Singura in biroul primarului (I) – povesti de nepublicat

In urma cu un an (si o zi), ne votam primarul. In urma cu un an, eram la MrNt. In noaptea primului tur, dupa ce am calarit impreuna cu prietenii de la ZdR bancutele din spatele Primariei, am purces la documentari (de la bancuta - la BEJ, unde ni se dadea mura’n gura lui natafleata ce era important, adica cine a furat mai mult si cine a parat pe cine). Am avut si un pact, ca intre jurnalisti - cel care afla, da si la celalalt, pana la urma scopul tuturor a fost cel de a informa, indiferent cine iesea. Am ajuns in biroul primarului, dintr-o greseala (voita, evident), dar imi doream cu toata fiinta mea de pseudojurnalist sa fiu acolo. Auzisem de la colegi cum au “petrecut” ei la celelalte alegeri si voiam sa simt ce au simtit ei. Era ca atunci cand cineva iti povesteste de un film foarte bun, iti da cartea, insa tu vrei sa vezi filmul, chiar daca distributia nu e de exceptie. N-a fost greu sa obtin biletul de intrare si nici nu l-am platit.

Am intrat.. Familia (partea masculina), cativa apropiati, actualul meu sef si membri de partid care veneau, plecau, veneau, plecau, cam ca la putere. Neinteresant pana in momentul in care telefonul zbrarnaia continuu (mobilul cu bluztuz) si curgeau cifrele, sectii si numere, ca la loto. Mai toata lumea vorbea la telefon, seful cel mic cu sectiile, carpusor cu cei curiosi, iar eu cu cei cu care impartisem bancuta. Un fel de mare familie, ca acum. E ciudat cum, la miez de noapte, fara sa vrei sau sa-ti pese foarte mult, simteai cum tensiunea creste, scade, iar cu cat cifrele erau mai mari, cu atat spiritele se mai linisteau si fugeau inapoi in matca. Pana la urmatoarea sectie.

Pe la ora 3, am plecat, Carpusor nu pierduse.

 Printre rosii, de gradina

 Cu o parte dintre cei ce deschideau usa biroului fostului primar m-am intalnit iar, la alegerile de acum, la euro. Pe tarlaua dintr-o comuna de pe langa Piatra Neamt. Organizare de nota 10, in colegiului fostului baron local Culita. Mii de oameni, pacat ca nu erau toti sau macar juma pe stadionul lui Pinalty, asta da alianta si comuniune sau familie sau spuneti-i voi cum vreti.

Incaltata total eronat, adica pe tocuri, am intrat in baia de multime pe care Geoana si confratii de la putere si-au dorit-o. O adevarata sauna, cu iz de balegar si transpiratie sateasca. Se batea lumea sa dea mana cu cel caruia i se spunea prostanacul mai ceva cum trag mustele la miere. Lapte si miere nu a curs, mai ales ca lumea era satula sa tot astepte puterea care, fie vorba intre noi, a intarziat vreo doua ore, cam ca Eba la Roman. Doua lucruri n-am inteles: 1) daca e gripa porcina, de ce sa ne pupam pe dinti, poate plecam grohaind (ce pupaturi scuipacioase au primit candidatii, sper ca aveau crema protectoare)… 2) de ce se imbranceau babele sa duca staff-ul pana la scena, ca mortu’ la groapa… Sunt intrebari retorice, pentru ca nu voiam raspunsuri, voiam sa ies din hora....

Aceleasi discursuri despre ce prosti sunt altii si ce buni sunt cei care vorbesc. Nimic interesant, decat poza de mai jos (dan ioan carpusor primarul nostru):

Ramaneti calmi. Brb

Articole de (ne)publicat (IX)

Porcariile si nesimtirea sunt mana-n mana cu politica-politicul-politicienii. Joi, am asistat in sedinta Consiliului Local la o scena din telenovele, cu marimar in rolul principal si jose fernando jucat pe rand de unii consilieri. Cu mult ridicol, cu mult teatru, bocete, tanguieli si dragoste, cu multe alegeri si cu multa - prea multa ipocrizie.

