marți, 22 decembrie 2009

(Pre)judecati intr-o coperta

Am terminat de citit “Niste raspunsuri”… ale sau la intrebarile M. Radulescu… Am cumparat cartea, evident, din curiozitate. Nu neaparat curiozitatea femeii, disperata sa afle raspunsurile din viata altei femei sau numarul si fetzele barbatilor care i-au incalzit asternutul intr-un anumit moment din viata, ci un altfel de curiozitate. Sa vad cum scrie, cui scrie si de ce scrie. Ce m-a uimit a fost ca toata lumea, repet si subliniez - absolut toata lumea care a aflat despre actiune – a citi cartea M. Radulescu -, a avut aceeasi reactie: Nu cred ca este scrisa de ea… Nimeni, dar absolut nimeni, nu a intrebat cat am dat pe carte, ce scrie in carte, cine-i Mihaela Radulescu sau… , ci toti si-au exprimat exaltati, in cor, banuiala, indoiala, neputinta, necredinta, (pre)judecata. Toate manifestate inainte de a arunca o privire pe coperta, pe prefata sau la mijlocul cartii.

Stand de vorba cu un Toma necredinciosul de mai sus, mi-am exprimat, evident timid de-acum, dorinta ca, odata si odata, sa-mi astern si eu niste ganduri, fapte, fantezii intre coperti semnate de mine. Mi s-a propus sa fac un “studiu” despre consilieri locali, politica si administratie de dupa anul lui 2000, deoarece am prins, in calitate de jurnalist, vreo trei mandate de primari + consilieri locali. O carte despre evolutia unui municipiu din punct de vedere al influentei politicii asupra continutului legislativ, al aspectului orasului si, de ce nu, al locuitorilor in general… In timp ce ideea imi crestea in minte precum aluatul de cozonac in cuptor, exact cand as fi presarat niste zahar pudra peste si m-as fi infruptat animaliceste din acest gand, m-a izbit mirosul crud de drojdie. Ca prajitura sa creasca si sa se vanda, e nevoie de ingredientul minune. Oricat de mult mi-as dori sa-mi exersez calitatile de analiza-tor, atotstiutor, critic si admirator al unui studiu de cercetare – singurul care mi-ar aduce satisfactia profesionala ca-s bunuta in ceea ce fac, ca realitatea mea este realitatea cea mai apropiata de adevarul stiut de cei mai multi – mi-am dat seama ca prajitura mea o sa fie infulecata de doar zece clienti.

Masa de oameni flamanziti de curiozitate s-ar hrani mai degraba cu o gogoasa. Faina, un pic de ou si mult rahat. O carte plina cu picanterii cu numele barbatilor care mi-au udat obrajii de lacrimi, ai celor care mi-au luat cele mai frumoase cadouri sau mi-au pus la picioare luna. Romantic vorbind, de fapt… interesante ar fi, mai probabil, pozitiile mele in fata lor, a barbatilor, dar gogoasa ar fi doar infuriata, dar niciodata nu ar avea gust de cozonac.

Mi-as dori sa fiu contrazisa, sa schimb lumea, iar lumea sa doreasca sa vada o analiza (de incepator, e drept) asupra realitatii, cea care ne intereseaza, si mai putin sa citeasca franturi (evident inventate si infofolite in fantezii duplicitare) despre cine cred ei sau si-ar dori ei sa ma fi cunoscut in toata splendoarea mea… de neica nimeni. Jura-te ca nu-i asa…

PS: Acum cateva luni am primit cadou cartea semnata de Dan Lungu – “Cum sa uiti o femeie”, carte de la care ma asteptam, inainte de epilog, sa-mi dea raspunsul, solutia miraculoasa, pe care, mai apoi, s-o vand celor care plang in taina dupa cel iubit. In schimb, m-am scufundat in viata unui jurnalist, am baut si am fumat alaturi de el, am citit si cotorul, insa raspunsul cred ca n-a mai incaput intre coperti. Dar a ramas o lectura placuta, mai placuta decat aceea de a-mi fi spus raspunsul la intrebarea capacana…

Ramaneti cititori. Brb.

luni, 21 decembrie 2009

Cauta-ti si-ti vei gasi...

Mult prea tare... Mult prea romanesc... Cratima cred ca el i-a pus-o :)



Sursa: click
Ramaneti iubitori. Brb

miercuri, 9 decembrie 2009

G(e)oana dupa camion

Toata lumea se intreaba ce o sa faca de acum inainte Geoana (cata rima alba in versuri rosii)... Catavencii, proaspeti revergorati in gandire si in pix, au facut si cabina de vot democratica. La intrebarea “ce credeti ca va face MG, acum ca a ratat alegerile” a iesit ca... o sa faca "nimic". Eu cred ca Geoana o sa o ia la goana sa faca formatie cu un alt romascan! Nu, nu cu Vantu, ca asta canta ca un cvartet de coarde. MG feat Paul Lica, de la Roman. Si formatie si blog, doi in unu. Le mai trebuie doar un TIR/camion. Iar la alegerile care vin, eu propun sa se faca turism electoral cu TIR-ul, iar PR-istele sa fie fetitele de pe centura. Nu pot ei (pedelistii) fura vota, cat pot ele... numara.

Sunt sofer de camion.... lai lai la.

Ramaneti zambitori. Brb.

Inainte, in timpul si dupa numaratoare

Inainte de numaratoare a batut vantul… pe la sediile de campanie. In timpul numaratorii, s-a baut sampanie in numar mare (de sticle, de pahare si de oameni). Dupa numaratoare, s-au sters lacrimi de fericire si lacrimi de sudoare. Intre aceste momente, romascanii au stat acasa si au privit la televizor. In sediile de campanie, insa, s-a baut, mancat si… vomitat procente, nu neaparat in aceasta ordine.

Geoana presedinte

Ora 20.45, cu 15 minute inainte de afisarea exit-poll-urilor. In sediul de pe strada cu nume de voievod – Stefan cel Mare – se pregatea ceremonialul de investire a social democratilor cu functii. Geoana presedinte, iar nasul lor mai sus decat prajina. Cand nu esti din sistem, nu poti intelege bucuria afisata pe chip, pe maini si chiar si in par, probabil si in pantaloni, dar nu am dovezi. Se afiseaza cifra miraculoasa (parca erau numerele la loto) 51,6%: lumea se pupa, se strange in brate si topaie… Uraa, geoana presedinte. Curg paharele, se mesteca mancarea si petrecerea abia incepe. Asta am vazut, asta am povestit.

Barfa: Pana dimineata, mai multi social-democrati au mancat, dar mai mult au baut, impartindu-si functiile. Lautarii au cantat pentru domnul prefect, pentru domnul director, pentru domnul ministru si pentru domnul secretar. Dupa pahare fara numar, au venit pumnii. Ca-n orice telenovela cu actori frumosi, dar prosti, petrecerea n-a tinut decat trei orei, de la 3 la 6, cand, din trompeta, a rasunat goarna infrangerii.

Basescu presedinte

Ora 20.45, cu 15 minute inainte de afisarea exit-poll-urilor. In sediul portocaliu cu verde de pe bulevardul Roman Musat, fetze obosite, fetze triste, iluzii aproape risipite. Mult fum de tigara si intrebari fara raspuns.

Barfa: In timp ce ciuma portocalie primea jeturi de penicilina pe calea aerului vantos, aia rosii la fatza au dat buzna ca indienii la inamic si… s-au facut de rusine. Mai multi tinerei, cu tatici consilieri locali, au facut pe clovnii si golanii, injurand de mama focului tot ce inseamna om cu miros de portocala. Si au recitat baietii la sediul PDL toate injuraturile invatate din dictionar la limba si literatura romana, insotind cuvintele de gesturi… topaitoare. La schimb, au primit un film de pus la gazeta de perete si aplauze.

Dupa ora 23.00, cand unii social democrati se vedeau la Bucuresti, in jipuri si cu secretare la usa, la PDL se striga: “Romanul l-am castigat si tara la numarat!”.

PS: Ce am invatat noi dragi copii din asta? Ca eu nu am ce cauta in politica. Nici Basescu nu are ce cauta in politica, dar banuiesc ca el isi gaseste ceva de furat facut. Doar n-o sta iar cinci ani degeaba.

Ramaneti politic(osi). Brb.

Vantu presedinte, vantu presedinte…

Vantu e in toate. Vantu ne da energie invartind morile lui Don Quijote (alias Prostanacu’), vantu ne falfaie cositele, vantu ne aduce gripa porcina si, mai nou, un presedinte. Ori n-a batut vantu suficient de tare sa-l trimita pe base inapoi pe mare, ori a batut prea tare, ca l-a dat jos pe geoana de pe scena, direct in gura sacalilor.

Daca Geoana ar fi stat acasa, cu sotia lui - singura lui dragoste care este, ar fi mancat seminte si galgait bere, ar fi castigat alegerile dintr-o ragaitura. N-a vrut. A vrut sa fie erou, sa dea mana cu tzatza leana, sa apara la telembizor, poate asa arata lumii ca nu e prostanac. De hoti lumea era satula, asa ca ar fi votat si un prostanac, dar nici chiar atat de prostanac. Nu i-a placut acasa la el, i-a placut in bataia vantului. Si, in bataie de joc, si-a dat cu vantu peste ochi, de a relaxat pe urmatorii cinci ani un popor intreg.

Fara vreo adiere de regret, vantu le-a suflat voturile tuturor. Vantu-i presedinte, parerea mea. De la el de acasa, din spatele telembizorului, s-a jucat de-a presedintele cu toata lumea si, din nou, a castigat.

