vineri, 31 iulie 2009

Sase consilieri frumosi

Veneam, ieri, de pe coclauri, cand vocea Florei imi urla in timpan mai ceva ca o urechelnita care si-ar dori sa-mi strabata fiecare culoar auditiv si sa ma orbeasca: “Stiai si nu ne-ai spus!”. Speriata, ma gandeam ca iar s-a mai aflat ceva despre mine… N-am avut timp sa dau raspunsul corect la ghicitoare, ca am fost lamurita: “Consilierii psd – fara ex primar – au boicotat sedinta…”. Eram mult prea obosita…

Doua ore mai tarziu, vad stirea…la tv: sase consilieri frumosi au lipsit si alta sase din noua proiecte (asemanarea dintre 6-9 nu-mi apartine, e doar mana larga a destinului) nu au putut fi supuse dezbaterii. Leoreanu vorbeste despre importanta proiectelor pentru municipiu, iar scuza social democratilor fu aceea ca au avut sedinta la partid, de la care, bineinteles, ca nu au putut lipsi, ca doar partidul inainte de toate.

Ce m-am mai ras… Pun pariu ca, dupa ghidusia de ieri - cand consilierii PSD au chiulit de la sedinta cu domn profesor, in semn de nemultumire (justificata in mare parte) - partidul va ramane cu un gust foarte amar si cu voturi mici mici in buzunare, plus nota 4 in catalogul politic.

PS: Si eu, cand mai chiulesc de la serviciu (foarte rar) si ma suna seful, purtam o discutie serioasa: el “Am fost la romtv, dar nu erai”, eu: “Sunt la o discutie, dar ajung imediat”, el: “Nu mai e nevoie, am plecat deja, fusesem doar in vizita”, eu (in gand) “Las’ ca n-au intrat zilele-n sac”. “La revedere”. Telefonul se inchide, iar eu imi spun “iar am scapat”, iar el “iar crede ca a scapat”. Cam asa e si cu baietii de la psd - intalniri, sedinte spuneati? Fu ieftina, incercati si voi data viitoare cu “suntem in concediu” sau “facem greva”, da mai bine la electorat si e si mai uman!

PS2: Acum (fiind serioasa), pana si pe vremea ex-primarului, tot faceau gat-i unii consilieri ca is chemati toata ziua buna ziua in sedinte, ei care sunt foarte ocupati. Apoi, ma intreb si eu, ca un biet romascan care le dau intai votul si apoi bani sa vina la sedinte, nu e mai frumos sa se lase de meseria de politicieni la masa albastra (care pun pariu ca va fi inlocuita curand cu una portocalie) daca tot nu au timp pentru asta ca au alte sedinte si intalniri?!

PS3: E criza domnule in Romania si unii fug de raspunderi… Am auzit ca 1 din cinci angajati la stat pleaca in somaj, oare acestei “legi” se supun si consilierii locali?

Ramaneti politic(osi). Brb.

Ce semeni, bine gasesti!

Doamnelor, domnilor, domnisoarelor si cavalerilor, imi revine dificila, dar placuta, misiune, de a va anunta ca NU - barfa conform careia actionariatul romtv a luat o alta intorsatura nu este nimic mai mult decat o discutie fara capatai si lipsita de incarcatura emotionala. Cum lauda de sine nu aduce-a bine, nu stiu cine a putut inventa si vehicula ideea conform careia majoritatea trustului de presa ar fi putut fi preluata de tocmai managerul acestei televiziuni, d-l sef Gabriel Luncanu?!

Nu pot oferi foarte multe dovezi, dar am argumentul cel mai bun: daca ar fi fost asa, credeti voi, vreo clipa, ca eu as mai fi muncit alaturi de aceasta echipa si ca nu-mi gaseam bagajelul in parculet, alaturi de cainii vagabonzi?!

Deci nu. Hai sa ne intelegem, ca-ntr-o casnicie! In acest moment, in romtv dicteaza tata socru, iar eu, ca si barbatii-soti, fac scandal din subsol, adica de sub pat, eventual si cu un leucoplast pe gura si microfonul bruiat. Cand in romtv va dicta mama soacra, atunci sigur va urma divortul!

Merge si un banc pe tema asta, ca sa mai zambim:

"Intr-o zi, o soacra s-a gandit sa vada cat de mult tin ginerii ei la ea. S-a aruncat in piscina. Vine generele cel mic si o salveaza. A doua zi, acesta gaseste in fata casei lui un Logan si mesajul "Bine faci, bine gasesti", semnat "Mama-soacra". Urmatoarea zi se arunca iar. Al doilea ginere o salveaza si el. A doua zi, si acesta gaseste un Logan in fata casei lui, cu acelasi mesaj. Urmatoarea zi se arunca iar, insa al treilea ginere nu o salveaza, lasand-o sa se inece. Urmatoarea zi, ginerele gaseste un Maybach si mesajul "Bine faci, bine gasesti", semnat "Tata-socru"!"

Ramaneti barfitori. Brb.

miercuri, 29 iulie 2009

Ghiceste ce am in cap…

Ori sunt obosita, ori am pus botul prea repede. Laptop-ul meu stie ce gandesc, matematic vorbind. Am gasit “cititorul de minti” luminate, precum a mea. N-am rabdare sa mai si inteleg cum e posibil, dar l-am testat si nu l-am putut pacali. Concluzia e doar una: altul mai destept ca mine si… lista poate continua.

PS: descoperire gasita, intamplator, aici.

Ramaneti curiosi. Brb.

De bloga cu Neamtu’

Mi-am permis ieri, spre nerusinarea mea, sa invit la emisiune – asta pentru ca e singurul care ar mai fi acceptat, in rest nimeni nu ma mai vrea/suporta - un fost coleg de breasla, iar acum concurenta de pe blogosfera, ca sa-i imping cu microfonul ceara galbena de la lumanare si sa scot din urechea de la gura fraze care sa ramana in analele televiziunii. Da, tocmai el, Neamtu' cu A mare - inregistrat la romtv. Difuzat azi. Am stat si noi, ca toti romascanii pe timp de vara si in vremuri de criza, la terasa si am povestit vrute si nevrute, dar numai despre blogarase si blogarei. Neamtu pe paine cu unt se serveste azi, la 19, pe romtv, la numai 50 de minute.

PS: Nu va asteptati la mari “dezvaluiri”, nu pentru ca invitatul nu avea ce spune, dar intrebarile au fost tipic jurnalistice: cine, ce si unde… deci adevaruri mari n-am aflat. In mod sigur, am pus punctul pe I, lafaindu-ne printre miile de cititori pasionati de blogareala sau balacareala.

Ramaneti cititori. Brb.

Barfa casnica

O colega de-a mea, nu-i spun numele – incerc sa ma tratez si sa nu mai dau vina pe altii -, mi-a transmis ca, pe Cuza Voda, exact in casa in care locuieste primarul nostru Leo, exact pe locul unde s-au terminat lucrarile de reparatie-modernizare, a rasarit o portocala in forma de casa. Se pare ca muncitorii au ales sa-i faca o surpriza edilului si i-au vopsit casa in culoarea partidul – portocaliu, asa cum el in mod sigur ar fi cerut la momentul incheierii contractului.

Sa nu uitam, totusi, ca exista o moda mai veche printre sefii de partide - sa confunde casa cu partidul. Si seful liberal are pata galbena pusa pe gard si casa. Pe la seful social democrat n-am mai trecut de mult timp, insa, ultima data (acum hat hat departe), cabinetul avea tente ecologiste, iar casa era brodata cu roz. Sper eu, ca sa nu faca nota discordanta cu ceilalti lideri, ca macar baia de familie sa aiba faianta/marmura rosie, iar pe presul de la intrare sa scrie “solidaritate” si nu "prosperitate".

