marți, 30 septembrie 2008

Pleaca unii, vin ai nostri

La cel putin doua canale media din Roman se anunta schimbari... Pleaca unii si, cum e si normal, vin altii. Roata, roata si iar roata. De la ZdR deja a plecat un om important spre alte zari, dar sirul schimbarilor continua si p-aici si pe la case mai mari. Nu port eu nimanui sambetele si nici grija, dar e pacat ca ramanem din ce in ce mai putini. O familie mica, unde fiecare fiica se marita, pleaca la casa ei si parintii tre sa faca un alt copil, sa le tina de urat. Numai ca, la cate E-uri mancam zilnic, e tare greu sa mai concepi ceva, iar fertilizarea in vitro nu da intotdeauna “succesuri”. Iar mai apoi, dupa ce-l concepi si-l dai in familie, copilul trebuie crescut, educat si tinut in frau, sa nu scape la maritis mai devreme de cand trebe. E greu sa fii parinte, dar mai greu e sa fii patron de ziar, radio sau tv si sa nu mai ai pe cine angaja. Noroc ca familiile mici nu mananca mult. Mama surogat sa tot fii!
Voi reveni cu cine vine si cine pleaca, dupa ce barfa despre nunta fetelor din presa va aparea pe la stiri, ca sa nu arunc eu prima piatra. Nu-i frumos, nici sanatos pentru viata de cuplu din presa romascana. La cat de mic e orasul, pun pariu ca maine suntem invitati cu totii sa cinstim sampania si atunci barfa va fi la liber(alo)-democrato-social.

Ramaneti calmi. Brb.

Bufet imbufnat la liber-ales

Liberalii au organizat azi o masa (a se citi premiere), pentru pensionari, pe lac, pe spinarea lebadoiului. Fiind campanie si deschidere totala catre soarele galben, oamenii au si dat navala, ca doar e moca, iar daca mananca si din palma liberalilor si a pesedistilor si a pedelistilor nu-i bai, doar painea noastra e una, cea de toate zilele. Muzica, atmosfera, papa bun, oameni buni… aproape nimic de comentat. Numai ca, nici nu incepu bine paranghelia, ca vreo doi oameni decolorati sau colorati in curcubeu, infiltrati pe ascuns printre penelisti, au si urlat ca organizarea e prea libertina. Ca ce daca li se da masa si cantec, daca nu li se aduce si mancarea la masa! Liberalii au ales ideea unui bufet suedez, lucru ce nu fu pe placul “varstei a treia” care a fost nevoita sa aleaga intre a se sprijini in baston sau a-si pune-n farfurie papa bun. Unii nu au putut face alegerea si s-au dus suparati acasa, blagoslovind liberi ca liberalii nu au stiut sa angajeze ospatari la masa. Tineretul asta! N-ai cu cine! Daca le dai nu-i bine, daca le dai parca iar nu-i suficient.

Eu am baut suc galben, sa fac impresie buna, pentru ca painea era asezata pe servetel portocaliu. Probabil era aranjamentul vechi, ramas de la locale, din alianta, cand cu o mana mancai painea coapta din lanul galben, iar cu cealalta mana te stergeai la gura cu servetelul portocaliu. De sange, ca bale nu ne mai curg de mult, iar mucii se sterg cu maneca.

Ramaneti politic(osi). Brb.

RomTv, liberalii si portocalele

Aseara am fost in vizita la emisiunea de la RomTv cu liberalii si pedelistii. Noul bred pit de la water-holly-wood, care seamana mai degraba cu actorii din filmele indiene, vorbeste chiar mai mult decat mine. Si, in ciuda echidistantei mele, cred ca bate campii fantastic. Parerea mea, de cetatean. Sa-mi vari pe gat sase metri cubi de apa, cand imi mai vara si asociatia pierderile, la un pret care cuprinde oricum si pierderile de pe reteaua orasului, e o ineptie si o ilegalitate. Plus, numai faptul ca ma obligi sa beau apa in loc e bere sau vin, dar nici nu ma lasi sa beau prea multa, pune capac la oala cu bors. Atat timp cat societatea are contract cu asociatia, iar eu am apometru, beau doar daca vreau. Iar tata mi-a spus ca apa rugineste instalatia, iar unii spun ca de anul asta am nevoie de sange-n instalatie. Nu sange diluat cu apa. In fine, succesuri tuturor!

Ramaneti bauti. Brb.

Barfa portocaloasa

Purtatorul de cuvant al Primariei Roman si-a schimbat look-ul, dar naravul ba. Eu nu am vazut, dar spune lumea ca i-a sarit ciocul de pe fata si “belciugul” din ureche. Motivul nu are nicio legatura cu nevoia de schimbarea de look, ci, mai degraba, vine la pachet cu numirea pe functia de relationist cu presa. Gurile rele spun ca o echipa de jurnalisti rataciti prin Primarie s-a aratat revoltata de atitudinea purtatorului all-do de cuvant care nu i-ar fi pupat pe ambii orbaji si, imediat, echipa a pus mana pe telefon si l-a sunat pe nea jiji, intrebandu-l ce-i cu parul de pe fata si cercelul din urechea purtatorului de cuvant al unei institutii serioase. Ei si, uite asa, dupa vreo trei – zece zile de la intanplare, all-do fu impins la barbier si tras de ureche sa-i sara cercelul. Asa zic unii, adevarul nu-l stie oricum nimeni.


Ramaneti barfitori. Brb.

luni, 29 septembrie 2008

Mercenarul, deontologul si profesionistul

Deontoloaga cum ma stiti, m-am intors la vechea pasiune – politica si am ingropat securea razboiului cu mai vechii mei prieteni, liberalii (!???). De asta seara, dau si din gura, ca de mana mea pe tastatura s-a saturat Romanul. Ma intorc cu fata spre Est, spre o veche pasiune cu de-a sila - televiziunea, acolo unde imaginea nu face cat o mie de cuvinte, ci cat o mie de neplaceri. Intodeauna am preferat scrisul, in spatele unui nume deloc sonor, in spatele unor cuvinte smulse cateodata cu forcepsul sau a unor fraze ce curg ca laptele si sunt dulci ca mierea.
Diferenta intre tv si ziar sta in imagine, din pacate. La ziar, important e ce spui in scris. La tv, important e cine esti, cum esti, ce spui si de ce spui. Imaginea de pe sticla e ca imaginea de pe cutia de lapte, cu Fulga. Ba iti vine sa razi, ba iti vine sa-ti bagi paiul in ea.
Asta seara, la teleziunea (r)romascana, ma duc si eu sa dezbat rentabilizarea societatii AcvaServ si sa aflu daca pot bea apa si din mana PD-L-istilor. Apa de la PSD nu ingrasa sau poate nu beam eu suficient… Merce(na)rie, papetarie si birotica. Sau, mai simplu, emisiune la RomTv. Fara secure, fara sange si, sper eu, fara carne de porc sau vita! Doar lapte… si miere.

Ramaneti calmi. Brb.

Intre ciocan si PSD

Barlad. Dulce targ social democrat. Cu primar din partidul rosu, Barladul nu se dezminte de Roman, avand aceleasi festivaluri populiste si populare, pe placul romanului si Romanului. Cum anul acesta am pierdut festivalul berii, sambra oilor si alte lucruri pentru halit si beut pe bani publici :D, am recuperat in weekend, la festivalul toamnei sau tomnii sau recoltei. Nu are importanta motivul, important e ca vinul curgea, micii se parpeleau pe gratar, iar mirosul de pastrama iti lua nasu’ din loc. Un pic de tulburel si un pic de must, sa puna capac.