In tara hotilor si prostanacilor, Vantu-i presedinte!

PS: Vantu-i presedinte, altfel de ce ar fi promis niste declaratii incendiator de furtunoase pentru data de 7 decembrie, declaratii care cred ca se dau la un post de tv pe care eu nu-l prind?!

Ramaneti vanjosi. Brb.

Bancuri negre

Duminica, la 21.00, social democratii au ras. De luni, s-a ras pe seama lor. De luni se tot rade, iar bancurile cu bula au fost inlocuite de cele cu noul personaj mioritic: prostanacul.

  1. Care este culmea somnului? Sa te culci presedinte si sa te scoli prostanac.
  2. Care este culmea sexului? Sa te culci cu Geoana si sa te trezesti cu Basescu.
  3. Care este cel mai scurt banc? Geoana Presedinte

PS: Mai nou am aflat ca lui geoana i se spune domnul goana, un fel de dl goe, dar fara bluzitz de mariner.

UPDATE: Un link de la Cata. Plus banc de la PeDeLe: Comunicat de presa PSD: Filmul in care Goana, pardon Geoana, topaie este trucaj.

Ramaneti zambitori. Brb

miercuri, 2 decembrie 2009

Ziua de 1 decembrie. Prin lentila mea.

Ziua de 1 decembrie. Prin lentila mea.

Sub acoperire… Ma da de gol verigheta… Ups


Spate-n spate, fata-n fata…Chelaru ”Eu nu vorbesc cu tine”. Leoreanu “Nici eu cu tine”. Cazan: Liniste, ca ma deranjati de la poza

Am revenit, intr-o noua tinuta. Stateam in fata bataii tunului, in speranta sa prind buchetul… Flori n-am prins, doar o mica raceala. Griputa.


Cazan: “Sefu’, buna colega noastra. Pardon, a dvs.” Leoreanu: “Ce-i al meu, e pus deoparte”.

Cazan: "Sefu’, zambeste, ca lumea-i rea".

PS: Pe dl Cazan nu l-as fi dat pe blog, dar m-a suparat pentru ca, la masa care s-a organizat in cinstea deosebitei zile, s-a gandit sa scoale lumea in picioare pentru a rosti “Tatal nostru”. Nu-i nimic rau decat faptul ca rolul de propovaduitor al cuvantului Domnului nu i se potriveste. Cred ca fiecare dintre noi crede in ceva, insa macar credinta merita sa nu fie de grup, ci individuala. Asta-i doar intre mine si El. Niciodata intre noi doi nu sta cazanul. Sau... nu se stie niciodata.

PS2: Pentru cei care vor cu adevarat sa vada arta, pot sa-i viziteze pe Florin si Lucian. Si ei au fost acolo. Si ei au vazut. Si ei au pozat.


Hap..ciu ciu

Hap... ciu-ciu, spuse Gheorghe Stefan. Sanatate, spun eu! Ziarele spun ca Pinalty are gripa porcina - ia de aici, de nu ma crezi.

PS: E inutil sa va mai spun ca nu cred in gripa porcina, nu? Cred in ciuma portocalie, dar aia nu se ia, se da doar. Hai va pup cu sanatate.

PS2: Pun pariu ca daca primarul Pinalty ar fi baut ieri la roman un paharel de tuica, ii lua cu mana... gripa...

Ramaneti zambitori. Brb.

duminică, 29 noiembrie 2009

Nu-i de ras...

Doar atat am avut de spus, pardon cantat:
Si inca ceva: interzis membrilor de partid si minorilor...






PS: Nu-i de ras! Nu-i nici macar de rasul meu...

Ramaneti calmi. Brb.

vineri, 27 noiembrie 2009

Am cravata lor, sunt… liberal

Am mers azi la Piatra – conferinta PSD + PDL. Conferinta a fost prezidata de doi presedinti – unul plin, Ursarescu – PNL si unul interimar, Chelaru – PSD, ambii din Roman. Fiind evident faptul ca – impreuna cu ZdR si CNS – eram mai multi romascani veniti la Piatra, am cerut ca urmatoarea conferinta bi-colora sa se tina la Roman. Nu s-a aprobat. Probabil pentru ca promisiunile electorale se fac numai la inceput de campanie.

Asta nu e important. Frumos, in schimb, era Dorin(el) Ursarescu. Cu un discurs calm, cu miscare teatrala usor inclinata, spre dreapta, la drama, cu tonalitate adaptata mesajului usor cioplit din limba de lemn.

In spatele cuvintelor si a pozitiei mainilor – dreapta peste stanga (ce denota o usoara stare de nervozitate, nefiind clar cine sta deasupra) - si trupul lasat usor in fata – traducand clar pozitia de compromis obligatorie, daca nu chiar jenanta in situatia data – liberalul purta o cravata rosie. Atat am avut de spus. Pana la cravata, totul e can can. Va multumesc si va iubesc!

Ramaneti calmi. Brb.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Liber la sondaj

Partidul Claudia Matei (PCM) va realiza, in perioada 25 nov – 3 dec a.c., un sondaj de piata blogosferic. Intrebarea este cu raspuns inchis – de genul da, nu, poate, nu stiu, nu conteaza – si se aplica tuturor celor care, din curiozitate sau pentru ca-i sarcina de partid, intra pe acest blog. Intrebarea este: “Liberalii (romascani) vor vota, in turul II, cu PSD?”.

Eu spun nu. Majoritatea nu va vota sau, in orice caz, nu va vota Geoana.

Ramaneti raspunzatori. Brb

Candidatilor… dans

Sa ne imaginam. Suntem la o dezbatere cu cei mai tari candidati la functia de presedinte. Spuma candidatilor, adunata cu mot intr-un singur loc- Parlamentul, in timp ce sute de camere le filmeaza fiecare por, din toate ungiurile inventate de la Matrix incoace. Suspans maxim. Cuvinte taioase, respiratii greoaie, calm crispat si…parul/suvita rezista. Ai putea sa crezi ca ochii tuturor romanilor stau atintiti pe dezbatere, ca fiecare fraza ajunge in timpan, iar de acolo este macerata de neuroni pentru ca, in final, informatia sa fie pastrata sau aruncata, in functie de importanta ei.

Sa ne oprim acum din a ne mai imagina. Realitatea. Trei candidati vaduviti de fanii lui “Dansez pentru tine” . Asta s-a intamplat la dezbaterea – marea confruntare – de saptamana trecuta. In timp ce programele, proiectele, acuzatiile si glumele zburau de la un candidat la altul, jean de la craiova (sper sa nu gresesc) facea reting si tinea ritmul euroilor, batand tacticos fundul unei alte dudui (nu stiu daca si ea era din craiova). Asta da dezbatere! Asta da dans! Asta da candidati! Asta da tara!

Candidati, dansati pentru mine… pentru votul meu!

Candidatilor, dans!

PS: In turul al doilea mai sunt doar doi candidati: unii ii numesc jucatorul si marioneta. In marea finala de la emisiunea Dansez pentru votul tau, probabil ca jucatorul o s-o joace pe udrea la o batuta, iar marioneta o sa o faca pe ventrilocul dansator pe sarma, dar mai degraba la bara – in fata penelistilor si pentru votul lor.

Ramaneti dansatori. Brb.

marți, 24 noiembrie 2009

Ghiocul aurit, ghici ciuperca ce-i

Am gasit barometrul perfect, exit-poll-ul fermecat, ghicitoarea fara ghioc, care nimereste, de fiecare data, cine NU iese la alegeri. Din motive evidente, ce tin de protectia mea si a persoanei in cauza, nu va pot spune numele acestui instrument extraordinar care, atunci cand pune mana/stampila pe ceva, se duc toate dracului...

Barfa politic(oasa)

Va dau, totusi, un indiciu, iar cand spun asta, pornesc citatul: “D-le, eu am mana cu ghinion. La locale, l-am votat pe Carpusor si n-a iesit. La parlamentare, l-am votat pe Ursarescu si n-a iesit. La prezidentiale, l-am votat pe Antonescu si n-a iesit”… Ca sa fim corecti, citatul este dinainte de alegeri (cu varianta de final: "acum, il voi vota pe antonescu"), dar n-am vrut sa-l promovez, pentru a nu fi acuzata de liberali de anti-campanie (preacinstita de mine). Ca sa fiu si mai corecta, ghiocul meu aurit era tocmai in mijlocul liberalilor romascani cand scotea pe gura aceste vorbe fermecate.

Mi-e si frica sa intreb persoana respectiva cu cine o sa voteze in turul al doilea.

PS: Nu e greu sa te prinzi cine (oare cine, te iubeste mai mult ca mine) - ghici ciuperca ce-i, dar pentru cei care s-au prins… atentie, fara sa intrebati, e posibil sa aflati cu cine o sa voteze, deci pe mana cui si cine pierde.

Ramaneti barfitori. Brb.

A dat gripa-n demnitari...

A dat gripa-n Demnitari! Nu, nu e o comuna – ca Voluntari – ce vrea sa se lipeasca la orasul capitala. E mai rau. Demnitari = comuniune de lipitori, gata sa suga toti banii si credinta din populatie.

Mi-a placut o stire de pe antena3: “Vaccinarea anti-AH1N1 începe pe 26 noiembrie: Demnitarii nu vor fi vaccinaţi în prima serie”. Ei au voie sa moara. De dorul nostru. Fierbinte.