Eu nu umblu cu cioara vopsita, iar amaratul de bloc in care locuiesc are doar urme vagi de culoare si cativa licheni.

Ramaneti colorati. Brb.

Strand avem, apa ioc

Saptamana trecuta, administratia publica locala si romascana a inaugurat Strandul mult asteptat de cei cu pielea alba, dar tabacita de transpiratie de atata munca. Pictat in bleu-ciel si portocaliu, bazinul a avut apa, la inaugurare, pan’ la piciorul broastei. Dupa inaugurare, si putina apa ce stropea peretii bazinului s-a evaporat, se pare. Cei care au indraznit sa se bucure, la doar 10 ron (eu as fi pus un pret chiar mai prohibitiv) intrarea si iesirea in strand, de nisip si apa cu mult clor, au avut surpriza de a primi doar nisip in ochi, ca apa numai D-zeu si Sf Ilie mai pot aduce. De pe surse, subliniind pentru a o mia oara ca documentarile de pe blog nu-s jurnalistice, ci personale - la colt de strada - se pare ca exista probleme tehnice ce implica tencuiala, nisip in apa si pompe neconforme.

Saptamana asta sper sa se rezolve, nu de alta, dar am tot strans maruntis de la 300 de euro si am bani si de bilet, si de slip, si de slapisor, si de prosop si de bauturi carbo-gazoase. Numai apa sa curga, desi sunt sigura ca unii si-ar dori tare mult sa sar si asa in cap de pe trambulina! Eu de drac mort n-am auzit, cel mult stiu si ii vad pe unii care s-au inecat ca tiganul la mal, dupa ce s-au batut ca leii in piept ca au valoare.

Ramaneti imbaiati. Brb.

Balci, cu mici consilieri afumati

Am primit ieri seara cateva poze, spre publicare. Priviti si voi, asa cum am salivat si eu. Va reamintesc ca toate comentariile imi apartin, ca si blogul de altfel.


  1. Comuniune intre PD-L si PNL. Tata lor, pedele-ul, s-a intors cu fata catre (camera) si catre fosta prietenie liberala, pentru ca, spun eu, PSD-ului ii place prea mult sau mai mult scandalul. Trebuie sa recunosc ca poza nu e foarte “expresiva”, dar mi-au placut: rochita ei si ochelarii lui … Restul: asa si asa sau deloc.

  1. Printre fum si fumuri, pardon aere, se servesc cativa consilieri mici, cu frigarui fripte de presa, totul pazit de politie, pentru ca, vrem nu vrem, traim in romania si toata lumea fura. Presa fura curent, iar politicienii fura voturi. Nu stiu in ce proportii, dar sigur aceste dosare sunt cu AN.

  1. In transee: prima linie, de sacrificiu – pedele; a doua linie – tineretul aspirant la frigaruie de ciolan; a treia linie, la mare departare, nu mai conteaza, probabil ca-s sefii, iar pe ei nu-i atinge nici macar blitzul.

Cu bucataria nu le am, am recunoscut intotdeauna, dar curioasa am ramas: carnea rosie la foc incins se portocaleste sau se serveste cu lamaie galbena?

Cine naiba stie ce se intampla si in bucatariile astea interne ale partidelor, important e ca eu mici nu mananc ca-s prea mici.

Ramaneti pozari zambitori. Brb.

marți, 28 iulie 2009

Presa colorata din politica pestrita

Acum ceva zile, imaginea unei colege de presa, de la televiziunea concurenta, prezenta la o intalnire de partid, in calitate de membru, m-a lasat galbena la fata si palida de invidie. La scurt timp, am aflat ca prestatia sa n-a fost ocolita de voturi (doar despre asta este vorba in politica – oameni si voturi) si ca, din caciula plina de surprize, a iesit un iepuras cu o functie intr-o ureche. Maine poimaine, ma vad ca o invit la o emisiune, ca-n vremurile bune, sa mai palavragim de lucrurile frumoase ale vietii.

Asteptand cu nesat sa vad si imaginile de la adunarea politicoasa si sa admir fata in splendoarea ei, colegii mi-au facut surpriza sa-mi arate in loc de fata… un baiat: cu B mare. Acel baiat care injura, in termeni crestinesti, pe toti cei care baga mana pana la cot in buzunarul meu si al lui, plin cu bani pentru tigari (vorbind cu neamtu’ acum la telefon, completez si cu "bani de bere")… Offf, ce mi-e si cu viata asta si ce mica-i lumea, parca formata numai din politica, politicieni si eu.

Politica si bonusul: Neamtule, mama, da' tocmai imi spuneai tu ca bonusul din politica e un sut in fund la doamna, ca sa mergi un pas in fata….la doamna... De ce tocmai tu? De ce Doamne?

V-am spus, acum ceva vreme, sa-mi dati una peste cap daca imi incalc promisiune si-mi pun amprenta pe vreo adeziune… Dar, cum niciodata sa nu spui niciodata, ma tot gandesc in ce partid sa ma inscriu. In PNL nu pot, e mare concurenta. In PD-L nu ma primesc. In PSD ma simt ca si cand fac parte, fara a contribui cu bani la campanii, dar la ceva perioade, eu ies rosie (de rusine) de acolo, iar unii cu burtile umflate (de ras)… Oare asta inseamna sa ai culoare politica? Daca e pe asa, cateodata prefer griul de la serviciu.

Ramaneti politic(osi). Brb

Priveghi la Primarie

Ieri, la Primaria Roman, prin sms si vocal prin vocea Florei Ordean, am fost invitata la conferinta de presa de dupa-amiaza a primarului Leo: ora 15.00, sala de CL. La 15.07, intr-o fuga, sarind ca la o suta de metri garduri de politista comunitara (care, apropo’, pe mine nu ma intreaba niciodata cine sunt si unde ma duc – pun pariu ca nu se uita la tv, dar cred ca par a amanta cuiva si nu indrazneste…, fireste) ajung in sala cu pricina. Liniste, ca la ora de curs. Presa asezata cu botul pe labe, astepta ca la priveghi sa vina profesorul. Ex proful, actualul primarul, nu era, iar toata lumea buna din presa repeta lectia in gand. Bine dispusa, precum ma stiti, am intretinut eu, timp de vreo zece minute, atmosfera, cu glumele mele de prost gust, precum si idei de a pune pioneze pe scaune si, eventual, o rugaciune. Profesorul a ajuns in clasa de elevi plictisiti de asteptat, molesiti de caldura si satui de bancurile mele seci dupa 45 de minute, exact ca trenul in gara. Un filmulet cu cele intamplate in pauza, va urma, daca tot e sa ma fac de ras, sa am si dovezi…

PS: Daca primarului i-am pus nota 4 la punctualitate, am sa pun un 10 colegilor de la CNS care au plecat sa munceasca, refuzand sa fie tratati cu lipsa de respect de catre edil. Fostii colegi de presa, actuali angajati ai Primariei, si gospodarul orasului au explicat ca “di vina” a fost programul incarcat, eu consider ca divina a fost prestatia mea oarecum jalnica in fata colegilor, insa macar eu am venit la conferinta de presa a altora.

Daca ar sti primarul ce salariu am si cat iau pe ora, nu mi-ar mai face una ca asta…

Ramaneti punctuali. Brb.

