramaneti balci. Brb.

joi, 24 iulie 2008

Jurnalistii spala putina cu basmaua curata

Gandim din ce in ce mai des cu dosul, pentru ca ochii larg inchisi sa calce drept spre ceea ce ne indica unii cu degetul, cel din mijloc. Mai deunazi povesteam cum roata s-a intors, buturuga mica a rasturnat carul mare, ziua e noapte si politicienii e buni. Jurnalistii au ajuns ultima carpa, din parul de pe lanul din porumb, o sperietoare ce pazeste pamantul nimanui, dar din care ciorile musca zilnic, nu de foame, ci de pofta.

Citesc azi, litera cu litera si printre randuri, cum un ziarist scrie despre sine cum si-a construit casa si, mai ales, cu ce bani. Un demers frumos de altfel, insa deloc jurnalistic. Un drept la replica dat unora care au facut un proiect de o secunda si fara rasunet, de care stiu zece oameni, carora nu le pasa. Un drept care nu se justifica in conditiile in care au trecut luni de la “incident”, iar viata unora inca se cramponeaza de campania electorala a altora. Un articol needucativ, ci un soi de bravura, tipica jurnalistului cu vechime, care nu permite altuia sa fie improscat cu noroi. Frumos, poetic, pacat ca tine de un singur individ si nu de o echipa. O echipa care a trecut prin aceleasi arme, dar care nu a simtit impulsul sa se apere cu pasta de dinti impotriva gurii slobode a lumii.

Eu cu autoarea mi-am incheiat socotelile, cand ea a castigat, iar eu am pierdut si am parasit yacht-ul pentru barca cu vasle. Totusi, din solidaritate de breasla, tind sa cred ca atentia jurnalistilor trebuie sa fie indreptata spre ceilalti, nu spre cioara de pe gard. Consider ca articolele despre vilele si banii altora sunt cu mult mai interesante decat viata unui jurnalist. E frumos sa ai batista curata, dar e neigienic sa o dai din mana-n mana. Se va murdari, iar comentariile ciorilor care papa de pe jos dovedeste ca eu am dreptate. Batista se tine in buzunar, iar chilotii se spala in familie.

Viata unora nu ma intereseaza, pentru ca ceea ce fac ei cu banii lor, castigati la firma privata, e chiar treaba lor. Eu nu scriu cum am reusit sa-mi cumpar bluza cea neagra si nu vreau sa citesc cum un patron de chiosc si-a cumparat pisoar. Pentru asta exista blog.

Ramaneti calmi. Brb.

Revenim la scrisori pentru fitze

Astazi am discutat cu aleasa locala, Afetelor. Cea de ieri, cu fitzele. A ramas cu ele, dar prin comunicare, cea care asigura cheia succesului, am relationat mai bine, adica nu ne-am scos ochii. Nu cred ca a inteles ce am vrut sa spun, dar e clar: politicienii sufera de paranoia. Tot astazi, am vorbit si cu taximetristul Pahome, cel care visase cu gura colegilor un articol nescris si neesential. Culmea, promite ceva, nu se tine de cuvant, cum era si de asteptat, iar pe deasupra cere un ziar de ieri sa se convinga cu proprii ochi, orbiti cu usurinta si astupati de gura lumii, ca nu am scris ceva.

De fitze mai sufera si cativa angajati din Primarie si insusi primarul. Asa cum era de asteptat, cu diplomatie, leo spune ca totul e transparent, la vedere, dar sa fie instiintat. De bun simt, oarecum, atat timp cat permite accesul la informatii. Sub umbrela portocalie, unii functionari pe care presa nu i-a frecat zilnic, spun ca, de fapt, nu au voie sa deschida gura, parca nici ochii. Am sa aflu cine minte. Am sa scriu tot pe blog, pentru ca, deocamdata, si unii si altii inca mai ingana cate ceva. Cand se va inchide usa, deschid eu larg… blogul.

Ramaneti calmi. Brb.