Proiect privind consolidarea si amenajarea Spitalului Vechi ca si centru istoric si cultural. Frumos, mirobolant, aproape de nominalizat la premiile Oscar de Roman si, in cazul in care se va face, voi fi printre primii care-l voi lauda si promova (pe bune si fara bani). De intreaga smecherie va beneficia, in prinicipal, pesedista Nusa Chiriac. Nimic rau pana acum. Dar, din motive pe care eu nu le mai inteleg, proiectul a fost supus la vot, desi patroana Hotelului nu avea toate cele necesare – adica vreo doua avize. Ba, mai mult, specialistii Primariei au spus ca legea nu permite aprobarea fara avize si au anuntat oarecum ca alesii risca sanctiuni daca incalca legea. Nusa s-a dat cu curu de pamant pana cand proiectul ei a trecut la vot. Bravo ca a tinut-o pe a ei - pentru ca a castigat, desi argumentele i-au cam lipsit din exprimare. E interesant si cine nu a aprobat proiectul, dar cel mai interesant este ca Eugen Paulet, colegul de partid, i-a dat votul. Acelasi patron care, in urma cu vreun an si ceva, a fost suntat tocmai de Nusa, la fel de vociferenta si pe atunci si tot fara argumente. In acele timpuri, ex primarul voia sa castige alegerile cu un strand care sa-i ia fata lu’ pinalti. A venit cu proiectul, a venit si cu firma cu dedicatie – sempre (care, evident, trebuia sa vina la licitatie) – numai ca nusa a zis ca eugen nu o sa faca nimic, o sa fuga cu terenul de-a spinarea si ca ea e impotriva. A doua oara, a spus ca lasa de la ea si da votul, doar daca din proiect se scoate hotelul pe care sempre il putea ridica si i-ar fi distrus ei biznisul. Am uitat sa spun ca si nusa a votat, desi interesul e clar direct si legea interzice votul.

Cu alte cuvinte, astept primaria sa se auto-sesizeze. Sa anuleze votul in interes personal, ca la betoniera – ca doar legea nu-i muma pentru unii si ciuma pentru altii -, si sa-i sanctioneze pe cei care au ridicat doua degete pentru un proiect fara avize.

Morala din concluzie: politicienii sunt niste curve. Bravo pentru sempre, eu nu i-as fi dat votul nici intr-o mie de ani. Nusa a castigat doua batalii in doua mandate impotriva multor consilieri barbati. Cei care i s-au impotrivit au si pierdut alegerile, deci femeile rules. Votul legal sau nelegal nu va avea urmari asupra celor care au incalcat legea, asa ca hai la vot cu mic cu mare.

PS: Si ca sa nu mai scriu inca un articol de nepublicat, tin sa precizez ca unii ca – iftimie pd-l, cazan pndc si chiar primarul leo – au facut taraboi pe cresterea pretului la caldura data de tatal zanei surprizelor (cea pe bune). Departe de mine sa zic ca trebuie crescut tariful sau sa-mi dau eu cu parerea daca societatea fura sau nu, dar iubesc momentele de dinaintea alegerilor cand unii se bat cu pumnu’n piept pentru dreptate si cinste pentru romascanul platitor de taxe, cand, in urma cu nu stiu cati ani, au aprobat cu nonsalanta contractul si, de atunci si pana acum, au mai aprobat scumpiri de pret la firma cu pricina. Te mai pui la un pic?!

Retractare: articol de nepublicat – televizorul lui Leo

Asa cum am spus - era o mica sansa ca tocmai eu sa gresesc: panoul deja instalat nu are legatura cu cel ce urmeaza a se instala. Greseala mea, cu precizarea ca oricum articolul ramane in categoria mentionata, pentru ca, fara sa vreau, am pus aul pe cel mic. Vorba melodiei, instinctul meu de fata nemaritata nu ma inseala.

Ramaneti calmi. Brb.

Articol de (ne)publicat – Televizorul lui Leo

In sedinta de joi a Consiliului Local exista un proiect inedit, legat de amplasarea unui panou publicitar in buricul municipal. Cu alte cuvinte, Leo, adica primarul Leoreanu, vrea ca alesii locali sa-i dea voie sa se asocieze cu o firma din Roman si sa bage-n tarana Romanului un panou, pe care sa fie scrise - cu litere (nu de mana, ci de led) - anunturi publicitare sau anunturi ale Primariei. Acum, nimic rau, ba chiar bun, ca avem si noi la ce privi si mai vin bani si la bugetul local. Bravo domn profesor!