Update - secretele de la 1tv

Gata, m-am desteptat si, dupa ani de cautari si experienta, am aflat, nu de la o posta, ci de pe blog, ce e cu secretul din jurul colegei mele Teo. Asta era secretul: http://teorusu.romascani.ro/cu-si-despre-romascani/. Foarte tare, mult succes!, desi corect era "succesuri", in ton cu aceeasi culoare optimista a televiziunii si a judetului. 1 tv promoveaza, in sfarsit, o emisiune facuta de romascani, pentru romascani, dar... urmeaza comentariile:
a) Oare concurenta are voie sa participe la concurs?, tare bine mi-ar prinde un concediu, mai ales ca nicio familie fericita n-a vrut sa ma puna in bagajul ei de vacanta...
b) Doar doua intrebari am, dar nu pot oferi niciun premiu: 1. De ce pe prima poza, nr. de telefon e format si din litere de genul xxx? O fi de la x si zero sau si nr. de telefon e secret, ca si proiectul? Sau daca nimeresti numarul, castigi?



2. Dupa ani de presa locala? Cand spui ani, la cati ani te referi?

Sfat: Propun o modificare, sa ramai la nivelul acesta de modestie si sa-i reprezinti de aici pe romascani, altfel vei deveni o diva si vei reprezenta numai judetul.

Carcoteala: "Intitulata “Cu si despre romascani”, aceasta emisiune pe care o voi modera in fiecare luni seara din studiourile de la Piatra Neamt isi propune sa aduca in prim-plan punctul de vedere al cetateanului platitor de taxe si impozite." O emisiune pentru romascani, dar filmata in studioul de la Piatra Neamt? De ce, se vede Romanul mai roz bombon de acolo?

Ramaneti romascani. Brb.

1TV facut posta

Luni, la o conferinta de presa – de care o sa va vorbesc imediat, pentru ca a fost cu adevarat inedita prin prezenta mea absolut divina – am aflat ca …. pe langa faptul ca 1tv este o televiziune care bate judetul, dar nu si romtv-ul (meritam si eu un pic de aroganta, pana la proba contrarie) … la aceasta televiziune Teo va fi invitata de seful ei sa vorbeasca de un proiect. Eu nu prind 1tv din motive tehnice, nici cns, iar la romtv nu ma uit, pentru simplul fapt ca sunt satula de colegii mei, incat sa-i mai vad si in direct, reluati sau inregistrati. Cum nu prind 1tv, nu stiu despre ce e proiectul, iar colega mea nu a vrut sa-mi spuna. Am reusit totusi sa adorm azi noapte fara sa stiu despre ce este vorba, dar azi am reluat cercetarile. Bag de seama ca-s un jurnalist slab, cu putine surse de informare si mai multe de dezinformare… E ora 14 fara 3 minute si nu stiu ce e cu proiectul lui Teo, insa mi-a sunat telefonul sa ma anunte ca o foaie cu 1tv e la posta sau in posta sau pe posta, n-am vazut inca… Surse care au intrat in posesia mesajului de la o posta spun ca la mijloc e vorba chiar de proiectul secret, care nu este altceva decat o noua emisiune a televiziunii concurente, cu sublinierea ca ea (emisiunea, nu teo) va oferi premii babane si nu ce pune romtv-ul la bataie, adica doar mici atentii. Oare asta sa fi fost secretu’, mare secretie, eu as fi dat-o la toata lumea?!

Revin cand aflu si eu despre ce naiba este vorba in proiectul secret. Deja mi se pare interesant, e ca un puzzle, pentru blonde, cu varsta intre 3 si 5 ani.

Ramaneti televizionisti. Brb.

vineri, 24 iulie 2009

Nem tu dom’le… in tara mea?

In viata iti poti alege orice, mai putin rudele. In viata poti alege sa stai la casa, daca nu suporti ca vecinul isi bate, cat e ziua de scurta, cuie-n talpile de pe podea, adica pe tavanul tau. Poti alege un loc bine platit sau o slujba pe care sa o iubesti, pentru ca nimeni sa nu te bazaie nici macar la buzunar. Poti alege daca sa-ti faci concediul in strainatate, printre romani, sau la Romania, printre nimicuri scumpe.

Sa vorbim despre unguri. Nu am nimic cu ei, ca popor, ca natie, ca si vecini ai mei de peste granita. Ungaria este o tara frumoasa, iar locuitorii ei la fel, oameni darji si care merita sa traiasca… langa tara mea.

Sa vorbim, acum, despre ungurii din Romania. Acestia, din punctul meu de vedere, se impart in: unguri de treaba si unguri de treaba mare. Am si argumentul, absolut personal si, subliniez, deloc jurnalistic, doar personal. Unii i-ar spune “xenofobie”, eu consider ca adevarul e la mijloc.

Ungurii de treaba care locuiesc in Romania sunt cei pe care-i intalnesti si-i saluti si iti raspund cu aceeasi moneda, adica in aceeasi limba. A mea. De ce a mea? Pentru ca locuiesc in tara mea si, firesc, trebuie sa respecte tot ce inseamna a mea. E o intelegere tacita intre faptul ca eu ii primesc sa locuiasca la mine in bloc, iar ei trebuie sa ma lase sa dorm.

M-as face prieten cu ungurul, neamtul, francezul, englezul sau americanul oricand si nu va sa trec puntea, ci ca sa fiu o doamna. Singura conditie, ca eu sa raman o doamna, este ca acestia (de mai sus) sa nu coboare sa se mute in tara mea, daca nu le place limba mea, care nu-i ca o comoara, dar care e a mea. Sa stai in tara mea, de ani intregi, si sa nu vorbesti limba mea, mi se pare cea mai mare jignire. Sa stai in tara mea, dar sa nu vrei sa vorbesti limba mea in casa ta, e altceva, nu ma deranjeaza la inima de roman. Dar, cum ar fi ca eu, cu toate rudele mele, pe care nu pot sa mi le aleg, sa ma mut in Ungaria si sa bat din picior romaneste? Cred ca, dupa primele doua batai (de picior) as manca gulas cu paiul.

Ungurii care locuiesc in Romania si stiu sa spuna doar nem tudom’le sunt exact ca musafirii nepoftiti din casa mea - care miroase a tutun ieftin... Dar cum ar fi sa vad eu "musafirul" care ar scoate din plasa elefantelul ce miroase a odorizant de subsuoara si mi-ar pufai prin dormitoare sau sifoniere. In casa mea? In tara mea? Usa e inchisa.

Ramaneti romani. Brb.

Carpusor a pierdut alegerile!

Ma uit de cateva zile, dintr-un motiv oarecum intemeiat, pe forumul ZdR. Nu mai citesc comentariile de la un Craciun, cand plangeam in pumni ca niste oameni cu suflet mare in loc sa deschida cutia de cadouri, deschideau o cutie a pandorei si imi aruncau in fata toate porcariile vietii. Norocul meu a fost ca langa mine se afla un om echilibrat, care putea sa faca diferenta intre bine si rau si care m-a invatat sa nu pun la suflet mizeriile.

Am reluat de ceva zile jocul de-a uitatul si am ramas interzisa cand am observat ca la materialele legate de Primarie sau de orice altceva ce priveste orasul nostru, cele mai multe comentarii sunt la adresa ex-ului, Carpusor.

Hello, dragi comentatori, Carpusor nu mai e primar de mai bine de un an. Get over it! Avem un alt primar, alta gandire, asa ca luati-o si faceti-o praf pe asta. Am o vaga impresie ca toata lumea traieste in comunism, pentru ca nu a depasit momentul... Stiu, era greu pe atunci, nu era de papa, dar acum este… Pofta buna!

PS: Ha, acum m-am simtit ca in “avocatul diavolului”, daca nu primesc Oscar-ul, macar un premiu. Hai va pup pe comentarii. Brb.

Ramaneti comentatori. Brb

marți, 21 iulie 2009

Zambiti, va rog!