Brb la TopAll TV

Azi ma intorc la TopAll TV, doar pentru o ora. Doar pentru o emisiune. Eu cu Al-do-re-mi si cu Neam-tzu sau Ne-am tzu, ca intre doi nu vine ploi. Nu stiu daca mai vine cineva, dar de discutat vom bate campii cu obiectivitate despre libertatea presei. Huoooo. Despre ceva inexistent se poate vorbi la infinit, asa ca… sa mai imi dati un sms, sa nu adorm pe acolo. Eu sunt libera doar la mare, obiectiva doar in pat, iar presa fac pe apucatelea.

Pentru curiosi, e link pe blog cu tv-ul si, pe vremea mea, puteai sa vezi live emisiunile. In caz de nu link, nu curiozitate, oricum totul e public si maine apare pe blog.

Ramaneti (a)live. Brb.

Ziarul meu, pauza gaura dinte teapa

Aplauze rasunatoare pentru E On. Au reusit ce politicienii abia au facut fata. Diferenta e ca pe politicieni i-au costat bani grei si un pic de vanzoleala. Dupa ce ca ne lasa fara apa, fara lumina, ne ard frigiderele si calculatoare, azi E Off ne-a lasat si fara ziar. Probabil si fara cafea, dar unii pot supravietui si fara vicii.

De azi noapte si pana azi, la tipografia unde se tipareste Monitorul, nu a fost curent. Nici generator, asa ca ziar ciu-ciu sau, jurnalistic vorbind, ziarul nu a mai vazut lumin(it)a de la capatul rotativei. Politicienii au cumparat cu bratele tirajele, dar E On a reusit dintr-o lovitura sa faca economie la hartie, munca si litere.

De la mine nu ati pierdut oricum nimic, ca ce scriu eu ori se stie, ori se afla, daca nu – se inventeaza. Intrebarea e una singura, cine-si cere scuze fata de abonati si colegii de presa care vroiau sa vada ce mai prostii mai scriem noi, prostii intre ghilimele, bineinteles? Probabil ca tot monitorul, ca E Off sta prost si la capitolul cuvinte, are putine si de neinteles. E Nggg

Ramaneti luminati. Brb.

Orange Romania – ma pune pe hold on, eu dau turn off

Sunt client fidel al Orange Romania de vreo opt ani. Eu si parintii mei. Eu pe abonament, ei pe cartela. Pana azi, cand am realizat ca serviciile Orange nu sunt chiar roz, ci au culoarea maronie si put ingrozitor. Pe langa ziua proasta, vin sa-mi ruineze total comunicarea mbila, dar greoaie, cei de la Orange.

Reclamatie: Luni, 21 iulie, incarc constiincios cartela parintilor. Minunea a tinut ca-n povesti, chiar ma putin, pentru ca de ieri, cartela a intra, subit, in perioada de gratie. Fiind in perioada de gratie, nici nu poti suna la serviciul clienti, serviciul care e pentru tine, clientul nostru stapanul nostru. Pana aici, doar servicii gandite de minti puse tot timpul pe “on hold”.

Sun de pe nr. Meu la serviciul clienti. Intai ascult tot meniul plicticos si care nicicum nu-mi putea raspunde la intrebarea mea, pentru ca nu-ti mai fac legatura direct la consultanti. Ascult, apas pe taste, nu merge mai repede, dar am rabdare. La auzul “Buna ziua, numele meu…” am zis ca sunt pe fir si dau drumul la poveste, cea cu “luni, 21…”. Numai ca, asa cum ma si asteptam, mi se explica faptul ca am sunat gresit, ca trebuie sa sun la departamentul “prepay”… evident de pe cartela, dar care EVIDENT nu-mi mergea. Dar, Orange se gandeste la toate, mai putin la buzunarul personal, si-mi ofera si un nr. de Romtelecom, sa manance si gura lor, cu invitatia sa gasesc eu un fix de unde pot apela. As fi preferat un nr. de vodafone, mai am prieteni mai destepti. Grozav. Iau fixul, sun la fix si o iau de la capat cu meniul. Minutele trec, banii din buzunar se scurg pe fixul care repara mobilul. Dupa ce ascult de vreo cinci ori aceeasi melodie, aud iar vocea (ne)robotului: “Buna ziua, numele meu e…” Eu de colo sar repede “Luni, 21 iulie…”. Cand colo, ce sa vezi, mi se spune “Nu are cum. Cartela dvs e activa”. Dupa ce ne contrazicem, reverificam, butonam, mi se spune: “Este o defectiune la sistem, dar e ciudat ca dvs vi se spune ca sunteti in perioada de gratie. Altora li se spune ca nu au credit”. Nggg si ma pune iar pe “hold” ca sa faca ea sesizarea online si live. “In cel mai scurt timp, defectiunea va fi remediata. Eu am facut sesizare”. Ma incapatanez sa intreb “ce inseamna cel mai scurt timp”, iar raspunsul a fost “sa speram ca cei de la tehnic o vor rezolva cat se poate de repede”. Probabil ca politica este sa vorbim si sa facem cu viteza melcului, sa tragem, cu effort minim, banii de la prostii ca mine. Am vorbit 12.44 minute. De banii astia, aruncam la gunoi cartela si banii ii donam proiectului “dai un leu”.