Banc la tema (facem abstractie de folosirea termenului “ungur”, mi-e lene sa-l schimb eu, dar considerati-l ca si schimbat)

Un roman si un ungur in tren:

ungurul:Nu te supara ce scrie pe placuta asta?
romanul:Pai scrie in romaneste "Nu va aplecati pe geam, pericol de moarte!
ungurul:Da' mai jos ce scrie?
romanul:Pai scrie acelasi lucru, dar in
engleza

.
ungurul:Da' mai jos?
romanul:Acelasi lucru, dar in franceza.
Tot asa pana s-a terminat lista.
La sfirsit, ungurul intreaba: Da' in ungureste de ce nu scrie?
Romanul raspunde: Pai voi aveti voie!


Ramaneti zambitori. Brb

joi, 19 noiembrie 2009

Votul invelit in ciocolata

Mai toti oamenii pe care-i intalnesc ofera diferite pronosticuri. Eu sunt convinsa de un singur lucru: in Roman, in Neamt, Basescu se va detasa convingator de mult de ceilalti contracandidati. Chiar daca oamenii nu-l vor pe Basescu, el va castiga aici. Mai multe voturi, nu neaparat si un nou mandat. Va castiga pentru ca, in ciuda valului rosu sau galben ce se poate asterne peste pleoapele unora, nu se poate sa nu se vada ceea ce s-a facut.

Intotdeauna Romanul a avut o realitate a sa, invelita de maromota in staniol. Niciodata electoratul romascan nu a oferit cuiva o garantie, asa ca toata aceasta alergatura dupa voturi nu este nimic mai mult decat nevoia oamenilor din partide de a-si asigura - lor si familiilor lor - un viitor. Macar la fel de prost ca prezentul. Din pacate, putini sunt cei care mai cred in ceva, in conducatorii lor. Cei mai multi sunt manati de frica. Nici ei nu si-ar vota liderii, dar nu au de ales. Daca ei nu voteaza, ajung ceilalti la putere si “pleaca ai nostri, vin ai vostri”…

Ieri am aflat ca un politician i-ar fi “aruncat”, la ureche, unui coleg de serviciu ca daca nu va vota cum trebuie, s-ar putea sa manance de pe jos in primavara. Nu dau nume, spun doar politician – un termen general -, pentru a reitera, daca mai era nevoie, faptul ca, de cele mai multe ori, in spatele unui zambet caraghios, se ascunde o marmota. Intotdeauna pregatita sa-ti insface votul din mana, sa-l dea prin ciocolata, sa-l inveleasca in staniol si sa-l ofere cadou trantorului din stup. Mai departe, in stup, ca si in partide, lingaii au scopul lor: limba aspra curata ciocolata, sub dulceata careia intotdeauna se regaseste cel mai dulce ravas: votul.

“Consumul in exces de ciocolata poate dauna grav alegerilor”

Ramaneti dulci. Brb.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Jurnalistul Claudia Matei din PCM

Acreditarea unor jurnalisti pentru a intra in sectiile de votare este mai anevoioasa decat drumul in sine de a invata meserie. Exista proceduri peste proceduri care nu-si au sensul – si aici ma refer in special la mass media de provincie. Jurnalistii din Roman merg, in ziua alegerilor, la doar cateva sectii de votare – sectiile VIP-urilor, una de la tara si, eventual, la cea care, in conformitate cu statutul pe care-l detin – de cetatean cu drepturi depline in tara sa, voteaza. Cu alte cuvinte, intrarea intr-o sectie de votare este la fel de neinteresanta precum stirea care vorbeste despre faptul ca inca o gaina a facut oua.

Cu toate acestea, la alegerile din acest an, aici unde miza inseamna jocurile politice (banii) pe urmatorii cinci ani, lucrurile par mai restrictive asupra drepturilor mele ca niciodata. Intai trebuie sa demonstrezi ca televiziunea/ziarul chiar face presa. Demonstratia se face la Bucuresti. Mai departe, demonstratia continua la judet. Trimiti prin fax ce ti-a dat Bucurestiul, o cerere noua si – aici vine partea interesanta - , pentru fiecare delegat in parte – adica fiecare jurnalist, o declaratie pe proprie raspundere conform careia nu are vreo aparteneta politica. Le pui pe toate in plic sau pe fax si primesti acreditarea, in baza careia ai dreptul de a intra in sectiile de votare. Nici aceasta ultima acreditare nu o poti lua oricum. Daca e pe fax, se poate sa fie respinsa de presedinti, deci e nevoie de forma originala. Astea-s detalii, care subliniaza inca o data doar birocratia excesiva. Ma intorc la declaratie.

Ce se intampla, totusi, cu jurnalistii care au prins curaj si, pe fata, si-au declarat prin semnatura pe carnetul de membru de partid apartanenta sau simpatia fata de doctrina unei formatiuni? La mijloc exista un nonsens. Nu iau apararea nimanui, insa consider ca in fata meseriei mele de jurnalist s-a ridicat un zid al Berlinului greu de distrus pana si de trenurile care deraiaza, statistic vorbind, lunar.

Morala:

1. Am declarat. Nu am carnet de membru de partid. Seful meu, ipotetic vorbind, eu avand mai multi sefi pana si decat Geoana, simpatizeaza puternic cu Partidul Claudia Matei (sa-i spunem PCM). Eu preacinstita. El apropiat PCM. Tu daca pleci, eu cui raman?

2. Varianta a doua. La fel de ipotetica. Am carnet de membru in PCM. Asta ma face mai oarba decat colegul meu care nu simpatizeaza cu Claudia Matei?! Nu e deontologic, mi se sopteste in casca. Noroc ca-s tare de urechi!

Am lungit oricum vorba asta seara. Propun, la viitoarele alegeri, sa mi se ceara, ca jurnalist, sa aduc dovada ca nici sefii mei sau parintii care m-au crescut (si care ma pot influenta evident intr-o mare masura) nu au carnet de membru. Atunci sigur ca declaratia presedintelui de sectie: “Pana la aceasta ora in sectie s-au prezentat x alegatori si nu am intampinat incidente” va fi transpusa in imagini si cuvinte mai clar ca niciodata! Predau legatura, acum, CTP-ului in fusta.

PS: Exista in Roman, macar doi jurnalisti care si-au recunoscut aparteneta politica. Unul pe fata, altul pe baza punctului 1 de mai sus. Sunt sigura ca, la angajare, nu li s-a cerut nici stagiul militar, nici carnetul de note, li s-a cerut sa aiba un comportament moral.

Ramaneti presari. Brb.

Sacosa cu voturi goala

Si in campania asta, ca si in celelalte am vazut si auzit cu zecile. Nu ma mai mira ca unii dau zahar si altii galeti, cum nu ma mira ca unii fac cheta publica sa cumpere voturile. Le cred pe toate si, totodata, nu ma intereseaza niciuna. E mai greu sa ma gandesc care fura mai mult, cand e mai usor sa votez in functie de interesul personal, credinta sau, asa cum am mai facut-o - la nimereala sau dupa bunul plac al instinctului meu de fata mare.

Ma amuza cum roata politicii se invarte tac tac tac, cum instrumentele pe care, odata, le foloseau unii sunt acum in mana “dusmanului”, cum vechea zicala “sa moara si capra vecinului” e mai proaspata si mai vie decat apa ce curge la robinet… Momentele succesului devenit insucces, a faimei devenita povara sau a grandorii transformata in dictatura sunt, atunci cand stai in pat si tastezi in gol cuvinte pe ecran, doar amuzante.

Trist este cand cobori din pat, cand vrei sa mananci si nu ai ce, cand vrei sa-ti fie cald si nu ai unde sa te ascunzi si cand vrei sa traiesti linistit, dar afara trepadusii partidelor bat din palme invocand citatele din programele politice mai ceva ca duhurile sfinte.

Ramaneti cu burta plina. Brb.

Sacosa cu voturi goala

Si in campania asta, ca si in celelalte am vazut si auzit cu zecile. Nu ma mai mira ca unii dau zahar si altii galeti, cum nu ma mira ca unii fac cheta publica sa cumpere voturile. Le cred pe toate si, totodata, nu ma intereseaza niciuna. E mai greu sa ma gandesc care fura mai mult, cand e mai usor sa votez in functie de interesul personal, credinta sau, asa cum am mai facut-o - la nimereala sau dupa bunul plac al instinctului meu de fata mare.

Ma amuza cum roata politicii se invarte tac tac tac, cum instrumentele pe care, odata, le foloseau unii sunt acum in mana “dusmanului”, cum vechea zicala “sa moara si capra vecinului” e mai proaspata si mai vie decat apa ce curge la robinet… Momentele succesului devenit insucces, a faimei devenita povara sau a grandorii transformata in dictatura sunt, atunci cand stai in pat si tastezi in gol cuvinte pe ecran, doar amuzante.

Trist este cand cobori din pat, cand vrei sa mananci si nu ai ce, cand vrei sa-ti fie cald si nu ai unde sa te ascunzi si cand vrei sa traiesti linistit, dar afara trepadusii partidelor bat din palme invocand citatele din programele politice mai ceva ca duhurile sfinte.

Ramaneti cu burta plina. Brb.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Crizati mai suntem…

Ma scol cu criza. Ma culc cu criza. Cat e ziua de lunga si noaptea de dulce este criza. Ba in politica, ba in stomac, ba la firma, ba in portofel. Uneori fac si crize de nervi de la atatea lipsuri si spaime.

La Roman, nu e criza! Bine, v-am mai spus eu ca daca in toata tara se intampla ceva, numai la noi e pe dos. Diseara, cand se aprind luminile si se culca gainile, vor porni si noile reflectoare de pe centru (!!!). Nu stiu nimic mai mult, decat ca sunt pe centru, in fata Casei de Cultura si sunt un “must have” toamna iarna 2009. O fi vreo luminita de la capatul lui E85… Numai maine nu-i poimaine, vin sarbatorile, bagam si un concert in aer liber.