Zilnic, primesc pe mail, de la prieteni, multe lucruri amuzante, facute sau contra-facute, da' numai bune pentru descretit fruntile. M-am gandit, sa va mai impartasesc si dvs din ceea ce ochii mei au parte zilnic. Am ales astazi un subiect ce se nimereste la fix cu ce am scris mai jos: pronuntie - exprimare/inteles gresit(a) si un pic de barfa:


PS: Daca ma da in judecata japonezul, dupa ce, bineinteles, imi face cineva dosar penal si ma baga la puscarie... ce ma fac? Logic, puscariasa ma fac. Poate ma salveaza obama, ca eu nu am nimic cu negrii. Nici cu tiganii. Nici cu evereii. Nici cu rusii. Cred ca am ceva cu ungurii, cei care locuiesc in Romania si nu stiu/nu vorbesc o boaba in limba mea! Dar asta este o alta poveste...

Ramaneti zambitori. Brb.

Mi-ai luat maul-ina, ce sa zic!

De cateva zile, mi-am inchis usile catre poarta netului, din motive de nevoie acuta de liniste. Din greseala, tocmai azi, intr-o zi mai speciala, wirelles-ul si-a facut de cap si mi-a aruncat in fata o casuta plina de mesaje. De tot felul... Plus cateva comentarii pentru pseudo-blogul meu. Le-am publicat, mai putin pe asta, care merita un premiu si un post separat.

Preludiu: iti mutumesc ca-mi scrii, ca ma citesti si ca te strambi in timp ce parcurgi cuvintele printre randuri. Ca semn al pretuirii mele, ti-am publicat mesajul, asa cum tu ti-ai dorit.

Sexul in sine: “Mai fatuca, daca acest blog 'este pentru cei care stiu sa zambeasca' de ce esti atat de insipida? Vorbesc in calitate de prietena a lui Paul, ma numesc Madalina, nu nu sunt "fata lui" cum ii place lui sa spuna, ea e prea finuta si cu foarte mult bun simt, drept pentru care mi-a spus azi ca nu-si pune mintea cu tine. De fapt la tine care e problema ta? Te-ai gandit putin ca ceea ce ai facut tu (chiar si cu vorba rea) nu a fost decat ca i-ai facut reclama in favoarea lui? Ca oamenii din Roman vor fi multumiti sa afle ca inca un romascan a razbatut acolo unde tu poate nici nu visezi sau daca visezi nu ai nici o sansa sa ajungi? Iti dau un sfat, cere-ti scuze public si personal de la Paul daca nu il voi sfatui pe el sa te dea in judecata si chiar il voi ajuta. Stii ce inseamna dosar penal? Esti buna de plata draga mea si atunci sa-ti vad "sponsorii" cum actioneaza. Ce alegi? Nu ai subiecte? Daca te consideri un jurnalist adevarat atunci pune mana si scotoceste si nu te mai lega de oameni cu care nu ai nici o treaba (poate doar sa-l iei ca exemplu atat pe el cat si vechea echipa pe care o stii foarte bine). Doresc sa publici comentariul meu, tocmai pentru ca am multe argumente pentru a te contrazice si sa vad cat curaj ai de a ne "privi ochi in ochi". Si-ti mai spun un lucru, da Paul poate, si poate mult mai mult decat atat pentru ca e un om integru care nu accepta compromisuri draga mea“. Semnat: Maulina

Acum eu deasupra, din sase miscari:

1. Insipizenia mea, adica pizma femeiasca, este o calitate. Printre putinele.

2. Am prea multe probleme sa le pot enumera.

3. Scuze nu-mi cer decat cand gresesc, adica foarte rar. Nu-i cazul acum.

4. Sfaturi primesc numai de la prieteni, prea putini; de la tine nu, inca nu ne-am privit in ochi.

5. Dosar penal zici? O sa-mi iau un avocat bun, prietenii din categoria ta stiu de ce.

6. Paul poate. Sunt de acord cu tine.

Orgasmul (meu): Daca n-ai fi reactionat ca o tzatza (si numai mie imi sta bine in pielea acestui personaj) la un comentariu amuzant, ai fi inteles ca e de bine. Singura mea "problema" (de data aceasta) este ca emisiunea este de cacat. Cu omul negru n-am nimic, chiar mi se pare tare faza. Sunt o gramada care au incercat sa ajunga primii si au esuat. Ultimul meu argument. Daca Paul ar fi fost deranjat, m-ar fi sunat, nu ar fi apelat la limbajul non-verbal. Banuiesc ca el a inteles ce voiam sa spun: Paul fie face ceva ca lumea (a se citi inedit), fie se lasa. Hai va pup, ca brb.

Ramaneti batausi. Brb.

PS: Pentru cei care nu au inteles, doar barfeam o barfa de acu' ceva zile. Am si eu acest mic drept. Si puscariasii cu dosar penal au voie, nu ca da?

duminică, 19 iulie 2009

Frustrat ziceai?

Sunt foarte dezamagita, dupa ce am aflat ca primarul Leo ar fi sustinut in fata presei ca numai “frustratii isi fac blog”. Totul a pornit, asa cum banuiesc ca deja v-ati prins, de la o doamna a presei, care a sustinut ca pe un blog se spune ca lucrarile in oras sunt executate de firme ale lui boc, poc, videanu, udrea, pinalty si tot neamul lor (de fapt nu exista inca un blogger atat de activist, cu informatii clare si cu tupeul de a rosti, macar sub anonimat, asta). Ca lucrarile sunt facute de firme prietene celor enumerati (ceea ce nu m-ar surprinde), n-am mai aflat, pentru ca primarul, zic surse din presa, ar fi raspuns cu o vorba urata la adresa celor care, din diferite motive, si-au construit blog, si-au format o mini civilizatie, acolo unde libertatea de exprimare nu tine decat de conduita si condeiul posesorului si nu de lumea economica sau atat de personala in care ne-nvartim.

Concluzia mea este ca oameni de marca ai tarii, precum deputatul Marius Neculai sau d-na ministra Udrea – poarta cu succesuri mandria unei etichete de frustrat. Lui Marius Neculai cred i-au trecut frustrarile, ca blogul lui a murit, insa d-na cu turismul cred ca e plina de frustrari ca are prea multi bani! Asa este, niste frustrati domnule! Bine ca n-avem gripa porcina!

Postul ramane in categoria: se spune, nu am deocamdata confirmarea cuvintelor rostite, am doar un telefonul fara fir.

Ramaneti calmi. Brb.

E ON a primit Fac OFF de la un client

E veche povestea cu E On si ia(-mi) curentul, da(-mi) curentul, o leapsa enervanta pe banul fraierului de mine. Nici nu mai vorbesc de nenorocitii (in sensul de bietii de ei) de prin comune, care si-au petrecut revelionul in bezna, numarand banii si facand copii de criza, deoarece E On turnase pe instalatie mai multa sampanie decat curent electric…

Daniel a reluat acum povestea si, cu un cutit cu lama tocita la beregata E ON, incearca un protest. Sincer, ii vad rostul, dar nu-i vad "sensul" - pentru ca tot NU se va schimba nimic. Noi vom vorbi frumos, iar ei ne vor raspunde pe un ton solidar si intelegator de oficial, omitand, de fapt, sa-si respecte clauzele din contract care prevedeau investitii care nu este. Finalul va fi acela ca am comunicat cu gigantul electric, dupa care acesta ne-a intors spatele si ne-a lasat cu buza umflata, cand noi ne dorim doar civilizatie, nu numai la vorba, ci si in case, unde chiar nu-i romantic sa speli blugii la mana, la lumina lumanarilor parfumate, si sa-l imiti si pe basescu, pentru amuzamentul parintilor.

Nu sunt adepta limbajului suburban, mai ales in adrese oficiale, insa il inteleg pe clientul de mai jos. Simt ca, intr-un fel, macar omul s-a racorit, in scris, pentru ca AC-ul nu mergea. Curent n-avea. Vedeti, e simplu: unii au curent, iar altii fura curent...