Orange Romania imi suna deja a nesimtirea celor de la E On. Singura diferenta e ca E Off detine monopol, iar ceilalti… exista pentru ca noi, clientii, le permitem. Hai pa, ca e scumpa vorba. Decat sa comunic orange, mai bine ma duc la plimbare. Logo cu "hai pa" nu au.

Ramaneti on. Brb.

O zi proasta

Azi noapte, mi-a tunat si fulgerat… de la ploaie. Azi dimineata mi-a tunat si fulgerat din cauza baltoacei lasata de ploaie si de geigherele infundate, balta-lac care mi-a ajuns pana la bloc. Mi-au tunat nervii din cauza vecinului care i-a blocat taticului masina si din cauza internetului… lipsa.

Pe timp de ploaie, in Roman se face economie la curent. Iluminatul public s-a stins azi noapte, pentru ca oricum fulgerele luminau suficient, atat strazile, cat si camaruta mea. Pe timp de zi, internetul pica si cablul se blocheaza, fiind intimidate de tunetele si picaturile de ploaie. Echipamentele de net/cablu/telefonie cad pe capete, ca stropii de ploaie, si se repara la fel de greu ca si operatiile pe cord. Totul se duce la dracu. Pentru ca traim in era comunicarii si fara telefon, cablu si internet, ni se pare ca nu comunicam. Peste toate, se asterne imaginea… bacoviana.

Nu-mi place tehnlogia mileniului, cea care tine de E On, ca dintii de gingii. Totul pare sa tina de curent, pana si apa, cea de toate zilele. Cand E On trece pe Off, am o zi proasta.

Ramaneti calmi.Brb.

miercuri, 23 iulie 2008

Articole de (ne)publicat (I)

De cand am facut blogul, am cam promis ca-l transform in ziar. Am zis, am zis si macar eu sa ma tin de cuvant. Daca vreau sa candidez vreodata la vreo functie, promisiunile tinute vor da bine la CV. Scriu ce nu pot scrie la ziarul meu si al altora, din motive financiare sau colorate. Sunt si eu cu mot, nu ceva cu mot, doar cu mot.

Afaceri de miliarde, cu aprobarea consilierilor locali

Una dintre cele mai profitabile afaceri din ultimii ani este cea imobiliara. Cumperi si vinzi, cumperi si inchiriezi sau tot cumperi. Indiferent de varianta, castigul este asigurat. Din pamant, din piatra seaca, din terenuri se fac clar bani, incat sa intorci pamantul si banii cu lopata. Legal, de cele mai multe ori. Despre afacerile legale se scriu multe, dar despre cele imorale din ce in ce mai putin, desi nu ar pleca nimeni cu catusele acasa, dar imaginea celor vizati ar fi patata cu balegar parfumat. Mai multor oameni de afaceri din Roman, cu ceva cunostinte in domeniul imobiliar, le-a sadit in cap cea mai eficienta metoda de imbogatire. Au cumparat un teren, in extravilan, adica mai ieftin, si l-au adus in intravilan, unde pretul este cu mult mai mare. Asta e afacerea, chiar legala si de bun simt.

