marți, 29 iulie 2008

Romanul, sub luciul apei si al lunii

Sute de romascani au petrecut noaptea pe iarba, sub cerul liber, asteptind parca un semn Dumnezeiesc care sa le aline teama ca tot ce au strins intr-o viata nu se va prapadi pe apa zilei de luni, 29 iulie. Aproape 400 de case din cartierul Balcescu din Roman au fost evacuate, insa numarul celor care nu au dormit ieri noapte a fost de ordinul miilor. Adevaratii sinistrati au fost pusi la adapost, iar cei care au fost solidari cu sinistratii au ramas pina dimineata in mijlocul cartierului, astepind o veste. Autoritatile nu au mai facut estimari, pentru a calma isteria, dar si pentru ca, de fapt, nimeni nu stia cind ajunge apa si pe unde o apuca. Natura a ramas o necunoscuta pentru romascanii care stiau doar citi ani au muncit pentru a-si ridica o locuinta.

Isteria de la lumina becului

La aproape o saptamina de la Sfintul Ilie, ploile s-au oprit, insa amenintarea a lasat urme adinci in sufletele celor care asteptau revarsarea apelor peste vietile lor. Linga troita de la rascrucea de drumuri de la scoala 6 din Roman s-au strins inca de ieri dupa amiaza sute de oameni. Multi gura casca, altii pentru a da o mina de ajutor in caz in care prapadul se ivea de dupa colt. La orele 22, in scoala, dar si pe iarba din jurul acesteia isi facusera adapost zeci de familii. Unii au legat vacile de tractorul pentru transportatul bunurilor, iar altii si-au invelit copilasii in paturi si i-au pus la adapostul firului ierbii. Multi nu stiau ce fac in strada, dar spuneau ca le e bine acolo.

La troita a fost instaurat "cartierul general". Puhoi de lume adunata, care astepta fie sa vina apa, fie sa adoarma impreuna. Deciziile se luau pe bisbiite, deoarece cursul apei era acoperit de bezna noptii. Ce era cel mai important - evacuarea a unei parti din cartier - pe unde se presupunea ca vine apa - fusese efectuat inainte de lasarea serii. In rest, cei de la apele romane, pompieri, jandarmi si autoritati locale asteptau, ca si romascanii, sa se intimple ceva pentru a mai putea face ceva. Cu apa nu se mai putea lupta, astfel incit numai urmaririle ei ar mai fi putut sa mai miste ceva din neputinta oamenilor.

La orele 22, Siretul scadea continuu, insa amenintarea de la digul rupt de la Mircesti era "iminenta" sau poate nu. Ceva urma sa se intimple, dar nimeni nu stia daca este vorba despre linistea calmului apelor sau furtuna ce urma sa lase in urma vieti distruse de natura.

Romanul sprijinit de un sac de nisip si aparat de prietenul omului

Jumatate din cartierul Balcescu, de la strada Tinosului si pina la pod, a fost evacuata, spunea primarul Laurentiu Leoreanu, vineri noapte. In unele zone, insotiti de cei de la ISU, oamenii au mai avut voie sa se intoarca in case pentru a-si mai lua o plasa pe linga hainele de pe ei. Strazile limitrofe erau pustii, numai jandarmii asigurind paza impotriva hotilor, care abia asteptau sa faca echipa cu apele si sa le ia totul oamenilor.

Pe ultima portiune din strada Nicolae Balcescu inspre podul de la Gidinti, inundat pina la jumatate de Siretul involburat, se asternuse linistea. Una de mormint, unde becurile de pe stilpi pilpiiau ca luminarile, la capataiul orasului. Pina si jandarmii vorbeau in soapta, ca nu cumva sa atraga asupra lor minia apelor. La pod, Siretul tacea. Doi agenti de politie asigurau zona, desi barierele puse de-a curmezisul podului explicau clar ca pe acolo nu se trece, nu ca vreun lunatec si-ar fi inchipuit macar o secunda ca se poate pune contra naturii. Un sac de nisip sprijinea pancarda care anunta ca acolo sesfirseste Romanul, iar ceea ce este dupa, apartine naturii, cea lipsita, in aceste zile, de suflet. Singurii paznici ai zonei, care nu au parasit arealul nici macar pentru o secunda, erau doi comunitari, din care probabil unul apartinea depozitului de lemne, acoperit pina deasupra ferestrelor de ape.