Provocarea nu a fost sa mananc mici in saramura si pastramioara la protap, ci sa ma dau in iuj, parca asa se spune. Pe vremea mea, la mare cautare era balerina. Acum, ciocanul e un “must” (a se citi pe engleza). Zis si facut. In primul rand, am vazut barladul de sus, cu capu-n jos, si am realizat ca totul tine nu de infranarea fricii prin curaj, ci de inconstienta. Dupa povesti fantastice despre cum iti rupi oasele, faci pipi de la brau spre gat si vomiti pe tine si pe altii, m-am urcat si am supravietuit. Inconstienta sau nu, dupa ce am coborat, am realizat ca distractia merita. In ciocan, cu capu’n jos, lumea e aceeasi. Cu melteni, agarici si miros de lipsa de apa. Cel mai greu nu e in ciocan, ci intre ciocan si nicovala.

PS: Pe toata strada principala, de o parte si de alta, existau, confectionate din fier, aranjamente pentru flori. Multe flori, din cinci in cinci metri. Culmea, nesmulse, neindoite, nerupte. Aaa, si nu spun asta pentru ca am stat prea mult cu capu’n jos. Cand am vazut florile, eram cu picioarele pe pamant.

Ramaneti calmi. Brb.

joi, 25 septembrie 2008

Comunicarea, bat-o vina!

Ramaneti zambitori. Brb.

miercuri, 24 septembrie 2008

Gradinar de colt de bloc

Culmea nesimtirii e pe varful Omu’, pardon Romascanu’. De trei zile-ncoace, gura nu-mi mai tace cand vad cate un consatean care uda temelia blocurilor. Azi fu apogeul, dupa ce, si azi, si ieri si cu o zi inainte, m-am tot intalnit cu niste pisarcosi, care confunda dosul blocului cu toaleta publica. In lipsa de toalete la fiecare colt de bloc, in lipsa de vezica forte, dar mai ales in lipsa de bun simt, unii se pisa pe tot ce apuca, de fata cu oricine si in spate de orice inhibitie. Nu crezi, e foto alaturat (nu se vede bine, din cauza ca se ascundea bine dupa copac), filmat in spatele locului de munca, zona intens preferata de boschetari pentru un somn lin in iarba si un pipilica ud pe bloc.

Daca tot avem gropi pe strazile din Roman, propun sa se infiga doi pari in jur si sa trecem la acoperit, la copertat cu ce avem surplus, macar sa fim in folosul comunitatii. La cate masini circula prin oras, poate inventam si motorul care merge cu urina, ca vanzatori avem la tot coltul. De bloc.



Ramaneti simtiti. Brb.

A inceput panOrama

A inceput panarama cu pan(zero)rama prin oras si prin ziare. Nici nu s-a terminat luna lui septembrie, adica rapciunea, si hop si politicienii au iesit la cules de struguri, pardon, de voturi. Fiecare cu ce poate. Marius vrea “familie, credinta si educatie”, adica ierarhia valorilor care ar fi, nu care este, pardon sunt. Am citit, iar faptul ca articolul e semnat de ZdR spune multe, insa titlul cu ar fi daca nu s-ar povesti e cu posibila eroare. Dorin(el) vrea totul pe fata, nu in culise. A renuntat la varianta semnaturii sub anonimat si a adoptat varianta eleganta din campania social democrata, cu semnatura ambigua – Birou de presa.
Alin (Lucian Emanuel) vrea tineri pentru Roman. Vrea un site, cu juma de slogan de la locale, dedicat problemelor municipiului, cu premii, forumuri, discutii si tineri sau ne-tineri. Panourile cu numele si fata, fara indicatorul votati, ci cel de “intrati”, au impanzit orasul. Eu am intrat, dar e … devreme de emis pareri. Pareri am pentru afis, unde nu apare numele Emanuel, dar apar celelalte doua - Alin Lucian. O fi o strategie de marketing - ca la Dorinel care se vrea Dorin sau nu incapea tot numele pe panou sau se incurca omul cu Emanuelle.

Ramaneti politicosi. Brb.

La multe cuvinte pe an!

La multi ani! La multi ani colegilor, in special pentru Ana M si pentru All-do P. Primei - la multi ani cu sanatate, celui de-al doilea, dar nu cel din urma, “la multi ani” si la cat mai multe cuvinte bune pentru presa. Bune pentru presa, rele pentru ceilalti, ca sa fie de doua ori bine pentru presa. Iar presa, odata si odata, il va rasplati. Cu un simplu “la multi ani!”.

Ramaneti calmi. Brb.

Barfa parlamentara

Ieri, circula prin Roman o barfa liberala - democratul si liberalul marius neculai nu mai candideaza la deputatie, ca nu-l vrea seful al’ mare. M-am linistit azi (si sper ca si liberalii), cand am citit ce frumos si-a dictat un articol si l-a publicat intr-un ziar - fara P, ca inca nu am intrat in campania oficiala.

Surse din interiorul unor tv spun ca un senator, care taie cu mopul si spanzura cu buretele toata mizeria din jur, nu si-a putut negocia inca un contract pentru viitoarea campanie electorala. Nimic rau si nimic de ingrijorat, ca timp mai e berechet si, daca nu si nu, isi face omul tv. Aceleasi surse spun ca exista o propunere din partea unui ex primar si ex membru sa-l gazduiasca pe senator la televiziunea sa, cu singura conditie ca moderator sa fie tocmai el. Ca de la fost sef la alt sef. Eu as zice pas la invitatie, dar cararile politicii sunt nebanuite, doar batute, ca laptele. Lapte gros.

Ramaneti barfitori. Brb.

Top All Tv a intrat intr-o altfel de revizie

Top All TV a inchis obloanele o perioada. Surse din exterior spun ca se va relansa pe 1 octombrie, dupa ce abia se lansase pe 1 decembrie anul trecut. Motivul principa al intrarii in revizie totala este ca nici asa nu se mai putea, nici altfel nu se stie daca e chip. Totusi, noul patron, vorbeste ca vrea tv, vrea oameni si ca, odata cu plecarea studentilor la facultate, vrea sa extinda studioul si vrea sa dea “in aer” emisiunile. Sa speram ca va avea si cu cine sa emita, adica o echipa formata din mai mult de doi oameni. Altfel, Top All Tv va ramane tot o gogoasa, cel mult infuriata. Sa inchinam un pahar de Chianti si sa-I uram succesuri!
Ca tot veni vorba de noul patron si revizii, din punct de vedere tehnic s-a inchis si Chianti. Informatia mea e veche, pentru ca luncanu spune ca l-a inchis de la 1 septembrie. Sper ca sa nu fiu ca nevasta si sa fi aflat ultima. Oficial, e vorba de un spatiu prea mare la prea putini clienti, neoficial – gurile rele spun ca neplata chiriei sau despartirea de partidul mama a inchis afacerea, pe usa din spate.