Totusi, da exista un totusi, - un astfel de panou exista deja in centrul orasului. Seamana izbitor cu ideea de led, ba chiar ne arata si ora si temperatura. Din pacate nu spune nimic despre cat castiga Becali intr-o luna, dar na e doar un panou, nu e racheta laser. Plus ca de firma respectiva nu am auzit… Nici google nu a auzit de ea. A auzit, in schimb, Ministerul de Finante, dar spune ca e inregistrata la 8 septembrie. Adica acum o saptamana? Uau, avem un prim dezvoltator in Roman. Singura mea dilema este de ce spunem ca ii vom da, daca i-am dat? Aaaa, stiu - nu trebuie aprobare sa-i dam, ci doar sa ne asociem, iar acum facem doar ce trebuie.

De fapt, eu cred ca primarul vostru (de fapt e al nostru, dar asta era slogan PSD) voia televiziune, pentru campania ce se apropie si partidul portocaliu. Cum televiziunile s-au impartit intre altii, si-a luat doar tv. Central, cu acoperire pe o arie larga – adica toti cei care privesc si la fantana proaspat portocalita. Sau poate nu am inteles eu exact cum stau lucrurile, dar promit, apropos ca a inceput scoala, sa invat. Bine. Sa invatam bine, ca sa traim bine!

PS: Este foarte posibil ca eu sa gresesc, sa ma ia gura pe dinainte si, de fapt, panoul asociat sa nu aiba nimic de-a face cu cel deja amplasat. Se prea poate. Daca gresesc, va anunt. Daca nu, sa privim calm.

Ramaneti calmi. Brb.

Antochi una zice, alta face

Pe consilierul PSD Antochi l-am prins cu minciuna-n sac. La conferinta de presa in care fostii primari si sefi au fost “executati”, fostul si actualul sef Chelaru spune ca votul “negativ” dat Nusei Chiriac la validarea a fost impus de Carpusor. Ca, de fapt, acesta din urma si-a obligat colegii sa faca asa cum zice el, adica sa-i dea o palma doamnei, in public.

Problema este ca Antochi a declarat, in nenumarate randuri, ca votul sau nu a avut nicio legatura cu partidul sau cu ex-ul Carpusor. Ca el voteaza cum stie, cum vede, cum simte, cum… poate. La conferinta, la stanga sefului, n-a mai stiut cum si ce sa mai spuna. Ba ca fu inainte o sedinta, ba ca s-a vorbit, ba ca de fapt s-a cerut, dar nu s-a obligat. O balba jenanta. Si te mai pui ca acum cateva luni il laudam ca stia sa vorbeasca altceva decat intr-o limba de lemn obositoare. Daca ar fi (re)cunoscut ca "da sau ba", ca “am mancat ce am gasit de pe jos, ca nu stiam sau nu puteam sa fac altceva”, parca… si cu daca mai plecau din barca. Asa, mai bine ma duc in padure…

Minciuna are picioare scurte. Daca iti iei BMW X5 nu alergi mai repede, ci consumi mai mult. Sau na, poate ai noroc, daca are cine sa te impinga de la spate sau pe la spate.

Carpusor a primit un sut in fund

Grupul 1 din PSD abia a asteptat momentul cand grupul 2 din PSD pierde alegerile, iar acesta a sosit pe pusa masa, un soi de cina cea de taina, in care s-a impartit coliva unora si lumanari de botez altora. Vineri a fost o zi istorica pentru social democratii romascano-nemteno-ieseni: sefii de sus si cei de mai jos i-au exclus din fruncea partidului rosu pe Carpusor si Luncanu. Analiza campaniei electorale… i-a rastingnit pe cei doi, in timp ce Chelaru s-a ridicat pe un nor de praf alb sus, sus, sus, pe baricade.

Sec, cu glasul dres si atent la fiecare cuvant, Chelaru a citit repede “sentinta” data de cu seara. Ziaristii si-au frecat si ei mainile atent, au zambit si s-au intristat laolalta cand au aflat ca una e revocarea din functii, una e retragerea sprijinului partidului. Cu alte cuvinte, cei doi raman psd-isti de rand, fara nimic de zis in partid, dar cu drept de vot pentru soarta noastra, a romascanilor. Deci… un sut in fund intre ei pentru ei. Un fel de victorie de orgoliu, cu “na ti-am tras-o”, “dar nu te supara frate”, “asa e-n viata”. Chelaru spune ca doua sanctiuni ar fi fost prea mult, iar niciuna prea de tot.