E bine sa traiesti bine in Roman!

Off topic. Am vazut o poza cu un candidat (n-are importanta moaca, numele sau partidul) la o manifestare politicoasa, unde, la final, parca din cer, cadeau confetti. N-am nimic cu baile de multime ale politicienilor. Au nevoie de ele, sa-si mai spele pacatele. Nu inteleg in schimb de ce, la final de discursuri pompoase, ploua cu baloane si tone de confetti… Stiu, pentru unii, viata e o petrecere. Dar cine-i clovnul?

Ramaneti politicosi. Brb.

Oda intre tigani

Am putini prieteni, dar consider ca cei pe care ii am sunt cei mai buni. Am argumente lungi cat o zi de post si intortocheate ca o codita de purcel gripat, insa cel mai bun este faptul ca prietenii mei au o ratiune si o gandire sanatoasa. Peste toate, si talentul necesar.

Catalin mi-a aratat azi un link – la “Blogul de diaspora”. El, pur si simplu doar el: cezar mi, adica cezar hi pentru mine, a ajuns mare, subiect “de bine” despre romanii de peste granite.

De Cezar ma leaga o poveste frumoasa, din timpuri deloc apuse, insa tulburatoare prin apartenenta la aceleasi ganduri, la aceleasi gusturi, mirosuri, locuri si, mai ales, aceleasi gaturi (gatzi) din cani pline cu gin.

Sunt bucuroasa ca, desi prietenii sunt rari si departe, ii simt, de cele mai multe ori, mereu alaturi de mine.





Ramaneti la fel. Brb.

marți, 10 noiembrie 2009

Claudia, o minune de fata...

Si la indemnul - ca sa nu spun apropo'-ul - unui coleg de breasla, mi-am cautat numele. Nu in dosarele securitatii, nici pe forum la ZdR, ci pe site-ul manelistilor. Chiar daca nu ma bate gandul sa ma apuc de cantat, doar de ciripit pe ici pe colo, m-am introdus frumos... aici, la manelisti. Ce-a iesit ca nume de eventuala manelista? "Claudia Minune". E clar ca o minune ca e un semn ca-s o minune de Claudie! E clar ca-s o minune in viata multora! Ce site minunat!
Eu ca eu, dar incercati la prieteni. Noi am facut-o, cum ar fi (nu neaparat in ordinea asta, ci a curiozitatii) Flora Ordean, Laurentiu Leoreanu, Dan Ioan Carpusor, Mircea Geoana, Traian Basescu si, nu in ultimul rand, Alex Nistor (cel cu ideea) alias Petarda. Stiu baietii ce stiu...
Va pup pe portofelul cu euroi si va dedic nume fara numar!

Ramaneti zambitori. Brb.

Update: Neamtu', pe numele lui real, nu este nimeni decat Cristian Italianu..., insa pentru numele de scena... este chiar Curticaci Vasile. Ma scuzati, chiar nu-i vina mea, dar numele de vasile stiu de unde i se trage... si nu i se trage din partea din dos, pe unde unii se... scuza si pleaca...

Rectificare: Numele meu complet e "Claudia Iulia Matei" = Iuliana Sukera; iar in eventualitatea in care as fi strigata "Iulia Matei" = Marar Iuliana. Mda, nu-mi mai vine sa rad...

Brb.

joi, 5 noiembrie 2009

Aoleu, ce pozitie, ce rusine!

Rusine, mare rusine pentru colegii de la ZdR, carora le sta capul mai mult la pozitii, decat la politie. Eu cred ca politia e pe pozitie - sezut, iar proxenetii romascanii au in cap cu totul si cu totul alte pozitii – clasice, de fuga. Nu exista dreptate deloc pe lumea asta!

PS: Fara nicio legatura cu “eroarea”, ce fete au proxenetii astia… Par mai mult a contabili, parerea mea. Probabil de-aia si succesul in bransa. Aveti grija pe cine angajati, sa nu va faca stop pozitia.

PS1: Da cineva un suc, ca v-am scapat de rusine? Ma bucur ca asculta si cineva de gura mea.

Ramaneti pe pozitii. Brb.

Ai gripa, ai valoare... istorica

Gripa sau strategie? Tuse sau paranoia? Acestea sunt intrebarile. Pe vremea lui Gabriel Garcia Marquez, se murea de dragoste si holera. Pe vremea lui basescu, geoana si antonescu se moare de foame si de gripa. De porc. E de porc, dar nu trebuie sa-l mananci sa te imbolnavesti. Nici sa traiesti langa el. Conditia vitala e sa traiesti in Romania, unde oricum se moare de ras, de grija caprei vecinului sau de plictiseala.

Eu una nu cred in gripa. Ma bucur ca avem cu ce umple paginile din ziar, despre ce vorbi la tv, dar atat. Nu cred in gripa, pentru ca numai in Romania nu moare nimeni de gripa, iar peste tot, adica in tarile civilizate, “se decedeaza” in draci. Daca in spitalele noastre, unde nu se gaseste de niciunele, romanii sunt salvati pe capete, atunci nu exista. E o filosofie proprie, care ma fereste pe mine de nopti nedormite, si, pana acum, a functionat bine.

Imi aduc aminte de momentul gripei aviare, cand ardeam mii de puicute, nu in parcari, ci in curtile taranilor. Cand ma stergeam pe presurile imbibate cu solutia miraculoasa. Cand mancam doar paine unsa cu untura, de frica sa nu ma trezesc odata cu gainile sau sa fac pe cocosul in casa altuia. A venit gripa aviara, a trecut. Bietele gaini.

PS: Nu pot sa nu va povestesc cum, toate tarile occidentale, stiu sa vanda orice, dar mai ales istoria. De exemplu, la strasbourg, te sui in trenuletul feeric ce-ti face turul orasului, centrului vechi, si, pe langa ruine, ai posibilitatea sa vizitezi stradute pavate cu imobile noi noute, in timp ce in casca ti se spune cum ca, in urma cu o mie de ani, pe acel loc se afla un spital pentru sifilitici. Jura-te ca nu-i asa! Propun si eu la cultura noastra, sa pictam harta Romaniei cu raturi de porci si, cand eu voi fi bunica, sa le povestim nemtilor despre supravietuitorii gripei porcine. Pentru iubitorii de animale, o sa avem o harta cu gripa aviara si vom ridica statui cu cate un cocos, la care sa se inchine si parlamentarii de peste ani, lasand cate o jerba din spice de grau, pe care sa scrie: “Nu te vom uita niciodata, fratii Escu”.

PS2: A aparut si in Neamt primul caz de gripa porcina la om, confirmat! Fugiti... Scapa cine poate...

Ramaneti sanatosi. Brb

marți, 3 noiembrie 2009

Sauna politica

Va povesteam ieri de salamul lui geoana. N-au apucat toti salam, dar va asigur ca laturi au ramas la toti. Intalnirea mea cu cel denumit, generic, “prostanacul” a avut urcusuri si coborasuri, ca orice relatie, bazata pe prietenie si respect. O sa vedeti cum s-a desfasurat intreg spectacolul care ma face sa cred ca, atunci cand unii vand bilete, prosti sunt suficienti sa le cumpere. Ca la turma, cu sau fara mulsul oii.

Actul 1

Scena 1: Toamna, fosnet de frunze, zgomot de camioane… DJ 15?? Nu stiu, la Motel Condor, ca p-asta il stiti cu totii. Asteptam, in liniste, sosirea oficialilor. Cand, deodata, din frunzis, apare romanul, cel cu berea-n mana si cizme de cauciuc, la care se adauga “tare-n clanta”: “Vreau sa stau de vorba cu Geoana, sa-l intreb de ce l-a dat jos pe Sarbu, de la Agricultura…”. Pe scurt, omul incaltat si dotat cu un minicamion plin cu oi, avea de transmis un mesaj, pe care l-a tot repetat fiecarei vietati intalnite, jurandu-se ca e om citit si nu vrea scandal.

Vine Geoana, coboara, calca totul in picioare, si intra la caldura. Afara ramane eroul nostru, cel incaltat, nu cu fesul, ci cu ciubota romaneasca. Se indreapta spre autocar, din care coboara Sarbu, Ilie, eroul secundar. Omul: “Vreau sa stau de vorba cu Geoana sa-l intreb de ce l-a dat afara de la Agricultura pe Sarbu”. Sarbu ii explica pe romaneste, cum e cu votul, cum e cu alegerile, cum e cu pusul-depusul ministrilor. Omul nostru insista: “D-le, eu il vreau pe Sarbu”. Sarbu ataca: “Eu sunt Sarbu, d’le”. “– D-le, vreau sa vorbesc cu Sarbu, ca el…” – “D-le, eu sunt Sarbu” – “D-le, nu te cred”. – “D-le eu sunt, ce, nu seman cu cel de la televizor??”… Omul nostru se lumineaza… “Da, d-le, tu esti Sarbu”… Nu mai apuca omul sa mai spuna multe, ca… vine Geoana, pleaca microbuzul, pleaca si Sarbu, iar omul nostru, incaltat si cu oile in camion, se uita, in zare, la campurile nemuncite, dar fericit ca a vorbit cu Sarbu.