Ramaneti altfel. Brb.

luni, 22 septembrie 2008

Nu mi-e frica de bau bau

Nu mi-e frica de bau bau parea sa spuna azi primarul leo, in timp ce-si ataca colegii de prin alta partide. Cum ei nu au votat ce a vrut el, dupa care au iesit la atac, s-a lansat in observatii si primarul vostru. Numai ca, din pacate, cu toata transparenta pe care vrea s-o afiseze, cu toata deschiderea si sinergia portocalie, primarul leoreanu nu a dorit sa spuna ce liberal sau ce social democrat a cerut si ce a cerut la schimbul votului. Ba ca au vrut functii, ba ca niste domenii. Pacat, dom’le, asa traiam si noi din articole, nu din barfe. Sau poate cand nu e nimic de spus, mai bine e sa taci si s-o dai "la general", cu "grupurile de interese".

Primarul a promis ca va chema presa la discutia cu partidele. Pana nu vad, eu nu cred o boaba. Presimt ca noi vom fi chemati la discutia oficiala, in timp ce negocierile murdare s-au purtat cu mult timp inainte. Dar sa lasam presimtirile, si mai bine sa vedem noi la urma cui o sa-i fie frica sa doarma singurica.


Ramaneti transparenti. Brb.

Huh, am scapat, m-au salvat liberalii

Cum am deschis ziarul ZdR, cum era sa pic de-a curmezisul. Corduneanu ii cere bani lui Danaila, pentru ca liberalul ar fi spus ca bred pit a incasat mai mult decat spune “fluturasul”. Ce ti-e cu barfa si gura mare. Mare noroc, ca n-am spus si eu prostia, ca ma baga si pe mine la zdup. 48 de salarii babane nu aveam de unde sa scot nici daca imi vindeam pielea pe bat.
Totusi, nici d-l danaila n-are un chior, conform declaratiei de avere. Dar eu propun ca bred pit sa-l execute silit, sa-i ia iazul si sa-i manance pestele si sa-l lase in lebada goala. Si asta inainte de campanie, ca sa-l invete minte si sa-si faca electorala din nimic. Poate iese bici si mai si pocneste.

Ramaneti politic(osi). Brb.

Avocatul diavolului

Mi-am adus aminte de exluderea exului din PSD si de moneda pe care o bate acum partidul ca el nu mai e membru, ci e suspendat. Suspendat nu e totuna cu exclus, dar nu e nici psd, nici independent. El e doar un ex, cumatru cu unii. E al nimanui, oricum, pentru ca nimeni nu-l vrea, dar unii au nevoie de el. Daca tot ne jucam de-a votul, am o propunere - sa plece ex acasa, timp de un an, ca sa ma dixtrez si eu si mai bine in CL fara majoritate, ca psd nu are voie sa aduca altul in loc. Atunci sa vezi jocuri si invarteli de voturi. Bun – rau, conducerea psd nu-l da afara, pentru ca, din pacate, pentru unii, votul fiecaruia conteaza.

Ramaneti politic(osi). Brb.

Concluzie la multumiti, cu nemultumiri

In urma sondajului, concluzia poate fi doar una: nu ma prea iubesc pd-l-istii. Din cele 21 de voturi, cele mai multe sunt contra primarului Leoreanu, semn ca ori trebuie sa traga mai tare… Ori poate pd-l-istii sunt saraci (nu cu duhul), nu au bani de internet sau poate nu stiu sa citeasca, asa ca nu intra pe blog. Sau pur si simplu au alte placeri, de a invarti banii si nu voturile.
Pana ma gandesc eu ce e de facut pe mai departe, dau liber la comentarii pentru tot poporul, ca sa inteleg si eu ce aveti cu bietul primar sau, din contra, ce v-a placut la mirobolantul primar.

Ramaneti calmi. Brb.

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Ofticosii neintelesi

In toata lumea exista genii. Cele mai multe – neintelese. Sunt oameni cu o capacitate informationala deosebita, dar care nu se pot adapta lumii din jur, noutatilor sau simplelor modificari de clima. Azi, genii au fost cei de la psd. Cei care sunt in opozitie si nu se obisnuiesc sa stea cuminti, asa cum altii au stat cuminti in fata lor. Invatat, tot ce e posibil de ex sau de alti ecsi sau prezenti, leoreanu da deja cu pumnu-n masa, fortand usor lucrurile si fiind foarte franc cu “eu conduc, eu decid; eu am castigat alegerile, eu stabilesc regulile jocului”, lucru frustrant de normal pentru ceilalti. Ca piesele de sah, social democratii nu pot sta pioni, ci vor macar locul reginei, si ce te faci ca si liberalii vor intre cele doua ture macar un loc, si nu cel al nebunului.
Nu se putea ca dupa conferinta de presa a liberalilor, sa nu apara la tv si social democratii. Cu bune si rele. Pe-alea bune nu le spun, ca o sa aiba grija altii. Totul s-a invartit in jurul celor trei societati pe care le vrea, se pare, doar leoreanu, iar asta nu inseamna ca e chiar un lucru extraordinar de bun si de cinstit.
Pe rand, social democratii (o parte) s-au incurcat in declaratii si s-au batut cap in cap, au demonstrat ca nu stiu ce vorbesc, dar stiau ca trebuie sa vorbeasca, sa fie in ton cu moda electorala si sa apara in opozitie. De exemplu: un consilier spune mai intai ca aceste societati lucreaza acum in cadrul Primariei, deci ce sens are sa le scoatem de acolo si sa le tinem tot noi? Corect, pana la un punct (piata oricum lucreaza cu bugetul propriu). Mai tarziu, spune ca daca i se explica mecanismul de functionare a lor, poate o sa voteze pro. Sau poate e mai bine sa le dea unui operator privat… In acelasi timp, toti faceau declaratii cu precizarea ca “societatile ce urmeaza sa se infiinteze”…. Deci le vor aproba sau… nu si-au gasit cuvintele? Nu s-au hotarat pana la final sau poate s-au hotarat, dar EU NU am priceput. Nu m-au convins, nu am inteles nici ce vor, nici ce nu vor. Nici daca vor functii, nici daca vor sa vorbeasca… pan’ la lamurirea problemei.
Am inteles clar ca sunt prea multi functionari, iar vina o poarta fostul psd carpusor. Am inteles ca: ex nu mai este psd si nu trebuie sa mai asocieze persoana cu partidul, ceea ce e corect; am inteles ca pun intrebari proaste, probabil pentru ca sunt proasta; am inteles ca il laud pe leoreanu, dar asta tot pentru ca sunt un geniu. Neinteles.

Barfa cu miza: lumea rea spune ca, de fapt, votul negativ a avut o alta miza. Leo vrea totul pentru el, iar ceilalti vor si ei o felie din porcul gras.
1. un patron psd de firma care face ture ture de colo pana dincolo vrea parcarile din Roman.
2. un liberal vrea cimitirul - tot, nu doar loc de inmormantare.
3. piata ar reveni pd-listei disparute un timp de pe scena politica, dar ramasa pe plaiuri “mioaritice”.

Ramaneti politic(osi).Brb.

vineri, 19 septembrie 2008

Blog u, pentru Roman

De la blog me, am ajuns repede la blog u “pentru Roman”. Pe la inceputuri, imi doream sa-l iau pe carpusor (nu acasa, ci ca numar de vizitatori - blogul meu vs blogul lui). N-a durat decat patru luni, doua saptamani si cinci zile (mai aveam un pic si pateam 4 luni, 3 saptamani si 2 zile :D) si… mi-am atins nasul. El are 1.226, eu 1.227 si nu vorbim nici de salariu. Mergem umar la umar, cu citirile, ca la citit - el face analize, eu citesc printre randuri. Blogul lui a murit, in timp ce al meu misca, datorita mie si voua. Hai Brb.