Ramaneti curentati. Brb.

joi, 16 iulie 2009

Diferente de Mr, cu izdR, tavalite in coceni

Ramasesem datoare cu un post legat de fostele mele posturi (de munca).

ZdR – suflet ucis cu sange rece

Cea mai mare parte a vietii mele de jurnalist (hai sa-i spunem cariera, ca da bine la cv, mai ales ca iar am auzit ca mi se pregateste debarcarea) mi-am petrecut-o la ZdR. Umar la umar, piept la piept, picior peste picior cu... Cristiana Bortas, cunoscuta mai de toti care au trait si facut afaceri in Roman sau Neamt sau s-au tras din Roman, Neamt. In 2005, am terminat facultatea, m-am intors la ceea ce, atunci, numeam (a)casa. Zdr, ca multe afaceri, a trecut prin tot felul de faze: de la pierdere de identitate, la pierdere de cititori, la imbogatire si la plafonare. Pe scurt, consider ca ZdR este singurul ziar local din Roman. Este ziarul care-mi place (vorbesc de mine ca si cititor) pentru ca imi ofera tragedii, copilarii, povesti istorice sau de viata si, cel mai important, mai imi scrie si despre groapa de pe trotuarul in care imi rup eu tocul.

Ce nu-mi place? Am mai vorbit de politica editoriala a presei romascane, nu mai revin, dar nu-mi place ca, dupa atatia ani, nimeni de acolo nu indrazneste sa-si mai dea cu parerea, intr-un editorial-pamflet (sau alte specii jurnalistice) – lucru obligatoriu pentru un ziar care respecta. Motivele le stiu – lipsa de chef, dar imi place sa cred ca nu sunt singura, alaturi de neamtu, care ne dam cu parerea pe blog despre lucrurile din jurul nostru doar pentru ca nu avem ce face.

Cand am plecat de la ZdR mi-am jurat ca nu o sa mai pun suflet in munca mea. Mi-am incalcat juramantul, am mai pus suflet inca o data, iar oameni puternici au sters cu mine, asa cum, din an in paste, sterg eu praful de pe mobila lasata de bunica mostenire.

MrNt – intre doua nu te ploua

La MrNt am ajuns, intai, pentru ca nu aveam de ales. Eram somera si cu dramul meu (sa-i zicem kilogram) de infumurare... refuzasem pana atunci toate ofertele, inca de la radacina. Din pozitia mea ingrata, cu un pic de ajutor din out-side, am picat sub o alta aripa – Valentin Balanescu. Un fel de Cristiana Bortas, dar de felul doi. Nu s-a pus problema de integrare in “echipa”, pentru ca nu-s chiar salbatica. Dupa scurt timp, chiar incepuse sa-mi placa. Aveam tabieturi, imi beam cafeaua dimineata la hotel, unde mai scriam si doua trei articole, iar pe la 2-3 (ziua) tzusht acasa.

Problema a fost, la inceput, ca nu pricepeam ce trebuie sa fac si sa scriu. Nu pricepeam ce vor cei de la P Nt de la mine. Daca la ZdR ziarul se face de romascani (sa zicem pentru romascani), la MrNt articolele erau scrise de romascani, dar cu principii de piatra neamt. Principiul editorial este simplu: intai intra subiectele de piatra, apoi cele de roman. La inceput, criticam faptul ca monitorul e un amalgam de stiri, din roman gaseai prin toate paginile articole. Mi se parea obositor. Dupa un timp, mi-am dat seama ca era normal ca fiecare pagina sa fie cu de toate, iar cititorul sa aleaga sau sa citeasca tot.

MrNt ramane un ziar de judet, unde un romascan obisnuit cu ZdR nu se regaseste, insa daca ai nevoie de pareri de piatra, pentru ca acolo se fac cartile, atunci MrNt ti le ofera. Depinde ce vrei.

EvZ – rahat in ploaie, pardon OZN din grau

Ca tot am rascolit amintirile, hai sa va spun si cum am ajuns corespondent Evz. Eram, pe atunci, la ZdR. Mi s-a parut mare chestiunea zilei Evz asta, mai ales ca imi aduceam aminte cum, prin liceu, dimineata, cand n-aveam ore, fugeam la toneta, cumparam Evz si lingeam articol cu articol. Mare lucru ca eu, cea mare, sa ajung sa scriu si altii sa-mi linga articolele. In naivitatea mea, am crezut ca EvZ e ziarul cu informatia bruta, de mare angajament si interes. Prostii, EvZ fugea dupa stiri cu ozn-uri si raspunsuri la intrebari de genul: da’ ozn-ul cazuse in lanul de grau sau de porumb?!!! (fuck, am zis ca-s nebuna – apoi a venit explicatia: pentru titlu – sa scrie in lanul de grau sau ozn printre coceni? Mor de ras, atunci am murit de nervi). N-am inteles nimic din colaborarea cu EvZ, cred ca nici ei, ca dupa un an ne-am despartit, iar editia de Moldova a luat cianura si-a murit.

Parerea mea: unii citesc fhm, altii playboy, altii ZdR si altii MrNt sau mai sunt si cei care citesc deloc, ioc. Cititi fratilor ce doriti, ce va place, ce va intereseaza, daca va intereseaza. O sa scriu, odata (ca sa nu fie promisiune), si despre faptul ca disparitia ziarelor in forma fizica - de hartie - si inlocuirea lor cu ziare electronice mi se pare o porcarie!

Ramaneti cititori. Brb.

Barfa educata

Zilele astea, la terasa, am auzit cea mai tare barfa din ultimii ani. Se pare ca un domn profesor, rosu la culoare si la port, de nationalitate romascana, pe cand era tanar, se “iubea” cu d-na ministra a educatiei, numita in peisajul mioritic “ambramburica”. Nu stiu daca iubirea lor a fost intensa, dar s-a mentinut, pentru ca i-a legat, pentru vesnicie, dragostea pentru educatie sau... bani si putere.

Ramaneti barfitori. Brb.

miercuri, 15 iulie 2009

Barfa, la schimb de mama, tata, frati-surori

Poftim si-o barfa proaspata. Un fost coleg de breasla, sa-i spunem Paul – Newman sau The New Paul a ajuns mare, la capitala, sef de raion la prima televiziune, cunoscuta dub denumirea de primatv. Prin provincia noastra prafuita umbla zvonul ca, dupa ce a parasit (b)arca lui Noe (de la romtv), a trecut in plasa de ciorapi a Oanei Af cu PF (acum, pe bune, o buna perioada credeam ca Oana Afetelor este un pseudonim si nu numele din buletin) si, suparat cum este el pe viata, a luat zborul meleagurilor unde cainii umbla cu covrigi in coada.

Barfitorii spun ca Paul a sunat in provincie, pentru a da vestea cea mare. Nu, nu se insoara, ci s-a angajat la PrimaTv, la nimic altceva decat emisiunea de real succes pentru o tara de pofticiosi dupa porcarii casnice – schimb de mami si de tate (nu cu tz, ci cu t). Pe firul meu rosu de barfe, The New Paul este nu mai putin decat producatorul emisiunii. Nu stiu ce sa cred, spune invidia din mine. Probabil ca asa este, dar, asa cum il stiu eu pe Paul, nu va face multi pureci de prima mana.

PS: Mi-e mi-a placut de Paul, mai ales cand era "productor", realizator, moderator al unei emisiuni inedite la romtv - umbla prin oras dupa meserii si meseriasi. Multa munca, dar frumoasa. La schimb de mamici nu ma pot uita pentru ca, la fel ca multe alte productii, sunt facaturi de prost gust. Decat sa ma uit la sf-uri, prefer un film prost, dar de productie americana.