Actul 2

Coboara Geoana la Piatra Soimului. Lume multa, strigate, culoar de oameni si SPP-isti. Nimic extraordinar. Urca Geoana pe scena, vorbeste, si cand sa coboare, noi, astia din presa, dupa el. Mare greseala. Oameni buluc, cu hartii, acte medicale, scrisori sau cu buzele tuguiate pregatite de pupat s-au napustit. Nu conta pe cine apucau de mana, important e sa-l apuce pe D-zeu de picior. Timp de cativa metri, gogoloaia de oameni, inainta in aer, intr-o disperare incredibila de a atinge un om. Intai picam pe dreapta, dupa care oamenii de jos se ridicau, si… picam in stanga… N-a durat decat cativa metri, dupa care probabil unii s-au saturat si au mai facut loc.

Scena 2. Inaintam, agale, printre maini ale oamenilor si SPP-istilor. Oamenii, cu sau fara ciubote de cauciuc, s-au transformat - din micii “aplaudidasi” si strigatori de urale - in roboti setati sa puna mana pe haina rosie, sa-l ia in brate pe invitat, dar cu asa infierare, incat aveai impresia ca se pregatesc de cina, nu de alegeri. In tot acest ritual, mai gaseai o maicuta, imbrobodita, vai de capul ei, care pe strada abia s-ar misca, dar cuprinsa de valtoarea rosie, prindea forta incredibila sa te izbeasca la pamant, numai sa-l priveasca in ochi pe politicianul nostru. Nu conta cum, printre picioare, pe sub mana sau peste capul celor din jur. Am incercat povestea cu vorba buna “asteptati, ajunge si la dvs. Daca stati la rand o sa dea mana cu toti” … Eu vorbeam, iar ei urlau. Mare nebunie. Am iesit, dupa ceva minute, din hora. Obosisem sa mai incerc sa raman rationala.

PS1: As pune pariu ca daca toata lumea ar sta aliniata, ca la spovedanie, candidatul-candidatii ar da mana cu toata lumea. E interesul lor. Dar nuuuu, e mai placuta baia, daca picioarele altora se transforma in piatra ponce, daca sudoarea lor e gelul tau de dus si daca maneca de la haina vecinului tine loc de prosop.

PS2: Prin viata mea, m-am mai intalnit cu sefi de stat, ba Iliescu, ba Basescu…, dar niciodata nu m-a trecut o asa dorinta sa-i iau in brate, ce sa mai vorbesc de pupat… Nici macar poza nu simt nevoia sa am cu ei acasa.

Concluzie: Pana la urma, ca sa-mi pastrez aroganta, ideea era ca EU sunt mai importanta decat EI. Ei fara mine nu pot exista. EU fara ei, da. Daca nu e unul, e altul. EU raman, insa, aceeasi.

PS3: Vreau si eu un premiu ca m-am tinut de promisiune si v-am scris azi.

Mai scriu si maine. Brb.

luni, 2 noiembrie 2009

Baie de aburi

Va scriu despre cum se calca oamenii ca animalele in picioare pentru a da mana cu politicienii. Va scriu maine, azi nu mai pot. Azi am scris asta, ca maine sa nu ma fac de ras sau, mai rau, sa nu ma fac ca uit.

Brb.

As hali salam, da’ n-am decat carnati de plescoi

Mi-e tot mai sila. M-am saturat de astia de la tv, cu politica lor cu tot. Mi-e sila, tare sila de ei toti, sila fiind un sentiment care se traduce prin aceea ca mi se rupe, daca mi s-ar scula, si de aceea nu spun ca mi se rupe, ci ca doar mi-e sila, logic.

De Ei ca de ei, da’ mi-e mai sila de niste oameni, preacinstitii de ei, care n-au treaba cu politica, dar parca de-acolo is facuti, de parca mama lor si tata lor sunt rude cu basescu, geoana si tot neamu’ lor si cand o fi hora mare in sat o sa fie si ei lasati sa-si plimbe vaca pe pasune. Oameni care au alt serviciu, dar pe care-i vezi si mai inversunati sa faca lumina, sa castige al cel bun alegerile si sa fie dreptate si cinste pe lumea asta colcainda de viermi.

Hai si cu exemplele. Simpaticii astia, cu care nu am nimic in mod deosebit, doar ca ma enerveaza fantastic modul in care respira ei aer curat de munte, direct din telegondola si se cred stapanii abatoarelor si a dobitoacelor. Revin. Simpaticii de ei au facut un filmulet, bun, frumos, aproape elegant (a se citi “nu foarte jegos”), pe care l-au postat pe iutub si, din greseala bineinteles, mi l-au trimis si mie. Foarte frumos, priviti si minunati-va ce descoperire, mai ceva ca roata.

Deci: s-a filmat o punga (ce-i drept, era de la fata locului) intr-un portbagaj si gata: mita electorala - salam si cash, a se citi romaneste, adica branza. Mare ancheta! Eu l-as fi pus chiar pe harabagiu, sa muste din salam, in timp ce ar urla la telespectatori “as hali salam, dar mai buni sunt carnatii de plescoi, pentru ca nu au E-uri”. Era mai convingator.

Mi-e sila de acesti “flagranti”, intr-o tara in care toti beau bere rosie, mananca peste cu oase galbene si primesc pungi pline portocalii (a se vedea alegerile parlamentare), dar nimanui nu-i miroase gura decat cel mult a odorizant de toaleta. Mi-e sila de atata corectitudine intr-o tara in care noi am educat poporul cu televizorul, in care noi am cumparat primii voturile, iar acum vrem dreptate pentru ca vecinul are bani sa fure mai mult, apoi vrem si respect si multe vorbe care, din pacate, is la fel de lipsite de continut ca si plasele electorale.

Pentru politicieni, din tot sufletul meu, fara numar (melodia e veche, dar timpurile sunt aceleasi):



PS: Fie vorba intre noi, aia care au mancat la geoana, beau maine de la liberali si poimaine joaca la spectacolele democrat-liberalilor, deci nici eu n-am inteles nimic din punga, nici lor nu le ajunge gaura de la covrig pana la alegeri si nici voua nu mai am ce sa va mai scriu.

Mai veniti si maine. Brb.

Sigur e de la gripa?!

Acum, nu vreau sa fiu eu cea care arunca prima piatra, dar drajilor, ca sa-l imit pe neamtzu, a dat pandemia printre noi, altfel nu-mi explic cum fiecare site are, azi, bube. Ori am luat gripa porcina, ori umbla o infectie rosie, se pare, printre noi.
Dupa ce au picat site-urile ziarelor localo-judetene, au picat si blogurile. Ma anunta, cu rosu, ca ma virusez... De ce? Inauntru e portocaliu cu galben?

Cred ca platforma romascani.ro a fost intoxicata, iar teo si neamtu... sunt pe stop.


Nu disperati. Brb.

Badea Cenea de la Roman

Cred ca avem si noi prin oraselul nostru de provincie cu iz european un badea. Un mircea badea, alegoric vorbind bineinteles, care s-a suparat pe presa locala si i-a dat “turn off”. Site-ul CNA n-a mers vreo saptamana din cauza Lui, iar ziarele locale nu merg pe net… de ieri si de azi.

Variante de paranoia pot fi cu duiumul, dar eu cred ca, pe criza asta, unora le-a fost prea lene sa mai dea click, dublu click pentru a urca/arunca editia pe firul de net. Pacat de cei care, toata ziua buna ziua, stau si tasteaza comentarii.

Va dati seama mai oamenilor, i-ati lasat pe bietii natangi fara loc de munca?! Nu-i frumos... Hai bagati ziarul in priza, sa aiba si dobitoacele ce rumega.

PS: Da' v-am spus ca site-ul romtv functioneaza, da? Serios, numai pe www.romtvroman.ro.

Hai va pup. Brb cand o sa pot.

marți, 6 octombrie 2009

Timpul din politica

Eu nu mai am timp sa scriu. Noroc de altii, care au timp. Si scriu si mult mai bine. Ia de aici o mostra despre monstrul politician de ieri, de azi si de dupa alegeri.

PS: Daca as fi avut timp sa scriu, exact asa ar fi iesit!

Nu prea curand, dar Brb.


miercuri, 9 septembrie 2009

Cristiana versus Teo

Gata, m-am scos! Teo nu-mi mai face mie zile fripte, nu mai suntem in concurenta nici pe piata barbatilor, nici la alura, am ramas numai doua straine, foste dive. Locul meu a fost luat de Cristiana Bortas, fosta mea sefa. Teo, intr-o incercare de a-si promova emisiunea si pe blogul personal (lucru ok, numai ca e gresit sa incurci jurnalul personal cu slujba – parerea mea, stiuta deja) a publicat un interviu cu George Balan, consilierul de la PSD. Si ZdR a publicat un interviu cu George Balan, consilierul de la PSD. Bag de seama ca George a avut o zi de 7 septembrie plina, cu aparitii in presa locala, la 1Tv - la Teo si pe blog la Teo. De trei ori George. Uraaa. Ma apuc sa citesc, in paralel, cele doua articole, la final pun note si apoi astept paruiala….Probabil ca va veni pe 11 septembrie, ca 9 septembrie 2009, ora 9 si 9 minute, nu s-a intamplat nimic.

Ramaneti atenti. Brb.

Barfe din lumea politica

Am rabdat, dar chiar nu mai pot. Nu am timp inca sa ma balacaresc asa cum trebe, dar doua cuvinte, tot va scriu... asa, sa va mai piara dorul de mine...