OMG cu ce ne-am ales

Din categoria OMG ce PLM si sa DBLM a fost sedinta de CL de joi. Jurnalistii, speriati de vijelia ce urma sa ne tina-n scaune, la sedinta, pana-n miez de noapte, au fost uimiti, de fapt, de un fas (a se citi partz). De la catedra, primarul Leoreanu si-a luat jucariile (a se citi societatile) si le-a pus patru consilierilor, oferindu-le sansa sa treaca clasa, saptamana viitoare, la restantele extraordinare. PSD-istii si mai putin liberalii s-au jucat ruleta ruseasca si i-au tras o alice primarului, asa, de dragul jocului, pentru ca dupa ce s-a spus stop joc – s-au cinstit impreuna.

Interesant ramane faptul ca in psd lucrurile par a se mai fi linistit un pic, toti votand aproape la unison. Sau poate e doar linistea dinaintea furtunii. La fel de interesant este ca d-l Cazan, pan’ sa-si faca blog, isi face cruci in fata conducerii Primariei, laudand-o si pupand-o pe ambii… obraji. Interesant e ca d-l Mocanu, care cica la festivalul berii a incurcat mesele si s-a asezat sub umbra copacului cu roade portocalii, cere acum de la dom’ profesor meditatii suplimentare ca nu a inteles la clasa cum e cu societatile astea noi. Asemeni lui, nici liberalii, fara vice, nu pricep prea repede, sarind parca deja sa imparta ciolanul, desi pan’ la Ignat mai e timp, iar pomana porcului are gust de momite.

Pana acum, fu de rau de unii, dar nici cu portocalele nu-mi e rusine. Ba sunt mandarine, cu miez rosu, ba au gust de grapefruit. Per total, astia mici de la pd-l tac si stau cuminti la coltul de rusine, semn ca atunci cand seful declara ca “pleaca ai vostri, vin ai nostri” nu prea mai e nimic de inganat. De la sedinta de joi, am doi de “satisfacator” de amuzant: unul pentru Leo, care a tinut la joc si nu si-a sarit chiar din minti (eu as fi aruncat cu creta dupa unii), si unul pentru ex, care si-a facut jocul, o demonstratie in forta ca inca mai e in carti.


Ramaneti alesi. Brb.


Oana maseluta

Asemeni Andreei, zana surprizelor si mama omida a sinistratilor, romascanii au mai avut parte zilele acestea de o alta cenusareasa. De data aceasta este vorba de oana, denumita de acum incolo oana maseluta (vreti nu vreti, e mai bine decat a baietilor sau ce se mai zvoneste prin targ). Zana maseluta s-a dus la tv, la cns, si, asemeni consatencei noastre andreea, a organizat un teledon. Nu pentru necajitii din partid sau pentru sinistrati sau pentru cei “defavorizati”, ci pentru Iulian, baietelul de numai 10 ani, ce merita sansa la viata. Un copil nevinovat, un scop nobil, o reusita. Bravo la ea. Mie mi-a placut ce a scris vecinul despre Iulian, asa ca cine vrea povestea o gaseste aici.

Barfa 1: colegele de partid, care au mers zi de zi cu cutiuta pentru bani la gat, pentru a strange cate un euro pentru viata lui Iulian, s-au cam suparata pe zana maseluta, ca ea nu le-a spus ca si-a luat bagheta fermecata si ca vrea sa transforme cu ea viata de calvar a baiatului in copilaria fericita la care copiii au dreptul.

Barfa 2: la teledon, se pare ca ar fi sunat un cantitat la deputatie, care a aruncat cu mia de euro. Mare grozavie si mare bucurie si multe voturi, cat un copac plin de portocale. Numai ca, la cateva minute, a sunat un alt cantitat, care nu a impartit mashuri, ci a dat restul sumei. Si gata. S-a terminat. S-a terminat teledonul, incepe speram o noua viata pentru Iulian.

Morala: Daca vrei, poti. Nu conteaza cine, atat timp cat scopul a fost nobil. Din pacate, cei care au “cotizat” acum, o puteau face si in urma cu cateva zile. De ce e nevoie de show, in care sa aratam suferinta oamenilor, pentru a fi noi mai umani nu stiu!


Ramaneti oameni. Brb.

miercuri, 17 septembrie 2008

Rezervare portocalie

Ieri seara, mi-am luat inima-n dinti si prietenii de-o aripa (de fapt ei m-au luat pe mine, din mila si sila de gura mea) si am mers in Parc, nu pe aleile intunecate, ci la meci, la panorama oferita la Multiplex. Multitudine de lume, ce sa mai zic de momentul in care am aparut noi. Ca la carte, am venit in dinti cu rezervare, numai ca este bine stiut ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Asa se face ca a aparut un domn plin de ghiuluri si cu aer de ospatar pe yacht de cinci stele, la ultra all inclusive, sa ne informeze cum ca s-a stabilit o noua lege portocalie in localul unde mirosea, odata, a pishat si rachiu de pufoaica: in zile cu meciuri, masa se rezerva personal, nu telefonic, cu banul jos, la unul din chelneri. Suma? 50 lei noi sau 500 de mii de lei vechi. Asta e rezervarea, consumatia – treaba ta. Iti iei un pumn de seminte in buzunar si te uiti la ecranul cat casa.
Cu 50 de lei imi fac rata la o plasma nesimtita si stau acasa, la caldura, cu mancare gatita ca la mama acasa. Dar na, asa cum se intampla si cu terasa din spatele Primariei, care a ridicat preturile la cer pe timpul verii, asa e si cu parcul portocaliu care, ajuns la putere, nu-i mai ajunge.
As fi si eu mai rezervata in opinii, daca unii nu ar fi atat de figuranti pe degeaba, pardon - pe banii mei.

Ramaneti rezervati. Brb.

Eroare de marketing, cu miros putred de apa statuta

Rafoind azi ziarul fizic al ZdR, constat si ma amuz fantastic de lipsa unei gandiri coerente de mesaj catre stapanul nostru al tuturor, cititorul. In pagina 3, langa prea faimosul subiect legat de demisia si inlocuirea din functie a directorului bred pit, la fel de faimos ca apa cea de toate zilele, zacea un alt articol legat de o avarie la conducta de apa (produsa la blocul meu, de un vecin fara cap care m-a lasat si pe mine fara apa doua zile; noroc ca eu beau alcool). Ambele articole foarte corecte, mai ales al doilea care vorbea de problema mea de nespalata. Nimic de comentat, ba chiar de laudat, dar doar daca in acest articol nu aparea numele directorului demisionar si inlocuit, alaturi tot de vechea functie - de director general si executiv. Daca nu stiam mai bine, as fi crezut ca in acest film joaca sosia lui bred pit, dar nu, de fapt e vorba de o lipsa de coerenta. Explicabila, in conditiile in care articolele sunt scrise de doua persoane diferite. Oare nu-si mai vorbesc? Sau mai bine sa ma intreb: daca data viitoare ma saruta, partea a III-a, reloaded.
Gafe din acest fel sunt mai tot pasul si mai ales pe la ziarul unde muncesc eu “silnic”. Da’, na, e mai usor sa vezi paiul din fundul celui din fata ta decat musca de pe caciula luis vuitton.