Cei doi romascani, pe persoana fizica, au cerut consilierilor locali aprobarea de a aduce terenurile in intravilan, pentru ca doreau sa ridice aici cartiere rezidentiale. Case frumoase ca luna de pe cer, utilate in totalitate din buzunarul “pe persoana fizica” si vandute la preturi cum n-a vazut Parisul de mici. Consilierii locali s-au plecat in fata marinimiei si, induiosati de grija afaceristilor de a oferi prostimii (adica celorlalti romascani) un acoperis deasupra capului, au ridicat mana sus sus sus, cu degetutele larg rasfirate, avizand, cu un pic de dragoste, proiectul. Numai ca, vazuti cu sacii in caruta, persoanele fizice nu au mai ridicat nimic, ci au inceput sa vanda, lot cu lot, terenul. Nu la pretul de extravilan, ci la intravilan, macar dublu. Sunt sigura ca cei care vor cumpara, vor afla repede ca trebuie sa construiasca numai case acolo, nu cumva vreo bodega sau chiosc. Singura intrebare e cine ridica gradinita, parcurile de joaca si cine va deschide magazinele promise in proiectul aprobat si care trebuie respectat. Precizez ca, de principiu, afacerea este legala, atat timp cat pe terenul cu pricina se face ceea ce s-a aprobat. Dar astea sunt detalii, din moment ce banul vorbesc, banul se fac.

PS: Cei doi oameni de afaceri nu au vrut sa raspunda la telefon, stiind probabil subiectul, motiv pentru care tind sa cred ca retinerea lor nu tine de moralitate, ci de lipsa mea de a-mi vedea de treaba. Nu le dau numele, ca nu e important cine, e important ce si cum. Va ofer in schimb hotararile luate de consilieri (investigati singuri cine sunt oamenii de afaceri care stiu sa faca afaceri legale si usor imorale, dar cu avizul consilierilor). Atentie, sunt trei hotarari (in ordine aleatorie), pentru ca un alt cartier anuntat cu tam-tam… nu se prea face si cica terenul s-a vandut de atunci de vreo doua ori: complex 1, complex 2, complex 3. Have fun!

NB: Nu asa ar fi sunat articolul din ziarul fizic, dar na, aici e ziarul meu si fac ce vreau cu el. Va mai scriu din astea. Incepe sa-mi placa.

Scrisoare catre fitzele Romanului

Marimea conteaza. Cand e vorba de lungul nasului. Cei care au mai mult de un leu in buzunar traiesc in lumea imaginara a unei nesimtiri ce atinge apogeul. Mi s-a umplut azi paharul, rabufnind in sila fata de cei care nu inteleg ca diviziunea muncii are o noima si considera ca totul le revine, indiferent ca acest tot ii priveste sau nu.

Politicienii sunt primii care sufera de mania persecutiei. Sunt cei care nu inteleg nimic din ce citesc, pentru ca limba de lemn in care vorbesc nu se traduce, ci se interpreteaza. Ex primarul Carpusor incepea conferintele de presa cu analiza pe text a articolelor mele. Avea impresia ca exista o conspiratie, chiar si atunci cand nu exista. Ex si actualul consilier Cazan i-a calcat in scurt timp pe urme, oferind sugestii de cum trebuie redactate stirile despre domnia sa. Ba, mai mult, ar fi avut oricand ceva de spus despre titlul, iar de poze ce sa mai vorbim. Eventual unii ar fi vrut chiar sa corecteze personal articolele, ca ceea ce-i facut de mana lor sa fie de audienta maxima. Mania persecutiei s-a extins imediat la noua echipa. Primarului Leoreanu, dupa prima conferinta de presa, deja i se parea ca am scris nu stiu ce afirmatie “rautacioasa”, insa discutia s-a incheiat, deocamdata. Capac la toate pune azi consiliera Afetelor. La un favor pe care ziarul il face consilierilor noi veniti, sa-si spuna si ei of-ul si doleantele (fara bani), categorie unde este cuprinsa si ea, dintr-odata i se nazare ca ziarul e misogin. Pentru ca articolul nu a aparut pe ultima pagina, cum aparusera ceilalti colegi, si ca nu i s-a dat nici poza la ziar. Proprietara de revista, consiliera nu a inteles ca e “ok” sa faci sugestii, dar nu e cool sa te superi ca vacarul pe vaci, fara sa privesti mai departe de lungul nasului ca un redactor raspunde pentru ceea ce scrie. Ca deasupra lui mai exista o haita de vacari, care mai isi dau si ei cu parerea.

