sâmbătă, 6 decembrie 2008

Nu mor caii cand vor cainii

Despre prosti, orgolii prostesti si fraieri am mai vorbit si in trecut si voi vorbi probabil din ce in ce mai des. Ce nu inteleg eu si se pare ca nu inteleg nici altii este de ce incearca narozimea sa se puna de-a cur-mezisul… In fine, ca sa ma fac inteleasa, aflu zilele astea (de fapt stiam, dar am priceput ca-i o gluma) ca un om are ceva cu locul meu de munca. Nu-i singurul si nu-mi pasa de ceea ce fu, ci de ceea ce va “fu”. Problema e alta, omul cu pricina a copiat ceea ce un “blogar” versat a facut cu poza mihaelei radulescu pe care a transformat-o dintr-o campanie pozitiva intr-un banc (sec, nu sex, desi la alta s-a ajuns)… Amuzant, pana cand nu e vorba de imaginea ta. Omul nostru a facut o alta gluma, poate pertinenta, insa care a provocat un scandal intre prosti de nedescris. Distinsul, intr-o forma de ironie usor fina si deloc delicata, a luat in deradere un fapt real - romtv chiar nu are site INCA (click aici). Numai ca… ironia bate filmul si niste prosti si proaste au pus botul. Si niste colegi de serviciu au dat si mai tare cu mucii-n fasole, astfel incat s-a ajuns la amenintari si la blasfemii…. Sa moara dusmanii de invidie si patronii romtv… OK, mi-am insusit, dar ramaneti calmi. Nu de alta, dar nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii. Off, greu la deal cu boii mici.

PS: Si inca ceva, nu sunt claudia de la romtv, sunt claudia, sa nu amestecam merele cu nucile, pentru ca ar iesi un fel de dulceata de trandafiri si nu-mi plac dulcegariile.

Ramaneti amuza(n)ti. Brb.

Punguta de doi bani electorali

Gata si cu alegerile astea. A venit poporul, a numarul boabele, le-a trecut prin sita sparta si a iesit cine a scapat turma. Exact, nici eu nu am inteles nimic, dar mie macar nu-mi pasa. Asa cum am mai spus, o repet, nu s-a nascut inca politicianul care sa-mi dea mie ceva (sau sa-mi faca), asa ca greata-mi persista in gat pentru toti (intr-o mai mica sau mai mare masura). Asa cum stiam, toti sunt de-o teapa, toti spun una la tv si alta la cafea, toti se pupa pe ambii obraji, ca, o ora mai tarziu, sa se muste de obraji, nu aia de pe fata, ci aia de sub burta/spate…
Totusi, imi permit acum sa fac o afirmatie, financiara, care are legatura cu partea profesionala, si sa admit ca, analizand statistic gradul de corectitudine asupra platilor in campania electorala, pe primul loc e pedele, pe al doilea pesede si la mare distanta, ca si cum nu ar exista deloc in top, penele. Da’ na luna lu’ decembrie e luna cadourilor si poate primesc premiu… punguta cu doi bani sau nuielusa de doi lei, de aur. Hai pa, ca ne mai auzim si la urmatoare campanie.

PS: Aaaa, am uitat sa spun ca asa mare plictiseala ca in campania asta, exceptand ultimele zile, cand intre unele partide s-au dus adevarate lupte de strada in miez de noapte (nefacute publice bineinteles), nu am mai vazut. Niciun candidat nu s-a remarcat cu absolut nimic. Atat de plictisita am fost ca am cascat continuu, iar la final nici macar cu gura cascata nu m-a lasat nimeni.

Ramaneti calmi. Brb.