PS: Felicitari ZdR ca a scris primul de demisia lui Corduneanu, chiar daca a uitat tot primul de ceea ce a scris. Un om informat e un om informat.

Ramaneti calmi. Brb.

Barfa copilaroasa

Azi, in familia unui consilier pd-l, tanar, dar cu state vechi in pd, barza a mai adus in cuib un puisor: o fetita, sanatoasa si mai ales voinica, doar tata e la putere si in putere. Sper ca pe fetita sa nu o cheme penaltina sau portocala sau s-o cheme cum o fi, numai sanatoasa sa fie.
Si ca tot am ajuns la urari, azi, un director de presa, subliniez – scrisa, mai adauga o toamna in buletin, prilej bun pentru a-i ura si eu caldurosul si oficialul (nu oficiosul) “La multi ani!”. Sa le traiti colegilor si sa le mariti salariile, ordinea e oarecum aletorie, dar obligatorie.

Ramaneti barfitori. Brb.

Retractare: articol de nepublicat – televizorul lui Leo

Asa cum am spus - era o mica sansa ca tocmai eu sa gresesc: panoul deja instalat nu are legatura cu cel ce urmeaza a se instala. Greseala mea, cu precizarea ca oricum articolul ramane in categoria mentionata, pentru ca, fara sa vreau, am pus aul pe cel mic. Vorba melodiei, instinctul meu de fata nemaritata nu ma inseala.

Ramaneti calmi. Brb.

luni, 15 septembrie 2008

Sorin Cazan si-a facut in oala un blog

Eeee, apoi sa-i uram bun venit stimatului politician Sorin (Dumitru) Cazan in lumea bloggerilor si bloggereselor! Rasfoind astazi listele, dau peste aceasta adresa: click aici :D.
Domnul Cazan (da’ rau mai suna, nu la fel ca Doamna Buca e drept si bine ca nu-i spune Sorin-el) si-a facut blog. Cel mai probabil, a fost suparat ca in sondaju’ meu a iesit cu prea putine voturi, iar acum o sa ne arate el noua cum e cu dreptatea, pardon - crucea dreptatii.
Domnule Cazan, si ex primarul nostru (in cazul de fata mai mult al meu, decat al altora) isi facuse blog! Tot pentru electorala. Dar i-a murit dupa. I-a murit postarea, in rest se aude ca misca si chiar vorbeste. Sa speram ca auzim numai de bine, pe blog si dupa blogurile noastre, unde suntem noi, majoritatea!

NotaBuna: Si schimbati aia cu filmul preferat – Dallas, suna rau… Puneti mai bine – Trandafirul galben, ala cu Margelatu’, al lui Piersic sau Toate panzele sus, macar sunt get beget daco-dace. Altfel, o sa aiba lumea impresia ca nu v-ati mai uitat la Tv de la Revolutie.

Ramaneti politic(osi). Brb.

Articol de (ne)publicat – Televizorul lui Leo

In sedinta de joi a Consiliului Local exista un proiect inedit, legat de amplasarea unui panou publicitar in buricul municipal. Cu alte cuvinte, Leo, adica primarul Leoreanu, vrea ca alesii locali sa-i dea voie sa se asocieze cu o firma din Roman si sa bage-n tarana Romanului un panou, pe care sa fie scrise - cu litere (nu de mana, ci de led) - anunturi publicitare sau anunturi ale Primariei. Acum, nimic rau, ba chiar bun, ca avem si noi la ce privi si mai vin bani si la bugetul local. Bravo domn profesor!

Totusi, da exista un totusi, - un astfel de panou exista deja in centrul orasului. Seamana izbitor cu ideea de led, ba chiar ne arata si ora si temperatura. Din pacate nu spune nimic despre cat castiga Becali intr-o luna, dar na e doar un panou, nu e racheta laser. Plus ca de firma respectiva nu am auzit… Nici google nu a auzit de ea. A auzit, in schimb, Ministerul de Finante, dar spune ca e inregistrata la 8 septembrie. Adica acum o saptamana? Uau, avem un prim dezvoltator in Roman. Singura mea dilema este de ce spunem ca ii vom da, daca i-am dat? Aaaa, stiu - nu trebuie aprobare sa-i dam, ci doar sa ne asociem, iar acum facem doar ce trebuie.

De fapt, eu cred ca primarul vostru (de fapt e al nostru, dar asta era slogan PSD) voia televiziune, pentru campania ce se apropie si partidul portocaliu. Cum televiziunile s-au impartit intre altii, si-a luat doar tv. Central, cu acoperire pe o arie larga – adica toti cei care privesc si la fantana proaspat portocalita. Sau poate nu am inteles eu exact cum stau lucrurile, dar promit, apropos ca a inceput scoala, sa invat. Bine. Sa invatam bine, ca sa traim bine!

PS: Este foarte posibil ca eu sa gresesc, sa ma ia gura pe dinainte si, de fapt, panoul asociat sa nu aiba nimic de-a face cu cel deja amplasat. Se prea poate. Daca gresesc, va anunt. Daca nu, sa privim calm.


Ramaneti calmi. Brb.

Iar la scoala vietii, la brat cu politicienii

Azi am batut scolile… Nu la palma, ci mai degraba la picior. Ca de, au iesit din birouri autoritatile, iar noi, presa, haita, dupa ei. Frumos, emotionant… Pentru unii. Eu n-am plans, ca mi-a trecut de mult timp vremea cand paseam prin curtea scolii, cu ghiozdanul de-a spinarea (da, pe vremea mea, purtam ghiozdan) si amintirile nu prea ma mai rascolesc. In schimb, mi-a placut mult sa trag o tigara in curtea scolii, in timp ce liceenilor le curgeau si lor aerele dupa un fum. Las ca vine si vremea voastra! La cei mari am avut ce sa le arat (in ciuda, bineinteles), insa cei mici m-au invatat ei cum e sa tii piept puhoiul de politicieni.

La scoala 1, boboceii aia mici si cu fete imbujorate mi-au dat rau de furca. Am vrut eu sa ajung in primul rand, dar nu fu chip. Cu ochisorii mari, nici gand sa-mi fi dat voie sa rup randul facut de doamna si sa-mi fac meseria. Mi-a placut, mi-au tinut piept si, in ciuda rugamintilor mele si semnelor agitate, mi-au dat clar de inteles ca ala e momentul lor si ei trebuie sa vada. Eu… treaba mea, sunt mare si pot sa ma descurc. Corect, nu am ce zice. Totusi, cel mai amuzant moment (pentru mine cel putin) a fost acela cand, din primul rand, un grup de invatacei strigau frenetic “ur-sa-rescu”, pana cand, tot doamna, i-a domolit, cu doua peste cap (nici chiar asa, aici a intervenit exagerarea jurnalistica, din dorinta de a provoca violente). Aia erau dizidentii. Vedeti, stimate deputat, va stiu pana si cei de clasa I. Pacat ca ei nu au drept de vot. Probabil ca geamul pe care le intra lumina in camera, cand invatau, le era acoperit de vreun mash cu chipul dvs. Sau na, poate doar sunt noua generatie liberala si libertina. Ce stiu eu? Scoala nu este pentru toti.


Ramaneti educati. Brb.