Trec de la politicieni, la oameni de afaceri. Cei care, la fel ca astia de mai sus, au pretentii la vocabular. Ba ca nu i-ai laudat prea mult, ba ca poza era prea inchisa… Sunt prea multi sa le dau numele.

Din gard in gard, dau peste lemn. Taximetristii. Din categoria Bozomala si Pahome, unii cu pretentii de scriitori, altii cu pretentii de cititori avizati. Primul considera ca tot ce se scrie despre “breasla” e de rau, asta in conditiile in care cei mai multi sunt intr-o mare ilegalitate, iar orice articol (chiar si pozitiv) le readuce aminte institutiilor statului sa le mai traga un control. Al doilea suna si cere explicatii “prietenesti” despre cum “ne permitem” sa scriem nu stiu ce, dar fara sa verifice. Isi crede colegii pe cuvant, da cu mucii din nasul lung pe covor, apoi ii sterge cu maneca si se duce sa cumpere ziarul in care nu scrie nimic de taximetristi.

Marimea unui articol de presa nu conteaza. Nu conteaza asa de mult nici pozitionarea sa. Cine da un leu pentru un ziar, il si mananca dupa ce-l citeste litera cu litera. In presa conteaza cine scrie, de ce scrie si pentru cine scrie. In rest, ce nu e de nasul altora, sa nu miroasa. Eu promit sa nu ma apuc nici de afaceri, nici de politica, nici de taximetrie. Nu ca nu ma pricep, dar nu-i treaba mea. Promit, insa, sa-mi bag nasul, sa-mi iau nasul la purtare si sa-l plimb cat mai sus, asta chiar e treaba mea.

Boala “ghilimelelor”

Obsesia “ghilimelor” si a “punctelor suspensie” ma omoara. Incet si sigur. Ziarul la care lucru este si mai obsedat de utilizarea, fara noima si in cantitati ce bat infinitul, a ghilimelelor. Astazi, de exemplu, patru texte au in titlu cuvinte asezate intre cele doua virgulite. Astazi e o zi norocoasa, pentru ca sunt editii in care ziarul pare scris numai cu ghilimele.

Ziarele se citesc pagina cu pagina, rand cu rand, cuvant dupa cuvant, de la stanga la dreapta. Ziarul Sudoku, anagramos si rebusistic, e plictisitor de obositor. Politica ziarului pare a fi aceea de a citi printre randuri, sa parcurgem randuri intregi de informatii, iar la final sa ne intrebam: ce vrea sa spuna poetul? Mie imi plac ziarele mura-n gura, unde ziaristul sa-mi spuna clar ce vrea, iar eu sa inteleg din prima. Numai ca la ziarul meu, unii e mai destepti si decat altii, intre ghilimele vorbind.

Natura tine intotdeauna cu latura ascunsa a lucrurilor, spuse Murphy, literalmente.

Ramaneti calmi. Brb.

Un leu pentru o sala de spectacole

Tocmai m-a pocnit... si pe mine. Un post despre Casa de Incultura a Sindicatelor din Roman mi-a deschis larg ochii si... cu beculetul aprins - propun ca banii stransi din proiectul "dai un leu" sa fie utilizati pentru constuirea unei sali de spectacole, astfel incat sa ne bucuram si noi, macar o data la doua saptamani, de un teatru, o opereta sau... un stand up comedy sau chiar un film. Cultura nu este o afacere, dar proiectul isi propune sa vina cu ceva bun pentru Roman. Nu avem casa de cultura (actuala e administrata prost de sindicate, pe principiul castigurilor, care nu au legatura cu o eventuala cultura). Un pic de cultura pentru Roman, ca si un pic de dragoste pentru Roman, nu strica si face chiar bine.
E o idee, eu o sustin. E usor de realizat si de "manageriat" pe mai departe.