PS2: Pe site-ul Primei, productia cica ar fi asigurata de "Paprika"... No name, no face, no number...

Ramaneti barfitori. Brb.

Leoreanu, pradat ca-n hotii si vardistii

“Leoreanu a fost jefuit” este o stire de azi, dar care nu mai este, care a fost si care este (am folosit o expresie pesedista, pentru ca aia cu succesurile chiar nu mergea – succesul e doar pentru hoti, desi astia nu prea au avut ce fura). Stirea respectiva a aparut doar pentru cateva clipe pe site-ul MrNt, dupa care a disparut in valtoarea portocalie, la fel ca si bunurile primarului din vila de vacanta, de la munte. In forma fizica a ziarului nu se regaseste stirea, iar motivele pot fi diverse, chiar la mintea gainii. Gaina il cheama si pe primarul comunei care pastoreste vila lui leo si care spune, in articolul neexistent, ca nu numai din vila lui leo s-a furat si ca exista o adevarata cardasie de cocosi care dau buzna inainte sa se scoale gainile si papa tot cascavalul, pardon porumbul, strans in ani de cei cu vile.

Stirea in sine spune ca leo a fost pradat de bunuri de vreo suta de milioane, insemnand obiecte electro-casnice, dar si lenjeria de pat. Oare pentru ca era tot portocalie? De ce a disparut stirea si de pe editia online, hai s-o punem de-un sondaj…

PS: De precizat, ca la ziarele serioase, ca pe firul disparitiei articolului a mers colegul meu Titi, cel care a avut inspiratia si de a “gzerogza” articolul de pe net, dupa ce s-a prins ca pe hartia de ziar este “invizibil”. Probabil ca pe firul disparitiei bunurilor, va merge Politia sau, cine stie, Flora, care are sanse mai mari de reusita. De nervi o sa inapoieze hotii toate bunurile, basca banuiesc ca vor da si in plus, numai sa scape!

UPDATE: "leoreanu a cerut celor de la monitorul sa scoata stirea de pe net, dimineata, zicind ca din punctul lui de vedere este o chestiune personala si ca prefera sa nu se afle ca sa nu dea satisfactie dusmanilor si sa nu fie loc de prea multe barfe. promite, in schimb, sa spuna tot atunci cind sint prinsi si hotii" - declaratii unui coleg informat de la ZdR. Acum vine partea mea: 1. nu exista lucruri personale, chiar nu l-a cautat nimeni in dulap; e un can-can ieftin, unde el devine victima, iar oamenii tin cu victimele; 2. lui leo nu-i pasa, parerea mea, de dusmani; 3. loc de barfe este oricum; 4. hotii nu vor fi prinsi, pentru ca sigur sunt negustori cinstiti. Brb


Ramaneti vizibili. Brb.

marți, 14 iulie 2009

Moartea vine filmand

Vestea mortii lui MJ nu pot spune ca m-a afectat foarte tare. Mi-a placut muzica lui, ii recunosc titlul de rege, de geniu in ale muzicii, insa nu pot spune ca am fost devastata, ca am izbucnit in lacrimi, ca m-am trantit pe jos, smulgandu-mi firele inca brunete din crestet. Imi pare rau despre cele intamplate, dar nu simt nevoia sa ma sinucid, pentru a ma reintalni acolo sus cu regele. Prefer viata de pe pamant, cu triluri de pasarele si muzica lui MJ ascultata in surdina.

Ce nu inteleg eu au fost stirile din ultima perioada cu audienta de pe tv privind inmormantarea starului. Ca lumea e curioasa cum a trait, cum a murit si daca va invia (prin muzica) este de inteles, dar de ce mi-as dori sa-l vad in sicriu sau sa asist la funerarii nu pot pricepe nici chip. Mi se pare absolut sinistru. Nu-mi plac inmormantarile. Nu-s facute pentru mine. Nu suport sa-mi iau adio de la oameni. Poate de aceea nici nu inteleg nevoia unor oameni de a pastra “vie”, prin inregistrare, momentele in care tarana se pravale pe capacul sicriului care adaposteste un chip care, odata, imi zambea.

De ce mi-as dori sa revad vreodata cum cei dragi si inca vii sufera dupa moartea cuiva sau de ce mi-as dori sa-mi aduc aminte de imaginea cuiva in sicriu decat de imaginea lui vie, surazatoare, intr-un moment frumos?

Pentru mine inmormantarile sunt un rau. Nici macar necesar, doar un rau. Ma duc la inmormantari, insa vreau ca a doua zi sa sterg din memorie tot ce este rau si mort, nu-mi reuseste, dar mi se pare absolut sinistru sa filmez acele momente si, de ziua mea, sau pur si simplu intr-o marti, sa ma uit pe laptop din nou la inmormantare.

Nu vreau sa fiu filmata in sicriu, nici nu vreau ca altcineva sa ma filmeze in timp ce sufletu-mi plange dupa cineva drag. Inmormantarea trebuie sa ramana un lucru simplu, nepatat, unde omagiile si amintirile sa spuna cat o mie de fotografii sau minute de film.

Ramaneti vii. Brb.

luni, 13 iulie 2009

Comentarii politice din realitate

Ma cam plangeam zilele trecute ca presa de prin zona se multumeste in ultima perioada doar sa “citeze” si atat. Nimic gresit, insa prea “foarte impersonal”. Am descoperit azi, cu placere, ca realitatea (ziarul) de la Piatra mai vine si cu doua-noua comentarii personale ale autorilor ( sau sefilor) articolelor. Si uite asa am mai citit azi cateva articole despre alegerile de prin partide, am mai prins vreo doua smecherii, plus ca mi s-a dat si mura-n gura cam ce s-a intamplat/scris printre randuri… Acum, altfel merge treaba in tartacuta mea!

Frazele (de inceput si final) mi-au placut cel mai mult: “ La această conferinţă s-a putut observa cât de porniţi sunt unii ***** (cenzura mea, chiar nu are importanta partidul, peste tot e la fel) în încercarea lor de a ajunge pe funcţii, astfel fiind scoase la iveală şi gafele, greşelile făcute în momente critice… Alegerile de vinerea trecută, de la ****, au scos la iveală, încă o dată, că organizaţia Piatra Neamţ este râvnită de mulţi membri, unii dintre aceştia capabili să calce pe cadavre pentru a-şi găsi locul. Dar s-a mai demonstrat ceva: că pasivitatea nu este o opţiune atunci când vrei voturi. Bravo mami!


Ramaneti realisti. Brb.

duminică, 12 iulie 2009

Spune NU veverita!

Exista barbati pentru care cuvantul “NU” chiar NU exista in vocabular. Nu pentru ca nu cred ca chiar NU vrei ceva, ci pentru ca NU cred ca lor li se poate intampla. Eu, de moda veche fiind, mi-e greu sa spun NU cuiva. De obicei, eu sunt fraiera care ajut pe toti, ca, la final, sa ajung iar la concluzia ca facerea de bine, e …stiti cu totii continuarea.

Revenim la NU-ul spus unui barbat. Eu spun NU. Ei vin cu contra-argumente, care nu stau in picioare, dar care, la un moment dat - dupa argument si contra -, imi lasa impresia ca NU-ul meu este un “poate” “NU stiu” sau altele. Iar de aici pana la dezastru este doar un pas. Ca nu las loc la interpretari (la mai multe interpretari), vreau sa va spun ca de ceva vreme am gasit solutia perfecta, care elimina schimbul de replici inutil si care este tot un NU.