Urasc cand am dreptate

Urasc sa am dreptate, insa ma bucur ca m-am facut inteleasa. Sondajul s-a incheiat si ma bucur iar sa realizez ca nu sunt singura care militez pentru cheltuirea banului public pentru lucruri ce se pot dovedi utile si nu pentru schimbari de dragul schimbarii. Asa se face ca, daca distinsii consilieri locali sau conducerea institutiei numita primarie ar fi facut o dezbatere publica, referendum, pe tema CdeC, cel mai probabil romascanii ar fi refuzat ca banii lor sa fie arsi in centrala termica a altuia.
In conditiile astea, fara ca proprietarul sa prezinte o situatia clara financiara a chiriilor percepute, nu e corect sa ii mai dam si noi bani. Parerea mea, sondajul meu, voturile voastre.

Ramaneti calmi. Brb.

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Barfa apoasa

Gura lumii cotcodac graieste cand anunta, off the record, demisia lui Brad Pitt-ul romascan din conducerea societatii HollyWater SRL Roman? Nimeni nu vrea sa declare, insa multi sunt cei care dau ca sigur faptul ca, pana cel tarziu marti acum, la ora 10, Bradi isi semneaza demisia. Daca prima parte e aproape de realitate, gurile rele spun ca, de fapt, divortul de buna voie are si el o intelegere nescrisa, dar una semnata intre gentlemeni: eu plec, iar voi ma lasati sa plec. Prietenii stiu de ce.

Viata e complicata si comporta numeroase aspecte, iar unul dintre acestea este ca sloganul facem ce trebuie inseamna, cateodata, pleaca ai vostri, vin ai nostri. Bredi va pleca, nu stiu eu unde, dar sunt sigura ca, impreuna cu angelina, va imbatrani pana la adanci fericiti la vila de la vatra (stramoseasca), fara nicio grija ca vin apele peste ei.

Ramaneti barfitori.Brb.

Hello gagica, ce mai face betoniera?

Dupa ce colegii de la ZdR mi-au spus cum stam cu dosarele din campanie, moment in care le multumesc pentru informare si linistea oferita, mai am o nelamurire despre cum mai e cu hotararea cu betonul. Se mai face sau nu statie de betoane, ca sa scada pretul pe piata de constructii? A fost sau nu atacata de pitbulii din partidele care se vor mai igienice ca ceaiul de musetel? Pana una alta eu stiu doar ca leo nu a mai semnat certificatul de urbanism, asteptand intai ca jurnalistii sa uite, iar apele sa se linisteasca. Aaaa, si nu stiu cine stabileste acum gradele de rudenie, prin tufa genealogica. Rudenie rudenie, dar ce sa te faci cand in orasul asta toata lumea stie pe toata lumea, toti suntem intr-un fel rude? Eu zic una si buna: sa ne avem ca frati, adica betoni!

Ramaneti barfitori. Brb.

joi, 11 septembrie 2008

Barfa din clasE

Un patron estetic si star din taximetrie a dat bmw-ul pe un mercedes, cica E class. Barfa a fost imprastiata la cafea, dar se pare ca proprietarul insusi a recunoscut-o. Acum, ca tot veni vorba de raportul calitate-pret, poate baga bmw-ul pe taximetrie, sa se plimbe si gambele mele plinute cu o masina de lux.


Ramaneti barfitori. Brb.

ZdR ia apararea jurnalistilor

O zi istorica pentru ZdR. Analele, pastrate cu sfintenia in rafturile de la biblioteca municipala, ca vinul cel vechi in beciurile bunicului, vor relata despre ziua de 11 septembrie 2008, atunci cand ziarul local a luat apararea colegilor de breasla. BG, prietenii stiu de ce, si-a depasit limitele, transpunand in fraze simple, dar inteligente, situatia actuala din roman, unde politicenii si-au gasit sa se ia de gat sau de oase cu jurnalistii.
Politicienii, terfeliti, huliti, iubiti sau admirati de o parte a presei, cad iar in dizgratia unei alte parti a presei. Pentru prima data, in schimb, rolul principal in piesa regizata sub reflectoare este jucat de noi, jurnalistii. Aia care trebuie sa induram prea multe pentru a sta drepti in fata marinimiei celor Sus pusi, tocmai tot de noi. O ironie a soartei altoita cu analul din beciul domnesc.
Subiectul x, autorul, construieste stilistic un articol defaimator la adresa prietenilor sai, gabori. Aia insolenti mai tot timpul. A sticletilor care nu mananca gogogi ca-n filmele americane, ci se plictisesc toata ziua alergand mai degeaba cu nino nino prin oras. Politistii defaimati de autorul x sunt cei care, cu exces de zel, cotrobaie prin sertarul de lenjerie intima a jurnalistilor, cautand pata de nicotina. Nu o gasesc decat o singura data din patru in patru ani, cand, eventual, o baga si la inalbit, insa o cauta si o inventeaza in cazul unui jurnalist. Frumos, mi-a placut si felicit redactia ca, pentru prima data (de cand stiu eu), ia apararea unui jurnalist, chiar daca acel jurnalist nu sunt eu. In cazul meu, unii ar da foc la lenjerie, numai pentru a dovedi ca tigara de dupa o fumez in pat. Tot in cazul meu, raman la ideea de acum cateva luni, de la incident - asta.

PiSiCel: Nelamurirea mea este cum se face ca, in campania electorala, numele jurnalistului aparea pe prima pagina (ca doar articolul era platit), iar acum apare ca un simplu ilustru necunoscut, ascuns in subtilitatea ironiilor “influientate” politic(os)! Mda, de vina este culoarea lenjeriei, ca in rest parfumul de femeie este ca si cafeaua. Frumos, rascolitor, dimineata pe racoare.

Nota Bine: Per total, articolul este un mare fas de doi lei vechi. Adica nimeni in roman nu iese vinovat, decat jurnalistul. Ca si in cazul Goscom, apa este incolora si inodora, numai jurnalistii e mincinosi si rai. Totusi, admir ca fasul vine cu miros, in sfarsit, dinspre politie si nu politic… Sau na, depinde cum bate vantul… dimineata, pe racoare. Traiasca jurnalistii, traiasca libertatea lor! Macar cineva a zis ceva, din pacate (pentru mine) au fost ei, ZdR, si nu noi, MrNt.

Ramaneti nu(p). Brb.

Sa mai zambim

Un iepure alerga vesel prin padure, cand vede un cerb care fuma un trabuc.
- Ce faci, ai innebunit? Intr-o zi frumoasa, in mijlocul naturii, tu te intoxici? Hai cu mine sa alergi, sa-ti oxigenezi plamanii!
- Ai dreptate, spune cerbul, si incepe sa alerge cu iepurele. In timp ce alergau, cei doi vad vulpea, care statea cu nasul in cocaina.
- Hei, spune cerbul, aici in mijlocul naturii ti-ai gasit sa iei cocaina? Hai mai bine sa alergi, sa-ti oxigenezi plamanii.
- Ai dreptate, raspunde vulpea, si incepe sa alerge cu iepurele si cerbul. Putin mai incolo, il intilnesc pe lup, cu seringa in mana.
- Hei, in mijlocul naturii, si tu te droghezi? Vino sa alergi cu noi, sa-ti oxigenezi plaminii.
- Da' mai duce-ti-va naibii, face lupul, de fiecare data cind iepurele ia extasy, noi incepem sa alergam ca idiotii prin padure.