Pentru o lume mai buna. Brb.

marți, 22 iulie 2008

Nasc fundatie, caut nas

Pana imi gasesc nasul, caut un nume pentru fundatia pe care o voi infiinta in vederea ducerii la bun final a proiectului “Dai un leu”. Am discutat cu un prieten mai avizat decat mine in domeniu, care s-a oferit sa se ocupe de… birocratie. Asadar, asa cum arata si votul din sondaj, viitorul suna mai bine printr-o fundatie. Banii se vor strange “mai legal”, un pic mai birocratic, dar nimeni nu se asteapta sa fie usor… Fundatia va avea conturi la toate bancile mari, macar, si tot aici se vor semna “protocoale” cu bancarii pentru ca strangerea leului sa fie mai facila.

Stirea de ultima ora e ca am dat peste cativa oameni mai buni decat altii (in sens financiar) care vor si pot sa dea lei mai grei, pentru ca ceea ce se va face sa nu fie un mizilic, ci un lucru mare. Cea mai buna dovada ca daca se vrea sa se faca ceva, se poate. Lucrurile se intampla, trebuie doar sa-ti doresti.

Va invit sa nasiti/nascociti un nume pentru fundatie. Ceva reprezentativ, dar nu siropos… sau poate asta e farmecul. As fi ales “pentru Roman”, insa a fost slogan psd, deci pica total…

Pentru o lume mai buna. Brb.

Fudulia, bate-o vina

Romanii sunt cunoscuti in toata lumea. Unii (ei si ele) lucreaza in cele mai faimoase corporatii, la NASA sau Microsoft, romancele ii dau pe spate pe macho lumii cu frumusetea lor…si nu numai. Unii pentru hotiile si inselaciunile…de neam prost. Avem de toate, dar suferim de grandomanie.

Romanii, si nu numai, fac bani din piatra seaca de peste hotare. Nu toti muncesc legal, dar mai ales cei care nu muncesc, dar fac bani, sufera de “fudulie” (a se citi verbul, fara legatura cu delicatesele). Asa se face ca un roman a fost prins cu sacu de bani furati dupa ce s-a mandrit in tara natala de cum de usor se fac banii. Nu a fost suficient sa scrie un e-mail, o telegrama, sa dea un sms… Nu, a preferat sa-si aseze odrasla in mijlocul patului matrimonial plin de bani si sa-i faca poze. Daca vrei sa se afle ceva, folosesti internetul… Vorba din batrani e sfanta: “prostul nu e prost destul daca nu e si fudul”. Trecand peste fudulie, ajung la copil, cel care nu are nicio vina ca parintii lui au ales calea usoara a vietii si sigura spre pierzanie. Copilul care se joaca de-a numaratul banilor si zilelor pana la care tatal sau va iesi din parnaie, daca va mai iesi… Legea umana e simpla, copiii trebuie sa primeasca papusi/masinute cu girofar, iar unii parinti catuse…roz sau groase, din metal, depinde de… meserie.

Stirea completa despre cine, cum si mai ales de ce – HotNews.

Ramaneti calmi. Brb.

Zambiti va rog (III)

Din 2002, in intreaga lume s-au cheltuit de cinci ori mai multi bani pentru implanturi mamare si pentru Viagra decat pentru cercetarile asupra maladiei Alzheimer.
Concluzia: peste 30 ani vor exista foarte multe persoane cu tzatze mari si erectii super(be), dar incapabile sa-si aduca aminte la ce folosesc......

PS: Multumiri prietenilor, atenti si la curent cu… medicina. Dinti sanatosi, un zambet placut.

Zambiti va rog. Brb.

Zambiti va rog (II)

Cand nu ai nimit inteligent de spus, zambesti:


Sa agatam, cu cearsaful

Pe vremea mea, fetele tinere, de maritat sau nu, papushele din ziua de azi, erau agatate de feti frumosi cu metode clasice. Mergeai la discoteca din sat, dadeai o bere dj-ului, acesta punea la boxa un blues, invitai fata frumos la dans, iar peste trei luni tot satul mergea la nunta.