“Iubesc” este raspunsul pentru toate relele. Spune-i unui baiat-barbat-mascul-armasar ca “Nu ai chef sa iesi la un suc” si iti va spune ca “e doar un suc”. Spune-i unui barbat - care vrea insistent ceva de la tine - ca “iubesti” si ii tai din radacina orice incercare de a te mai convinge. Este o reteta, fara E-uri, care se poate servi oricand si oricui si care, mai presus de toate, TINE la silueta.

Ideea mi-a venit de la Cipslim, caruia ii multumesc ca ma crede ca iubesc si ca intelege de ce, uneori, cheful de scris imi vine doar mancand.

Si, acum, un banc, sa ne aducem aminte ca in viata si pe acest blog este important sa zambesti:

O jurnalista (de fapt era banc cu o blonda) se duce la un hotel sa-si ia o camera peste noapte. Receptionerul ii spune ca nu mai are decat un pat liber, dar cu trei barbati in camera. Fiind iarna si neavand unde sa doarma, accepta. In camera, unul dintre ce trei ii propune un joc. Daca raspunde corect la o ghicitoare - "ce e mica, are coada, rontaie alune, si traieste in padure?" - o vor lasa sa doarma. Daca nu, NU ... Dimineata, din camera respectiva se auzeau tipete. Camerista intra in camera speriata: doi barbati erau lesinati, iar al treilea in genunchi se ruga de blonda jurnalista: - Spune veverita, te implor, spune VEVERITA.

PS: Sa nu se creada vreo clipa ca am spus NU toata viata mea sau ca daca am spus NU si am iesit la suc, se cheama viol. Este o chestiune doar de principiu.

Ramaneti zambitori. Brb.

marți, 7 iulie 2009

Sefule, maria ta, sefule!

De foarte mult timp consider ca am ajuns la o dezvoltare a societatii care nu ne mai permite noua, oamenilor, indiferent de pozitia sociala sau de banii din buzunar, sa plecam sabia, pentru a nu ni se taia capul. Asta e o parere absolut personala si care, de-a lungul timpului, mi-a adus si deservicii. De peste un an, mi-am permis, incetul cu incetul, sa-mi spun parerea in fata sefilor, a celor pentru care unii inca mai considera ca trebuie doar sa-i venerez sau sa le pup picioarele, fara a scoate un cuvintel. Daca picioarele lor put, daca mana care mi-o intind s-o pup e ciunga pentru ca ei sunt ingusti la minte, eu nu pot sa pun in balanta “salariu” cu “plecaciunea”. Consider ca traim intr-o epoca in care toti avem un singur scop: binele nostru, dar care sa nu insemne raul altuia (filosofic vorbind).

Consider ca oamenii gresesc, indiferent ca sunt sau nu sefi. Eu, in stilul meu grobian, am mai comis-o (iar in 99% din cazuri sefii au trecut peste infatuarea mea), insa in momentele in care mi-am dat seama ca demersul meu de a ma impotrivi unui gest necugetat este lovit de refuzul celuilalt de a ma asculta sau de a-mi oferi un contra-argument, am plecat.

Sclavia s-a abolit de multi ani. Nu exista stapani si servitori. Exista numai oameni care nu pot spune ceea ce cred/gandesc. Depinde de fiecare daca ramane un servitor sef sau un sef, servitor si saritor.

PS: Nu. Nu m-am certat cu seful, mi-am adus aminte de o poveste mai veche, de prima mea demisie. De momente in care orgoliile au luat locul argumentelor, de momentele in care serveai o cauza in care nu mai credeai, de momentele in care munca nu te mai innobila, ci te ingropa intr-o tacere absolut sinistra.

Ramaneti graitori. Brb.

Sefule, maria ta, sefule!

De foarte mult timp consider ca am ajuns la o dezvoltare a societatii care nu ne mai permite noua, oamenilor, indiferent de pozitia sociala sau de banii din buzunar, sa plecam sabia, pentru a nu ni se taia capul. Asta e o parere absolut personala si care, de-a lungul timpului, mi-a adus si deservicii. De peste un an, mi-am permis, incetul cu incetul, sa-mi spun parerea in fata sefilor, a celor pentru care unii inca mai considera ca trebuie doar sa-i venerez sau sa le pup picioarele, fara a scoate un cuvintel. Daca picioarele lor put, daca mana care mi-o intind s-o pup e ciunga pentru ca ei sunt ingusti la minte, eu nu pot sa pun in balanta “salariu” cu “plecaciunea”. Consider ca traim intr-o epoca in care toti avem un singur scop: binele nostru, dar care sa nu insemne raul altuia (filosofic vorbind).

Consider ca oamenii gresesc, indiferent ca sunt sau nu sefi. Eu, in stilul meu grobian, am mai comis-o (iar in 99% din cazuri sefii au trecut peste infatuarea mea), insa in momentele in care mi-am dat seama ca demersul meu de a ma impotrivi unui gest necugetat este lovit de refuzul celuilalt de a ma asculta sau de a-mi oferi un contra-argument, am plecat.

Sclavia s-a abolit de multi ani. Nu exista stapani si servitori. Exista numai oameni care nu pot spune ceea ce cred/gandesc. Depinde de fiecare daca ramane un servitor sef sau un sef, servitor si saritor.

PS: Nu. Nu m-am certat cu seful, mi-am adus aminte de o poveste mai veche, de prima mea demisie. De momente in care orgoliile au luat locul argumentelor, de momentele in care serveai o cauza in care nu mai credeai, de momentele in care munca nu te mai innobila, ci te ingropa intr-o tacere absolut sinistra.

Ramaneti graitori. Brb.

Ironia vine vine, imi calca totul in picioare

La aceeasi intalnire de ieri, imi exprimam regretul fata de faptul ca noi, jurnalistii din Roman, nu suntem uniti. Ca ne desparte foamea de subiecte este si normal, dar ca nu ne uneste nimic, niciun scop comun, decat banalul “a informa”, care, mai nou, in opinia mea se rezuma doar la “a cita”, e o mare nemultumire absolut personala.

Peste masa, un coleg, fara a-i deconspira identitatea, a concluzionat ca orgoliile sau micile “intepaturi” ne sau mai degraba imi guverneaza mie viata si ridica o bariera in calea comunicarii cu ceilalti. Acum, combat si eu pe blog, ca sa nu aiba nimeni posibilitatea de a vocifera: eu sunt o persoana greu de inteles/inghitit, pe mine ma plac – respecta putini oameni si din motive diferite… iar insiruirea de defecte (vazute prin ochii unora) ar putea continua. Trecand peste ceilalti, si eu suport in jurul meu tot foarte putini oameni. Nu judec pe nimeni (este singura mea calitate), insa sar ca arsa la atacuri directe. Daca tu imi spui ca am gresit un cuvant (profesional vorbind), eu iti dezgrop si mortii si-ti aduc argumente de la Adam si Eva (nici chiar asa, nu-s suficient de citita, mai de la ceausescu incoace). Nu ma mai obosesc de vreun an sa schimb oamenii, ca sa am asteptari si sa-mi fie distruse intr-o secunda. Nu m-am resemnat, ci doar am ajuns la concluzia ca fiecare om are “buba” lui si tine doar de mine daca trec sau nu peste.

Revenind - din presa din Roman, daca sunt doi oameni care sa fie de acord cu mine e mult. La randul meu, daca sunt de acord cu juma din ce spune cineva din presa iar e mult. Suntem jurnalisti diferiti, la trusturi diferite si cu principii diferite. Cu alte cuvinte, suntem multi si fiecare altfel. Nimic din antipatiile ce ne “guverneaza” psihicul nu poate scuza lipsa unui “demers jurnalistic” unitar.

Gata, am terminat. Cine vine sa ma stearga la gura, ca mi se pare ca am mancat prea mult rahat? Mare deonotoloaga naiva m-am mai trezit de dimineata!