Ramaneti odihniti.Brb.

Epistola catre Regele apelor

Si uite asa, in ziua in care, acum ceva vreme, picau ca retezate din topor cele doua turnuri gemene WTC, mie mi-au fost retezate iar aripile (nu de inger, ca nu exista asa ceva), dar nu si elanul. Cel pe care l-am denumit Brad Pitt in posturile mai vechi, cel pe care-l respectam pentru felul corect in care se comporta, cel pe care-l stiam ca pe un om integru, care spune lucrurilor pe lume si le spune pertinent, acel om mai presus decat altii a dat cu mucii in sprit si a mancat din troaca, e drept cu lingura de aur.

Regele apelor, cel care citeste ziarele atunci cand eu dorm inca, cel care, pentru ca jurnalistii sa-si primeasca salariile, face pe dracu-n patru, s-a discreditat astazi prin simplul fapt ca a dovedit ca nu este altceva decat o persoana mediocra, ce nu poate sa-si depaseasca temererile. Motivul – un articol, poate din cel mai obiectiv scris vreodata in Roman, despre cat castiga regele apelor. Un subiect delicat pentru rege si imparatia sa, dar tratat cu profesionalism, pentru ca, atunci cand vorbesti despre profesionisti, trebuie sa ajungi la nivelul lor. Asta am facut eu, iar raspunsul a fost troaca. “Te rog sa nu mai suni niciodata” a fost invitatia total neeleganta a unui rege catre un jurnalist, unul mediocru deocamdata, ca mine. Ca-n filmele cu criminali in serie, unde pana si Hopkins in Tacerea Mieilor a avut drept la replica, eu nu am avut drept la aparare. Nici nu aveam nevoie, deoarece eu am facut ce trebuie. “Facem ce trebuie” este un slogan la moda, dar corect si deloc mediocru. Eu am facut ce trebuie, in sensul ca am spus un adevar. El a facut ce nu trebuie, adica s-a aparat prin ignorare. Un gest las.

Regele apelor s-a suparat ca vacarul pe vaci, fara a incerca sa insinuez vreo legatura intre personaje si animale sau intre functii si apa pe care o tragi la toaleta. E doar parerea mea, de data aceasta eu fiind cea cu pareri pertinente, pentru ca regii stau pe tron, cu sceptru, asteptand sclavii sa le linga picioarele spalate cu apa scumpa. Asa se intampla ca unii suntem oameni, iar altii ingineri. Mediocri si slabi de ingeri, cu sau fara aripi, de ingeri.

Sa fie asta ultima scrisoare…



Ramaneti spalati. Brb.

Romascan + limuzina + America = visul romano-american?

Ieri seara, pe A3, am urmarit, la sinteza zilei, discutiile despre mandria sau ne(mandria) de a fi roman. Cei mai multi dintre “forumisti” - multi niste imbecili de-a dreptul oricum, niste fustrati (daca nu ma crezi, rasfoieste ZdR - comentarii) - relatau durerea, supararea si mahnirea de a fi roman peste granite. Cum le crapa obrazul de rusine, cum le e jena sa scoata pasaportul, cum cate si mai cate, de nu mai stii daca sa-ti fie sila de cei care fac marlanii peste hotare sau de cei care s-au nascut romani, dar si-ar fi dorit sa aiba inima de american si viata de indian.
Visul american prin ochii unui romascan get beget nu este poarta spre paradis, dar este calea spre o viata unde trecutul nu poate fi sters cu carpa de praf. Fost om de radio (nu spun presa, pentru ca ar dezaproba), Iulian a plecat in strainatate, cam acum cinci ani. A muncit, a facut bani, iar de ceva vreme are propria afacere. Se plimba cu limuzina, pe banii altora si nici macar multi. (mai ieftin decat limuzina aia din roman, pe care o mai conduc si patronii din taximetrie) .E important si cum a reusit, dar, apropo' de acest post, este mai important ca langa acel hummer 2 sta scris numele romanului. Adica Roman Limousine. Vedeti, se poate sa pleci din Roman, sa reusesti peste hotare si sa nu uiti ca, odata, ai mancat o paine Made in Romania, de la panificatie, morarit sau cum se cheama multinationala noastra.
Eu sunt romanca 100%. Numai unui imbecil i-ar putea fi rusine s-o recunoasca si numai niste imbecili (ca milioanele de straini de genul “como si dice la voi”) ar putea sa ne includa pe toti romanii in categoria “prosti si hoti”. Felicitari celor care reusesc peste hotare si mai ales celor care reusesc sau nu, dar nu le este rusine sa spuna ca vin din romanica sau din roman, romanica.
Iulian este exemplul perfect ca si americanii o pot lua peste bot, iar americanilor le-as aduce aminte oricand de cazul Treptow si… daca noi, romanii, suntem hoti, ei sunt toti… pedofili, cu vis nu american, ci pervers. Ups… Am zis-o si pe asta sau doar am visat ca sunt in Hummer sau Lincoln si traiesc visul american.

Ramaneti romani. Brb.

miercuri, 10 septembrie 2008

Ultimele ore

Nu am vrut sa scriu despre ce ne asteapta – sfarsitul lumii, insa pot debita la nesfarsit despre ce mi-as dori sa fac in ultimele ore. Nu incurajez paranoia, deoarece sufar eu suficient de viziuni care mai de care mai traznite.

Daca maine cineva mi-ar garanta si demonstra ca planeta nu o sa mai fie, oare ce as face? Grea intrebare, cand ai la dispozitie doar cateva ore si doar puterea mintii de a-ti depasi limitele. E greu sa-mi dau seama daca mi-as dori sa fac bine, sa fac rau… As saruta un strain de pe strada sau as sparge o banca (chit ca nu as avea ce face cu banii)?! As merge la serviciu sau as chiuli pentru a sari cu parapanta… Ai doar cateva ore si atat de multe optiuni. Cel mai simplu ar fi sa pun pe o lista tot ce mi-as dori sa fac (iar lista ar fi lunga cat o zi de post) si as spune lucrurilor pe nume. Mi-as cere scuze fata de cei pe care, veodata, i-am ranit, mi-as varsa nervii si sinceritatea pe cei pe care, din diferite motive, i-am protejat. Nu cred ca m-as duce sa vizitez nimic. Nu as avea timp si nici bani si nici nu mi-ar fi de folos. As face lucruri umane, la indemana, dar care imi plac mie. Da, as aduna langa mine persoanele importante (nu sunt foarte multe) si am petrece ca nebunii. Da, daca tot mor, sa mor fericita.

Daca s-ar demonstra ca maine planeta nu o sa mai fie, oamenii ar face rau. Asta este concluzia mea. Ar incendia masini, ar sparge seifuri, ar da in cap, ar sparge vitrinele si violurile ar fi doar un dumicat… De ce? Pentru ca sta in firea oamenilor sa epateze, sa nu le pese, sa incerce lucruri nemaivazute, doar o zi mai au de trait. Daca maine

ar fi sfarsitul lumii, am muri inainte sa apucam sa vedem asta.