Acum, pe vremea emo, pitzi si cocalari, nu mai merg schemele de altadata. Se inventeaza replici noi: “Mi-am pierdut ursuletul, vrei sa te culci tu cu mine” si despartiri pe ritm de manele: “You are totul pentru mine And i want sa ne iubim Dar it`s difficult vezi bine Caci we nu ne potrivim…”. La club e usor de agatat, dar nu e cu invitat la dans si cerut prietenii. Fata pitzi se arata mult dispusa si despuiata, iar baietzii se transforma in ursuleti, o iau de mana si … dupa jumatate de ora se intorc. Noaptea nu se incheie decat dimineata (deep). Cati ursuleti incap intr-o noapte? Grea matematica, grea cu iubirea.

Daca la club totul sta in goliciune, pe plaja, totul sta in cearsaf. Nu in adancimea lasata in nisip, nici la imprimeul cu SpiderMan, ci la pozitii. Pe o plaja mai goala (oriunde mai putin in Mamaia cea fitzoasa), pe litoralul romanesc, cocalarii asteapta prada. Ea se stabileste in functie de numarul de cocalari si numarul de papushele, astfel incat la impartit, dar mai ales la inmultit, sa nu dea cu rest. Odata ce se pune ochiul, se aseaza si cearsaful, nu la limita bunului simt, ci colt in colt. De aici si la intrebarile: “papushe, e uda apa?”, “pisi, ce prosopel de rapidista ai!” si “iubire, n-ai un foc, inafara de cel de la inima?” nu lipseste decat un fir de nisip. Insistenta unora e moartea altora sau… daca prada e flamanda si ea… insistenta este dragoste. Pura. Se intinde cat luciul de apa, fierbe ca nisipul si arde ca soarele. “O iubire de-o vara” sau “Libera la mare” - asta caracterizeaza generatia din ziua de azi. Eu ma dezic. Simt ca nu ma incadrez pe cearsaf.

PS: Ultima metoda de agatat, de data aceasta eu pe ei, cica ar fi sa te scoti la licitatie, pe net. Sau… cel mai comod, stai acasa si astepti… fat frumos suna sigur la sonerie sau, mai nou, da un sms pe telefon. Comunicarea e cheia, iar cearsaful este doar un detaliu.

Ramaneti calmi. Brb.

luni, 21 iulie 2008

Primit cadou agenda cu "lei"

Primarul Leoreanu a dat astazi prima spaga ziaristilor. El nu stie, dar noi stim cum merg lucrurile astea. Ba o cafelutza, ba un fursec la o inaugurare, ba o agenda si un pix, dupa care presa iti pica la picioare. Ei, pe naiba… Glumesc, unii iti dau la picioare sau peste ele.

Din toata gluma, partea serioasa e ca primarul Leo a dat presei, ca la a doua conferinta de presa, ca cadou cate o agenda, sa ajunga la toata lumea. Ba, mai mult, la unii a si semnat-o, nu ca primarul, ci cu indemnuri demne sa ramana pentru vesnicie. Ziaristii au promis s-o umple. Nu cu vorbe de duh, ci cu fapte, alte administratiei locale. Conform dedicatiei, primarul isi doreste o relatie “transparenta” cu presa, nu ca vreun primar stie ce e aia transparenta. Eu as promite ca ma dezbrac de ideile preconcepute, daca el promite ca nu-si va mai speria angajatii care vorbesc cu presa. Asa am trai fericiti… intr-o nuditate completa si plina de obiectivitate.

Nu toata lumea pretuieste schimbarea la fata. Flora Ordean, cunoscuta sub mai multe denumiri arhaice, i-a acoperit fata primarului. In gura i-a asezat tocmai sigla de la RomTv. Sa fie oare televiziunea fostei administratii pornita sa-i puna pumnu’n gura actualei conduceri sau cuvintele de la RomTv vor apartine acum portocaliilor, printr-o usoara schimbare nu de fata, ci de actionariat? Cine stie, vom trai si vom scrie!

Ramaneti calmi. Brb.