Intro

Saptamana trecuta, in timp ce gospodinele puneau zarzavaturi la murat, copii numarau zilele, AMR-ul, pana la inceperea scolii si muncitorii carau materialele in spinare pe putinele santiere inca nelovite de criza, romascanii aveau o noua grija. Un zvon lansat parca din fantana portocalie din fata Primariei, stropea orasul cu mirosul putred al mortii. Primarul Laurentiu Leoreanu a fost implicat intr-un accident de masina, in zona Bucurestiului. Asta a fost prima fraza, inainte sa se declanseze codul rosu, cel care, pe diferite surse, transformau zvonul intr-un thriller inspirat parca din filmele lui Hitchcock. Primarul era intr-o masina implicata intr-un accident in lant; mai apoi au aparut si primele victime; multe; un adevarat carnagiu, in care primarul, eroul principal, capata, cu fiecare nou apel telefonic sau la colt de strada, vanatai si rani pe tot corpul.
Peste toate, noi, cei din presa, n-am aflat ca sotia, ultimii, ci, in miezul actiunii, ne-am ros nervos pixurile, parca in speranta, total aberanta, ca gustul metalic sa ne inspire, iar pasta, de la sine, sa ne arate calea spre adevar.

Primarul

Nevoia de barfa sau macar de exagerare este tipica noua, oamenilor. Plictisiti sau cu un scop ascuns, inventam, adaugam sare si piper, nu dupa gust, ci dupa bunul plac, asteptand ca preparatul sa-l servim la creduli cu lingurita si fara apa rece.

Fiecare personalitate, persoana publica, sau, mai pe scurt vedeta, are partea lor de celebritate pe aceasta scena a bursei zvonurilor.

De primar, am vazut cu totii. A murit, a inviat, s-a inchinat si iote ca tot acolo e.

Carpusor, din avion

Acum ceva ani, un zvon asemanator a fost lansat din orbita in orbita si despre ex primarul Carpusor. Se parea, atunci, ca pe cand era in concediu sau o deplasare oficiala (nu-mi mai aduc aminte), avionul in care se afla s-a prabusit. Si pasarica zbarr de pe gard, in gurile larg cascate. Bine, atunci nu s-a facut mare tam-tam, pe sistemul ca "a vazut cineva drac mort"?

Chelaru, nas-case

Pe modelul fostului sef pesedist - adrian nascase - si senatorul chelaru a fost lovit in moalele capului cu zvonuri. Din punctul meu de vedere, au fost "ieftine" si chiar de bine. Despre el s-ar fi spus, asa cum recunoaste de altfel, ca si-a vandut casa (pe sume exorbitante) - chiar si inainte de a o termina - si s-a mutat la Bucuresti. Barfa e slabuta, eu as fi putut ceva mult mai tare.

Ursarescu, locul I cu coronita

Despre fostul deputat pnl dorinel ursarescu, actual presedinte al pnl neamt, s-au spus cele mai tari barfe. Ba ar fi incercat sa se sinucida, dupa ce a pierdut alegerile locale, si e internat la Socola, ba e legat in camasa de forta, ba a dat faliment si, de rusine, s-a mutat la bucuresti... Astea-s de la locale, ca la parlamentare se zvonea ca l-a lasat nevasta…

Fiecare cu nebunia lui, pana la urma!

Atat am avut de spus. Brb.

miercuri, 2 septembrie 2009

Rabdare, n-am murit...

Nu mai fac apel la calm, nici eu nu mai sunt macar calma... Fac apel la un pic de rabdare si un pic de dragoste (tacuta). Ma intorc, de fapt nu am plecat deloc, insa timpul imi este cel mai mare dusman... Noroc de codru si de caine... ei mai sunt prietenii mei.
Curand ma relansez in orbita netului, nu de alta dar sufar (pe ascuns) de dorinta de a vorbi neamtu' in emisiune si despre moi. Unii sunt rasisti, altii narcisisti. Brb.



marți, 4 august 2009

Briza de criza

Din motive ce tin de criza (de personal), lipsesc o perioada de prin zona blogului in care locuiesc, pe sistemul o zi mai scriu, vreo doua mai stau sau… invers… Unul din motivele serioase este ca ma trezesc prea devreme si al doilea – cel mai important – totul si numai totul este vinA Lui… A mic.

Totusi, nu pot sa nu va impartasesc concluzia mea: romanii si Romania nu au nimic de-a face cu criza…Adica nu e criza mai oamenilor. Dovada cea mai buna si limpede ca apa marii este existentza, pe litoralul romanesc, a lui Vega… Un Hotel de numai cinci stele, unde pretul celei mai “necajite” camere este de doar zece milioane de lei vechi pentru o noapte de somnic…in briza marii…si un mic dejun. Necriza nu e ca exista hotelul, ci ca in acest weekend – vineri noapte si sambatata noapte - toate cele 125 de camere sunt “rezervate”…

Va invit sa faceti turul virtual, macar, pe site… Eu mi-am bagat degetele si, in maxim un an, sunt sigura ca-mi voi baga si piciorusele de provinciala in apa incalzita din una din piscinele nesimtit de atragatoare si racoritoare… Se mai inscrie cineva la pariu?

Ramaneti necrizati. Brb.

vineri, 31 iulie 2009

Sase consilieri frumosi

Veneam, ieri, de pe coclauri, cand vocea Florei imi urla in timpan mai ceva ca o urechelnita care si-ar dori sa-mi strabata fiecare culoar auditiv si sa ma orbeasca: “Stiai si nu ne-ai spus!”. Speriata, ma gandeam ca iar s-a mai aflat ceva despre mine… N-am avut timp sa dau raspunsul corect la ghicitoare, ca am fost lamurita: “Consilierii psd – fara ex primar – au boicotat sedinta…”. Eram mult prea obosita…

Doua ore mai tarziu, vad stirea…la tv: sase consilieri frumosi au lipsit si alta sase din noua proiecte (asemanarea dintre 6-9 nu-mi apartine, e doar mana larga a destinului) nu au putut fi supuse dezbaterii. Leoreanu vorbeste despre importanta proiectelor pentru municipiu, iar scuza social democratilor fu aceea ca au avut sedinta la partid, de la care, bineinteles, ca nu au putut lipsi, ca doar partidul inainte de toate.

Ce m-am mai ras… Pun pariu ca, dupa ghidusia de ieri - cand consilierii PSD au chiulit de la sedinta cu domn profesor, in semn de nemultumire (justificata in mare parte) - partidul va ramane cu un gust foarte amar si cu voturi mici mici in buzunare, plus nota 4 in catalogul politic.

PS: Si eu, cand mai chiulesc de la serviciu (foarte rar) si ma suna seful, purtam o discutie serioasa: el “Am fost la romtv, dar nu erai”, eu: “Sunt la o discutie, dar ajung imediat”, el: “Nu mai e nevoie, am plecat deja, fusesem doar in vizita”, eu (in gand) “Las’ ca n-au intrat zilele-n sac”. “La revedere”. Telefonul se inchide, iar eu imi spun “iar am scapat”, iar el “iar crede ca a scapat”. Cam asa e si cu baietii de la psd - intalniri, sedinte spuneati? Fu ieftina, incercati si voi data viitoare cu “suntem in concediu” sau “facem greva”, da mai bine la electorat si e si mai uman!

PS2: Acum (fiind serioasa), pana si pe vremea ex-primarului, tot faceau gat-i unii consilieri ca is chemati toata ziua buna ziua in sedinte, ei care sunt foarte ocupati. Apoi, ma intreb si eu, ca un biet romascan care le dau intai votul si apoi bani sa vina la sedinte, nu e mai frumos sa se lase de meseria de politicieni la masa albastra (care pun pariu ca va fi inlocuita curand cu una portocalie) daca tot nu au timp pentru asta ca au alte sedinte si intalniri?!

PS3: E criza domnule in Romania si unii fug de raspunderi… Am auzit ca 1 din cinci angajati la stat pleaca in somaj, oare acestei “legi” se supun si consilierii locali?

Ramaneti politic(osi). Brb.

Ce semeni, bine gasesti!

Doamnelor, domnilor, domnisoarelor si cavalerilor, imi revine dificila, dar placuta, misiune, de a va anunta ca NU - barfa conform careia actionariatul romtv a luat o alta intorsatura nu este nimic mai mult decat o discutie fara capatai si lipsita de incarcatura emotionala. Cum lauda de sine nu aduce-a bine, nu stiu cine a putut inventa si vehicula ideea conform careia majoritatea trustului de presa ar fi putut fi preluata de tocmai managerul acestei televiziuni, d-l sef Gabriel Luncanu?!

Nu pot oferi foarte multe dovezi, dar am argumentul cel mai bun: daca ar fi fost asa, credeti voi, vreo clipa, ca eu as mai fi muncit alaturi de aceasta echipa si ca nu-mi gaseam bagajelul in parculet, alaturi de cainii vagabonzi?!

Deci nu. Hai sa ne intelegem, ca-ntr-o casnicie! In acest moment, in romtv dicteaza tata socru, iar eu, ca si barbatii-soti, fac scandal din subsol, adica de sub pat, eventual si cu un leucoplast pe gura si microfonul bruiat. Cand in romtv va dicta mama soacra, atunci sigur va urma divortul!

Merge si un banc pe tema asta, ca sa mai zambim:

"Intr-o zi, o soacra s-a gandit sa vada cat de mult tin ginerii ei la ea. S-a aruncat in piscina. Vine generele cel mic si o salveaza. A doua zi, acesta gaseste in fata casei lui un Logan si mesajul "Bine faci, bine gasesti", semnat "Mama-soacra". Urmatoarea zi se arunca iar. Al doilea ginere o salveaza si el. A doua zi, si acesta gaseste un Logan in fata casei lui, cu acelasi mesaj. Urmatoarea zi se arunca iar, insa al treilea ginere nu o salveaza, lasand-o sa se inece. Urmatoarea zi, ginerele gaseste un Maybach si mesajul "Bine faci, bine gasesti", semnat "Tata-socru"!"