Pe cimp, pe malul apei, nici tipenie de om. Toti au fugit de prapadul ce se anunta sa vina din clipa-n clipa. Singurii in post au fost cei de la Statia de Epurare, care au asigurat permanenta pe zid, ca nu cumva apele sa provoace vreun dezastru si mirositor si periculos.

Autoritatile au facut tot ce se putea omeneste

Cind oamenii nu au mai incetat sa intrebe cind se va sfirsi cosmarul, autoritatile locale, impreuna cu cei de la ISU, au plecat spre viitura ce ameninta localitatile Tamaseni-Adjudeni. In jur de miezul noptii, echipele au ajuns la o azvirlitura de bat de Biserica din Adjudeni.

La fel ca si la Roman, la citeva case, pe bancutele din fata portilor, familiile se strinsesera laolalta, cu citeva boccelute ce sprijineau gardurile, in asteptare. Povesteau cum si-au construit casele, prin ce greutati au trecut de-a lungul vietii si se rugau la cel de Sus sa-i scape de nenorocire. Cind luna a ajuns deasupra cerului, in zona cimitirului din Adjudeni, apa din cele doua lacuri pasea sigur spre cartierele de locuinte. Casele inalte ca brazii si parasite de proprietari, inghiteau fiecare metru de apa, parca bucuroase ca cineva le trece pragul. Cei mai gospodari locatari si-au facut diguri de protectie in jurul caselor, pentru a diminua, in caz de dezastru, pagubele. Dupa ce au muncit ani intregi pentru altii, multora nu le venea sa creada ca umilirea lor nu conteaza in fata naturii. Cartierul de vile de lux, construit acolo unde metrul patrat de teren uscat este de ordinul zecilor de euro, s-a naruit in citeva ore. Pamintul a fost mai insetat de apa decit de valoarea euro, de valoarea banului care este zero in fata puterii apelor. Crucea, acoperita incet incet de ape in toiul noptii, prevestea ce era mai rau - vieti si averi inecate in mocirla apelor.

Peste tot acest dezastru, autoritatile locale au facut ceea ce se putea omeneste. Au pus oamenii la treaba, au muncit cot la cot cu ei, au incercat sa lupte cu furia apelor, iar cind nu s-a mai putut au incercat sa-i convinga pe oameni sa plece. Au fost singurele clipe in care votul acestor oameni nu a contat, deoarece toti au ales linistea si au primit, in schimb, furtuna unei ape. Un vot care ar trebui, macar acum, sa schimbe destinul autoritatilor, sa-l mute de la investitii de infrumusetare, la cel de construire a unei cazamate. Ca pe timp de razboi, cind cei mai importanti erau oamenii, cei care in fiecare clipa trebuiau pusi la adapost de inamic. Oamenii care au muncit in aceste zile au facut in citeva zile mai mult decit au reusit in ani, adica in trei ani - de la ultimele inundatii - sa faca toti cei pusi in scaune pentru a le apara interesele, drepturile de locuitori ai acestei lumi.


La miezul noptii, a inceput dezastrul de la Adjudeni - Tamaseni.

Ramaneti calmi. Brb.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Strada de care spui se numeste Bogdan Dragos strada Nicolae Balcescu e pe la Panificatie.

Claudia Matei spunea...

Asa este... corect! Am gresit si, ca sa ma scot, numai cine nu munceste, nu greseste... Nu mai fac corectura de rigoare... se intelege ca mo-am asumat eroarea de redactare/documentare.

cătălinu spunea...

Fain. Ar trebui să scrii mai des aşa...

L spunea...

"Singurii paznici ai zonei, care nu au parasit arealul nici macar pentru o secunda, erau doi comunitari, din care probabil unul apartinea depozitului de lemne" Asta inseamna ca DOAR cainele este cel mai bun prieten al omului.Nu si invers.... :(

Claudia Matei spunea...

"L" - Da, stiam ca o sa spui asta... Asa au spus si cei de la ISU si, de fapt, asa si este. Erau mai multe de spus, nu si... timp pentru asta. Cei care au fost acolo, nu o sa uite prea curand...