Ramaneti impreuna. Brb.

Apel la valuri de calm

Luni seara, ca la inceput de saptamana, sa-mi mearga din plin cu munca - singura distractie care mi-a mai ramas - am dat mana si ochii cu jurnalistii neamtului, la o intalnire organizata de CJI. Ioana Avadani, cunoscut aparator al drepturilor “neexistente” ale jurnalistilor, a venit sa afle daca ne e rau, daca ne pasa, daca plangem sau daca suntem sau nu presa-ti (a se citi presa si presati). Din Roman, doar doi luptatori, noi si ZdR, din Piatra mai toti, lipsindu-mi, trebuie sa recunosc, moaca pitoreasco-mioritica de lup de munte a lui Harabagiu, jurnalistul care a facut istorie prin exemple de cum presa devine din “informatician” (plecand de la verbul a informa si nu de la robot) in arma (nu alba, ci jegoasa), la indemana cui da mai mult.

Rau ne-a fost dintotdeauna si binele e doar o utopie in presa (daca ar fi totul bine, noi n-am mai exista). Diferenta mare intre piatra si roman, in presa, este aceea ca la noi nu si-a pierdut nimeni locul de munca, pe cand la ei au “disparut” din trusturile de presa peste 150 de oameni (e drept, nu toti jurnalistii de teren sau de pe sticla).

Daca ne pasa? Unora ne pasa doar de ziua de salariu (de copilul de acasa caruia vrem sa avem cu ce sa-i dam de papa), unora doar de timpul petrecut la serviciu si, bineinteles - deontologic vorbind, mai sunt si cei carora le pasa de ceea ce transmit mai departe si de data aceasta nu ma refer la leapsa sau BTS-uri.

Nu plangem. Pentru ca pe noi ne doare, dar pe ceilalti se pare ca-i doare-n cot. Nu ne mai plangem de mila, pentru ca mila nu mai e de mult un sentiment nobil, o virtute, ci, mai degraba, ramane la stadiul de “doar mila” si atat, un cuvant mare.

Daca suntem sau nu presa, daca suntem sau nu presati, mi-e greu sa mai raspund. La scoala, prin cartile scrise de “profesori care le stiu pe toate”, ca rolul presei este de a face “educatie”. Prostii. Rolul presei ramane acela de a informa, chiar daca, de multe ori, rezultatul se cheama “manipulare”. Orice jurnalist vede adevarul si realitatea lui. De cate ori ceea ce mie mi se pare realitate, li se pare si celorlalti? Mai niciodata.

PS: Simt nevoia sa ies din tipar. Nu sa tip, sa urlu, asta deja este normal, ci sa fiu calma atunci cand valul trece peste mine. Am nevoie macar de un jacuzzi.

Concluzia mea: ne-am stricat (noi presa, jurnalistii). Nu stiu de ce, dar ne-am stricat. Pe vremea fostului meu sef, ca sa nu se creada ca omit ceva, presa pe care o vedeam eu era altfel. Ne mai certam, ne mai suparam, ne mai trecea, nu ne trecea si tot asa. Acum, suntem prea buni prieteni. Hai, mai cu spor, sa ramanem calmi, dar sa stie cu totii ca brb.

Mi-e pofta de blog, ca de mama

N-am mai scris de multisor. Nu am avSpaţiere de la stânga la dreaptaut nici timp pentru scris, nici starea necesara, ca subiecte sunt, slava domnului, cu duiumul. Am acumulat, mai ales in ultimele zile, ceva frustrari si, asa cum v-am obisnuit, le dau drumul… pe blog. Sper sa nu dau prea mult cu mucii-n fasole, nici nu-mi cer, totusi, scuze anticipat. Daca regret ceva, o sa sterg cand imi trece de pe blog (cred ca de la inceputuri si pana acum am sters o singura data si nu pentru ca gresisem neaparat, ci pentru ca mi-am dat seama ca nu avea sens/rost). Spor la citit!

Ramaneti fani. Brb.

miercuri, 1 iulie 2009

Leapsa ziceai? S-o dau mai departe? Trece cu antibiotic?

Nu am mai jucat leapsa mare de cand eram mica. Dar, cum de ceva zile am luat de la neamtu’ (intai leapsa) si, mai apoi, prostul obicei nemtesc de a ma juca un joc super enervant si “cripi”, am sa incerc sa raspund si la… cele de mai jos. Sa purcedem, offf, parca as fi la emisiune cu flora (pardon, d-na ordean):

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al patrulea rând:

”prelucrate” – norocul meu e ca randul era scurt, dar suge-stiv pe timp de re-ce-si-u-ne (Economie internationala – o carte gasita pe un raft la romtv, probabil uitata de vreun invitat, ca noi nu citim astfel de etichete )

2. Fără să verificaţi cât e ora?

12:20

3. Verificaţi!

12:11

4. Cum sunteţi îmbrăcat?

Bine? Cu gust? Alb – negru… Si azi nu sunt desculta. In plus, nu ma mai incalt cu fesu’

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?

Normal, la blogul lui neamtu’, caruia trebuie sa-i multumesc - printre dinti, bineinteles.

6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?

Vocea lui titi, singurul care munceste, si a prietenului meu imaginar, care, de cateva zile, seamana cu un tip bun. Poate ma marit.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?

Iesit? In ce sens? Mers la baie – ies destul de rar, dar usor. In alta ordine de idei, ies dimineata – in fiecare dimineata, la cafea. Ce fac? Vorbesc, doar sunt femeie.

8. Ce aţi visat ieri noapte?

Nu pot sa spun, ca nu mi se mai indeplineste?

9. Când aţi râs ultima data?

Rad tot timpul, deci, probabil, cand am citit intrebarea…

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?

Burete... si cablu, pardon fibra optica. Si un panou, cu multe bolduri infipte in multe hartii mazgalite cu programari si propuneri.

11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?

O bere, sigur vestea ma ia cu cald...

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?

Mahmureala "Hangoverts" (noroc ca-l vazusem pe asta, altfel trebuia sa scriu “sex drive”, iar toata lumea ar fi crezut ca sunt si grobiana, si frivola – nu va uitati la sex drive, e prost rau, desi mi-a fost recomandat de un as in ale… filmului)

13. Aţi văzut ceva neobişnuit azi?

O doamna in varsta, pe o bancuta, care imi tot cerea sa ma asez langa ea, desi eu vorbeam la telefon, pe o alta bancuta, evident.

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?

Despre chestionar – n-am, despre cel care a avut ideea – as avea ceva, dar nu se cheama parere…

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă?

Un singur cuvant? Vacanta.

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?

Alexandra, cred. Nu stiu.

17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?

Nu pot sa spun, s-ar interpreta.

18. V-ati gândit deja să locuiţi în străinătate?

Niciodata. Cel mult o luna, in vacanta.

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?

“Te tii bine pentru 100 de ani”. Trecand peste asta, cred ca mi-as dori sa nu tipe foarte tare la mine.

20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?

Asternutul.

21. Vă place să dansaţi?

Imi place, dar nu am timp.

22. George Bush?

Claudia Matei?

23. Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?

Mircea Badea, dar e om, nu e chestie, si l-am vazut doar cateva secunde…

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?

primul ar fi Catalinu (pt ca m-ai pus sa ma uit la sex drive, bleah), urmatorul trebuie sa fie Vinca – Vin ca Vestea prin Neamt si ma duc ca gandul la tv judetului tau (asa, ca sa-l intrerup de la munca), Camu (ca sa mai zambeasca) si un dragutz - Mihai.

PS: Si, totusi, n-am inteles eu... care-i faza? Am castigat ceva? Lapte gros joaca cineva?