Ramaneti barfitori. Brb.

miercuri, 29 iulie 2009

Ghiceste ce am in cap…

Ori sunt obosita, ori am pus botul prea repede. Laptop-ul meu stie ce gandesc, matematic vorbind. Am gasit “cititorul de minti” luminate, precum a mea. N-am rabdare sa mai si inteleg cum e posibil, dar l-am testat si nu l-am putut pacali. Concluzia e doar una: altul mai destept ca mine si… lista poate continua.

PS: descoperire gasita, intamplator, aici.

Ramaneti curiosi. Brb.

De bloga cu Neamtu’

Mi-am permis ieri, spre nerusinarea mea, sa invit la emisiune – asta pentru ca e singurul care ar mai fi acceptat, in rest nimeni nu ma mai vrea/suporta - un fost coleg de breasla, iar acum concurenta de pe blogosfera, ca sa-i imping cu microfonul ceara galbena de la lumanare si sa scot din urechea de la gura fraze care sa ramana in analele televiziunii. Da, tocmai el, Neamtu' cu A mare - inregistrat la romtv. Difuzat azi. Am stat si noi, ca toti romascanii pe timp de vara si in vremuri de criza, la terasa si am povestit vrute si nevrute, dar numai despre blogarase si blogarei. Neamtu pe paine cu unt se serveste azi, la 19, pe romtv, la numai 50 de minute.

PS: Nu va asteptati la mari “dezvaluiri”, nu pentru ca invitatul nu avea ce spune, dar intrebarile au fost tipic jurnalistice: cine, ce si unde… deci adevaruri mari n-am aflat. In mod sigur, am pus punctul pe I, lafaindu-ne printre miile de cititori pasionati de blogareala sau balacareala.

Ramaneti cititori. Brb.

Barfa casnica

O colega de-a mea, nu-i spun numele – incerc sa ma tratez si sa nu mai dau vina pe altii -, mi-a transmis ca, pe Cuza Voda, exact in casa in care locuieste primarul nostru Leo, exact pe locul unde s-au terminat lucrarile de reparatie-modernizare, a rasarit o portocala in forma de casa. Se pare ca muncitorii au ales sa-i faca o surpriza edilului si i-au vopsit casa in culoarea partidul – portocaliu, asa cum el in mod sigur ar fi cerut la momentul incheierii contractului.

Sa nu uitam, totusi, ca exista o moda mai veche printre sefii de partide - sa confunde casa cu partidul. Si seful liberal are pata galbena pusa pe gard si casa. Pe la seful social democrat n-am mai trecut de mult timp, insa, ultima data (acum hat hat departe), cabinetul avea tente ecologiste, iar casa era brodata cu roz. Sper eu, ca sa nu faca nota discordanta cu ceilalti lideri, ca macar baia de familie sa aiba faianta/marmura rosie, iar pe presul de la intrare sa scrie “solidaritate” si nu "prosperitate".

Eu nu umblu cu cioara vopsita, iar amaratul de bloc in care locuiesc are doar urme vagi de culoare si cativa licheni.

Ramaneti colorati. Brb.

Strand avem, apa ioc

Saptamana trecuta, administratia publica locala si romascana a inaugurat Strandul mult asteptat de cei cu pielea alba, dar tabacita de transpiratie de atata munca. Pictat in bleu-ciel si portocaliu, bazinul a avut apa, la inaugurare, pan’ la piciorul broastei. Dupa inaugurare, si putina apa ce stropea peretii bazinului s-a evaporat, se pare. Cei care au indraznit sa se bucure, la doar 10 ron (eu as fi pus un pret chiar mai prohibitiv) intrarea si iesirea in strand, de nisip si apa cu mult clor, au avut surpriza de a primi doar nisip in ochi, ca apa numai D-zeu si Sf Ilie mai pot aduce. De pe surse, subliniind pentru a o mia oara ca documentarile de pe blog nu-s jurnalistice, ci personale - la colt de strada - se pare ca exista probleme tehnice ce implica tencuiala, nisip in apa si pompe neconforme.

Saptamana asta sper sa se rezolve, nu de alta, dar am tot strans maruntis de la 300 de euro si am bani si de bilet, si de slip, si de slapisor, si de prosop si de bauturi carbo-gazoase. Numai apa sa curga, desi sunt sigura ca unii si-ar dori tare mult sa sar si asa in cap de pe trambulina! Eu de drac mort n-am auzit, cel mult stiu si ii vad pe unii care s-au inecat ca tiganul la mal, dupa ce s-au batut ca leii in piept ca au valoare.

Ramaneti imbaiati. Brb.

Balci, cu mici consilieri afumati

Am primit ieri seara cateva poze, spre publicare. Priviti si voi, asa cum am salivat si eu. Va reamintesc ca toate comentariile imi apartin, ca si blogul de altfel.


  1. Comuniune intre PD-L si PNL. Tata lor, pedele-ul, s-a intors cu fata catre (camera) si catre fosta prietenie liberala, pentru ca, spun eu, PSD-ului ii place prea mult sau mai mult scandalul. Trebuie sa recunosc ca poza nu e foarte “expresiva”, dar mi-au placut: rochita ei si ochelarii lui … Restul: asa si asa sau deloc.

  1. Printre fum si fumuri, pardon aere, se servesc cativa consilieri mici, cu frigarui fripte de presa, totul pazit de politie, pentru ca, vrem nu vrem, traim in romania si toata lumea fura. Presa fura curent, iar politicienii fura voturi. Nu stiu in ce proportii, dar sigur aceste dosare sunt cu AN.

  1. In transee: prima linie, de sacrificiu – pedele; a doua linie – tineretul aspirant la frigaruie de ciolan; a treia linie, la mare departare, nu mai conteaza, probabil ca-s sefii, iar pe ei nu-i atinge nici macar blitzul.

Cu bucataria nu le am, am recunoscut intotdeauna, dar curioasa am ramas: carnea rosie la foc incins se portocaleste sau se serveste cu lamaie galbena?

Cine naiba stie ce se intampla si in bucatariile astea interne ale partidelor, important e ca eu mici nu mananc ca-s prea mici.

Ramaneti pozari zambitori. Brb.

marți, 28 iulie 2009

Presa colorata din politica pestrita

Acum ceva zile, imaginea unei colege de presa, de la televiziunea concurenta, prezenta la o intalnire de partid, in calitate de membru, m-a lasat galbena la fata si palida de invidie. La scurt timp, am aflat ca prestatia sa n-a fost ocolita de voturi (doar despre asta este vorba in politica – oameni si voturi) si ca, din caciula plina de surprize, a iesit un iepuras cu o functie intr-o ureche. Maine poimaine, ma vad ca o invit la o emisiune, ca-n vremurile bune, sa mai palavragim de lucrurile frumoase ale vietii.

Asteptand cu nesat sa vad si imaginile de la adunarea politicoasa si sa admir fata in splendoarea ei, colegii mi-au facut surpriza sa-mi arate in loc de fata… un baiat: cu B mare. Acel baiat care injura, in termeni crestinesti, pe toti cei care baga mana pana la cot in buzunarul meu si al lui, plin cu bani pentru tigari (vorbind cu neamtu’ acum la telefon, completez si cu "bani de bere")… Offf, ce mi-e si cu viata asta si ce mica-i lumea, parca formata numai din politica, politicieni si eu.

Politica si bonusul: Neamtule, mama, da' tocmai imi spuneai tu ca bonusul din politica e un sut in fund la doamna, ca sa mergi un pas in fata….la doamna... De ce tocmai tu? De ce Doamne?

V-am spus, acum ceva vreme, sa-mi dati una peste cap daca imi incalc promisiune si-mi pun amprenta pe vreo adeziune… Dar, cum niciodata sa nu spui niciodata, ma tot gandesc in ce partid sa ma inscriu. In PNL nu pot, e mare concurenta. In PD-L nu ma primesc. In PSD ma simt ca si cand fac parte, fara a contribui cu bani la campanii, dar la ceva perioade, eu ies rosie (de rusine) de acolo, iar unii cu burtile umflate (de ras)… Oare asta inseamna sa ai culoare politica? Daca e pe asa, cateodata prefer griul de la serviciu.

Ramaneti politic(osi). Brb

Priveghi la Primarie

Ieri, la Primaria Roman, prin sms si vocal prin vocea Florei Ordean, am fost invitata la conferinta de presa de dupa-amiaza a primarului Leo: ora 15.00, sala de CL. La 15.07, intr-o fuga, sarind ca la o suta de metri garduri de politista comunitara (care, apropo’, pe mine nu ma intreaba niciodata cine sunt si unde ma duc – pun pariu ca nu se uita la tv, dar cred ca par a amanta cuiva si nu indrazneste…, fireste) ajung in sala cu pricina. Liniste, ca la ora de curs. Presa asezata cu botul pe labe, astepta ca la priveghi sa vina profesorul. Ex proful, actualul primarul, nu era, iar toata lumea buna din presa repeta lectia in gand. Bine dispusa, precum ma stiti, am intretinut eu, timp de vreo zece minute, atmosfera, cu glumele mele de prost gust, precum si idei de a pune pioneze pe scaune si, eventual, o rugaciune. Profesorul a ajuns in clasa de elevi plictisiti de asteptat, molesiti de caldura si satui de bancurile mele seci dupa 45 de minute, exact ca trenul in gara. Un filmulet cu cele intamplate in pauza, va urma, daca tot e sa ma fac de ras, sa am si dovezi…

PS: Daca primarului i-am pus nota 4 la punctualitate, am sa pun un 10 colegilor de la CNS care au plecat sa munceasca, refuzand sa fie tratati cu lipsa de respect de catre edil. Fostii colegi de presa, actuali angajati ai Primariei, si gospodarul orasului au explicat ca “di vina” a fost programul incarcat, eu consider ca divina a fost prestatia mea oarecum jalnica in fata colegilor, insa macar eu am venit la conferinta de presa a altora.