Ramaneti vii. Brb.

luni, 8 septembrie 2008

Sondaj (in)cultural

La propunerea cristinei, am ales un altfel de sondaj, adica nepolitic. Cum nu vorbim de politic, putem vorbi de orice altceva… si ce ar fi mai potrivit decat un sondaj (in)cultura. De fapt mai mult cultural, pentru a nu ajunge iar la politica si incultura unilor.
Va povesteam acum ceva vreme de nemultumirea mea legata de faptul ca achitam din bugetul local, adica banii mei si ai vostri, doua miliarde pentru Casa de Cultura (montarea unei noi centrale termice, pentru incalzirea scenei pe care ar trebui, dar nu se intampla, sa cante/danseze/recite actorii...). Dupa ce am avut (dez)onoarea sa-l cunosc pe directorul acestei institutii, un om zeflemist, cu o cultura, dar nu si cu un pic de dragoste pentru cultura, mi-am schimbat parerea despre Casa. Aceasta casa din care a mai ramas practic numai arhitectura. Casa care poate fi si de toleranta, dar niciodata de cultura. Casa primitoare, dar care vinde cu totul si cu totul alte iluzii decat cele cultural-visatoare, ci, mai degraba, epilatoare si… vibratoare. Eu ma pronunt in defavoarea acelei hotarari de Consiliul Local prin care oferim acestei case - care, repet si subliniez, nu este a noastra, ci a altora - doua miliarde de lei vechi. Casa merita si mai mult, dar nu in aceste conditii. Sau poate gresesc eu… va invit sa ma contraziceti…
La alegerile locale, biroul de presa al pesede a strans semnaturi pentru ca aceasta casa sa ramana in picioare, fiind un simbol al muncii, onoarei si… blah blah blah. Astea se intamplau in campanie, dar, sa fim seriosi, decat un drapel arborat la wc-ul public din coltul blocului, mai bine o pancarda cu “trageti apa” dupa ce faceti o treaba. Culturala sau in.

Ramaneti culti. Brb.

I am thinking =))

Zambiti va rog!



Ramaneti zambitori. Brb.

Concluzia pe stampila

Mda si lua final si acest sondaj. Scurt si la obiect. Un pesedist se bate iar cu un liberal. Acelasi liberal, dar alt pesedist. Hmmm, oare? Sa fie asa de mare egalitatea de sanse? Sondajul seamana foarte bine cu un meci de fotbal, in care Roman(ia) ia bataie. Interesant este ca acest sondaj nu reflecta parerile de la comentarii, dar cifrele vorbesc despre o altfel de realitate. Cea blogereasca, unde votezi pe apucatelea. Totusi, tind sa cred ca nu ma citesc numai liberali si pesedisti si doar cativa pedelisti si trei penedecisti (OMG, ce prescurtare).

Nu ma simt in stare sa fac o analiza, pentru ca nu ma pricep, dar sondajele nu au nicio legatura cu realitatea, altfel acum l-am fi avut primar pe domn Cazan. Este interesant, totusi, ca unii dintre noi/voi mai asteapta inca un candidat, care, din pacate sau nu, nu o sa mai apara sau oricum nu o sa indeplineasca cerintele, iar atunci ce te faci?! La fel de interesant este ca Marius Neculai nu a luat stampile peste ochi, desi… la fel ca Alin Antochi… nu a calcat stramb, prin presa cel putin. La fel de interesant este ca Dorinel Ursarescu, bun – rau, a luat ceva voturi, dar la locale a prins medalia de bronz.

Fiecare voteaza cum crede mai bine, cu stampila, nu cu click stanga pe cerculet. Sper, totusi, ca la alegeri se vor prezenta mai mult de 48 de persoane, iar acestea vor vota cum stiu mai bine, astfel incat, atunci cand il (femei candidat nu avem) vedem in Parlament, sa stim ca noi l-am ales sau este acolo pentru ca majoritatea romascanilor l-a ales.

Parerea mea: acest sondaj nu are nicio legatura cu realitatea din urna sau de dupa urna. Asta pentru ca joaca de-a blogul nu seamana cu votul, ci mai mult cu “flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti…”

PiSi: NU am nicio idee pentru un nou sondaj, ma ajuta cineva?

Ramaneti politic(osi). Brb.

Nota 10 pentru Leo

Acum ceva vreme, mai pe la inceputuri, va povesteam cum imi rup eu tocurile prin unele unghere ale municipiului de rang unu, numit poetic Roman, desi pare, cateodata, dacic. Nu trecu multa vreme, pana cand am si scris despre asta. Apoi mai trecu ceva pana am parat la primarul Leoreanu supararea mea. Apoi am plecat in concediu. Cand m-am intors, minune. Supararea cu trotuarul de-o palma de la Politie, facut praf si pulbere si nereparat de luni si luni, s-a transformat in asfalt. Ochii nu mi-au crezut, insa gleznele durdulii s-au tarsait cu mare drag pe portiunea care a vazut fierbinteala lu’ smoala si balastru (sau ce naiba trebuia pus p-acolo). Asfalt pe drumul de acasa la serviciu… Ce-mi mai pot dori?!
Bravo stimate domn! Nota 10, in conditiile in care de obicei pun 4 si dau si afara. Mai vreau din astea, iar eu sunt doar una, printre cei peste 60.000, fiecare cu supararea lui. Putin cate putin, poti face ce trebuie!

Ramaneti calmi. Brb.

Colinda de canicula pe NEFM

Duminica am ascultat Radio NE. Ascult, de obicei, FM, Vibe FM, numai ca mai testez si lucrurile clasice, de prin municipiu. In timp ce umblam sumar imbracata prin caminul meu, cu jaluzelele trase, pe la orele 18, in casti ascultam “impodobeste mama bradul”, melodia miobolanta a superbaciunii de fuego. Eeee, mi-am zis, o eroare, calculatorului ii este frig de la AC. Deschid si pe la 20.30 radioul, din nou pe NE FM, si dau peste o melodie ce ma indemna sa fac curat prin casa, ca vin colindatori. Brrrr, deja? Ori radiul e NeFe, ori a fost ceva pe NeVe, ori PLM…

Ramaneti reci. Brb.

Postul de dupa

Nu. Nu am murit. Nu, nu m-au rapit extraterestrii. Am fost in concediu. Am plecat intr-o zi si nu m-am mai intors, motiv pentru care nu am avut timp sa fac anuntul oficial. Promit insa ca atunci cand ma marit, va anunt, oficial si ne, ca sa nu mai existe “suspiciuni”.

Pe scurt, concediul fu: liniste; m-am culcat si trezit in susur de apa si freamat de crengi si padure; am stat in iarba ore intregi, alaturi de furnici si gandacei; mult gratar si usturoi… Prea mult usturoi, ar spune stomacul meu… Cele mai bune lucruri: nu semnal la telefon, nu tv, nu calculator, nu internet (nu ca nu erau, le-am refuzat).

Concediul l-am stricat cu o seara de clubbing – club central, piatra neamt, sambata, cand a venit dj andi. Cum ma duc din an in alti ani, am rupt parchetul, in timp ce toti ceilalti venisera la suc si aruncat cu piciorul pe sub fusta. E clar nu mai inteleg nimic din moda, sunt depasita total de plictiseala. Si la club te duci doar la privit?! Ma gandesc ca al meu concediu linistit e tare gresit… Dar, tare mi-a mai placut.

Acum ca am revenit, reluam treaba. Cu mintea odihnita, mai barfim, ca de privit si stat cu mana-n sani (de preferat ai altora) am tot mancat.


Ramaneti calmi. Eu brb.