Daca ar sti primarul ce salariu am si cat iau pe ora, nu mi-ar mai face una ca asta…

Ramaneti punctuali. Brb.

Update - secretele de la 1tv

Gata, m-am desteptat si, dupa ani de cautari si experienta, am aflat, nu de la o posta, ci de pe blog, ce e cu secretul din jurul colegei mele Teo. Asta era secretul: http://teorusu.romascani.ro/cu-si-despre-romascani/. Foarte tare, mult succes!, desi corect era "succesuri", in ton cu aceeasi culoare optimista a televiziunii si a judetului. 1 tv promoveaza, in sfarsit, o emisiune facuta de romascani, pentru romascani, dar... urmeaza comentariile:
a) Oare concurenta are voie sa participe la concurs?, tare bine mi-ar prinde un concediu, mai ales ca nicio familie fericita n-a vrut sa ma puna in bagajul ei de vacanta...
b) Doar doua intrebari am, dar nu pot oferi niciun premiu: 1. De ce pe prima poza, nr. de telefon e format si din litere de genul xxx? O fi de la x si zero sau si nr. de telefon e secret, ca si proiectul? Sau daca nimeresti numarul, castigi?



2. Dupa ani de presa locala? Cand spui ani, la cati ani te referi?

Sfat: Propun o modificare, sa ramai la nivelul acesta de modestie si sa-i reprezinti de aici pe romascani, altfel vei deveni o diva si vei reprezenta numai judetul.

Carcoteala: "Intitulata “Cu si despre romascani”, aceasta emisiune pe care o voi modera in fiecare luni seara din studiourile de la Piatra Neamt isi propune sa aduca in prim-plan punctul de vedere al cetateanului platitor de taxe si impozite." O emisiune pentru romascani, dar filmata in studioul de la Piatra Neamt? De ce, se vede Romanul mai roz bombon de acolo?

Ramaneti romascani. Brb.

1TV facut posta

Luni, la o conferinta de presa – de care o sa va vorbesc imediat, pentru ca a fost cu adevarat inedita prin prezenta mea absolut divina – am aflat ca …. pe langa faptul ca 1tv este o televiziune care bate judetul, dar nu si romtv-ul (meritam si eu un pic de aroganta, pana la proba contrarie) … la aceasta televiziune Teo va fi invitata de seful ei sa vorbeasca de un proiect. Eu nu prind 1tv din motive tehnice, nici cns, iar la romtv nu ma uit, pentru simplul fapt ca sunt satula de colegii mei, incat sa-i mai vad si in direct, reluati sau inregistrati. Cum nu prind 1tv, nu stiu despre ce e proiectul, iar colega mea nu a vrut sa-mi spuna. Am reusit totusi sa adorm azi noapte fara sa stiu despre ce este vorba, dar azi am reluat cercetarile. Bag de seama ca-s un jurnalist slab, cu putine surse de informare si mai multe de dezinformare… E ora 14 fara 3 minute si nu stiu ce e cu proiectul lui Teo, insa mi-a sunat telefonul sa ma anunte ca o foaie cu 1tv e la posta sau in posta sau pe posta, n-am vazut inca… Surse care au intrat in posesia mesajului de la o posta spun ca la mijloc e vorba chiar de proiectul secret, care nu este altceva decat o noua emisiune a televiziunii concurente, cu sublinierea ca ea (emisiunea, nu teo) va oferi premii babane si nu ce pune romtv-ul la bataie, adica doar mici atentii. Oare asta sa fi fost secretu’, mare secretie, eu as fi dat-o la toata lumea?!

Revin cand aflu si eu despre ce naiba este vorba in proiectul secret. Deja mi se pare interesant, e ca un puzzle, pentru blonde, cu varsta intre 3 si 5 ani.

Ramaneti televizionisti. Brb.

vineri, 24 iulie 2009

Nem tu dom’le… in tara mea?

In viata iti poti alege orice, mai putin rudele. In viata poti alege sa stai la casa, daca nu suporti ca vecinul isi bate, cat e ziua de scurta, cuie-n talpile de pe podea, adica pe tavanul tau. Poti alege un loc bine platit sau o slujba pe care sa o iubesti, pentru ca nimeni sa nu te bazaie nici macar la buzunar. Poti alege daca sa-ti faci concediul in strainatate, printre romani, sau la Romania, printre nimicuri scumpe.

Sa vorbim despre unguri. Nu am nimic cu ei, ca popor, ca natie, ca si vecini ai mei de peste granita. Ungaria este o tara frumoasa, iar locuitorii ei la fel, oameni darji si care merita sa traiasca… langa tara mea.

Sa vorbim, acum, despre ungurii din Romania. Acestia, din punctul meu de vedere, se impart in: unguri de treaba si unguri de treaba mare. Am si argumentul, absolut personal si, subliniez, deloc jurnalistic, doar personal. Unii i-ar spune “xenofobie”, eu consider ca adevarul e la mijloc.

Ungurii de treaba care locuiesc in Romania sunt cei pe care-i intalnesti si-i saluti si iti raspund cu aceeasi moneda, adica in aceeasi limba. A mea. De ce a mea? Pentru ca locuiesc in tara mea si, firesc, trebuie sa respecte tot ce inseamna a mea. E o intelegere tacita intre faptul ca eu ii primesc sa locuiasca la mine in bloc, iar ei trebuie sa ma lase sa dorm.

M-as face prieten cu ungurul, neamtul, francezul, englezul sau americanul oricand si nu va sa trec puntea, ci ca sa fiu o doamna. Singura conditie, ca eu sa raman o doamna, este ca acestia (de mai sus) sa nu coboare sa se mute in tara mea, daca nu le place limba mea, care nu-i ca o comoara, dar care e a mea. Sa stai in tara mea, de ani intregi, si sa nu vorbesti limba mea, mi se pare cea mai mare jignire. Sa stai in tara mea, dar sa nu vrei sa vorbesti limba mea in casa ta, e altceva, nu ma deranjeaza la inima de roman. Dar, cum ar fi ca eu, cu toate rudele mele, pe care nu pot sa mi le aleg, sa ma mut in Ungaria si sa bat din picior romaneste? Cred ca, dupa primele doua batai (de picior) as manca gulas cu paiul.

Ungurii care locuiesc in Romania si stiu sa spuna doar nem tudom’le sunt exact ca musafirii nepoftiti din casa mea - care miroase a tutun ieftin... Dar cum ar fi sa vad eu "musafirul" care ar scoate din plasa elefantelul ce miroase a odorizant de subsuoara si mi-ar pufai prin dormitoare sau sifoniere. In casa mea? In tara mea? Usa e inchisa.

Ramaneti romani. Brb.

Carpusor a pierdut alegerile!

Ma uit de cateva zile, dintr-un motiv oarecum intemeiat, pe forumul ZdR. Nu mai citesc comentariile de la un Craciun, cand plangeam in pumni ca niste oameni cu suflet mare in loc sa deschida cutia de cadouri, deschideau o cutie a pandorei si imi aruncau in fata toate porcariile vietii. Norocul meu a fost ca langa mine se afla un om echilibrat, care putea sa faca diferenta intre bine si rau si care m-a invatat sa nu pun la suflet mizeriile.

Am reluat de ceva zile jocul de-a uitatul si am ramas interzisa cand am observat ca la materialele legate de Primarie sau de orice altceva ce priveste orasul nostru, cele mai multe comentarii sunt la adresa ex-ului, Carpusor.

Hello, dragi comentatori, Carpusor nu mai e primar de mai bine de un an. Get over it! Avem un alt primar, alta gandire, asa ca luati-o si faceti-o praf pe asta. Am o vaga impresie ca toata lumea traieste in comunism, pentru ca nu a depasit momentul... Stiu, era greu pe atunci, nu era de papa, dar acum este… Pofta buna!

PS: Ha, acum m-am simtit ca in “avocatul diavolului”, daca nu primesc Oscar-ul, macar un premiu. Hai va pup pe comentarii. Brb.

Ramaneti comentatori. Brb

marți, 21 iulie 2009

Zambiti, va rog!

Zilnic, primesc pe mail, de la prieteni, multe lucruri amuzante, facute sau contra-facute, da' numai bune pentru descretit fruntile. M-am gandit, sa va mai impartasesc si dvs din ceea ce ochii mei au parte zilnic. Am ales astazi un subiect ce se nimereste la fix cu ce am scris mai jos: pronuntie - exprimare/inteles gresit(a) si un pic de barfa:


PS: Daca ma da in judecata japonezul, dupa ce, bineinteles, imi face cineva dosar penal si ma baga la puscarie... ce ma fac? Logic, puscariasa ma fac. Poate ma salveaza obama, ca eu nu am nimic cu negrii. Nici cu tiganii. Nici cu evereii. Nici cu rusii. Cred ca am ceva cu ungurii, cei care locuiesc in Romania si nu stiu/nu vorbesc o boaba in limba mea! Dar asta este o alta poveste...

Ramaneti zambitori. Brb.