Pedepsiti, cu genunchii pe coji de nuca, cei doi sa faca ce vrea, numai in conducerea partidului si mai ales a alegerilor urmatoare sa nu se bage, nici cu fundu, nici cu gura. Adica sa-si ia cei doi gandul de vreo candidatura la parlamentare, ca deja sunt prea multi inscrisi, iar gaura la covrig este prea mica. Daca in vara, psd s-a batut cu pnl, acum psd va bate cu portocale in pnl sau ii va face galben de gelosi pe pdl-isti cu valoarea lor?

Unii spun ca orice sut in fund este un pas inainte, altii spun ca musca de pe caciula rastoarna carul cu mere al anei. Eu nu spun nimic, ma intreb doar daca aceasta curatenie este victoria lui Chelaru (grup 1) impotriva Carpusor (grup 2) sau o manarie la mijloc, aceea de a le demonstra romscanilor ca daca toti politicienii e murdari si corupti, ei nu mai au nimic corupt. Curat murdar!

Ramaneti calmi. Brb.

C U R atenia electorala

Vineri, un director, de data aceasta de la o firma de salubritate, imi vinde o noua iluzie. Imi povesteste cum campania de curatenie lansata de societate, ca si exemplu bun dat romascanilor, s-a extins pana in luna iulie. Firma a facut curat la platforme nu o luna, cum trebuia, ci trei luni, pe cheltuiala sa. Coincidenta, campania a incetat cand a aparut primarul Leoreanu. Dar na, eu nu-s asa proasta si ma prind… ca sacul de gunoi. Directorul zice: “a venit intai pastele catolicilor, apoi pastele ortodocsilor si, apoi, mai era curatenia de primavara, iar noi ne-am ocupat sa lasam curat 4 luni in cadrul campaniei o (singura) luna verde”. Coincidenta zic, pentru ca, de fapt, odata ce au trecut pastii, au venit caii, cu calareti noi. Si, acum, curatenia e pe bani. Nimic nefiresc, chiar de bun simt, chiar din asta traiesc societatile, din banii luati de la locatari. O luna, doua sau noua pe an. Daca nu mi-ar fi vandut prostia cu “campania prelungita din cauza pastelui”, parol ca nu scriam acest gunoi.

P 85 lucrat C U Repetitie

Prin martie, pe cand eram in concediu la capitala, s-au inaugurat cu mult tam tam lucrarile la Pietonalul, devenit, in timp, un P 85 al motoscuterelor, taximetristilor si patronilor cu masini bengoase. Saptamana de saptamana, “schimbarea la fata” a fost evidenta. Au aparut dale, s-au varuit fatadele, ba chiar s-au carpit si scarile si refacut balustradele. Minune, au strigat in cor glasurile romascanilor, obositi de vorbe fara fapte.

Lucrarea din Pietonal ar trebui sa fie cea mai frumoasa, cea mai rasunatoare, cea mai pe gustul romascanilor, cei simpli, care trec prin Pietonal in drum spre Piata. Daca in restul Pietonalul, viziunea arhitectului era una futurista - cu piramide, mingi de beton si ale nazdravanii - aici, unde se lucra, trebuia sa fie o oaza de verdeata. Zis si facut, la ochiul meu placut cum alergau muncitorii si cum, pe zi ce trecea, se vedea altceva-ul pe care-l doream. Am pus botul… labele si cotul.

Ieri aflu cu stupoare ca, de fapt, totul e o iluzie, vanduta scump la prosti ca mine. Primarul Leoreanu spune ca, de fapt, bani au mai ramas ciu ciu, dar ca mai sunt ceva lucrari de facut. Lucarari care, evident, vor strica ceea ce s-a muncit. Asa cum ii sta bine romanului, cand unul munceste, doi supravegheaza si cinci dau ordine: asa s-a construit si P 85. Dalele abia puse, trebuie smulse, pentru ca reteaua pentru stalpii de la Luxten nu exista si… normal ca trebuie facuta. De la cap la coada. Sau de la capat. Intodeauna, la un astfel de "job", cineva e la celalalt capat.

De lucrari proaste am mai auzit, am mai vazut gropi gaurite, am vazut multe facute anapoda, dar macar un lucru pe an sau la patru ani sa ni se faca bine, la cap sau cu cap. Sau, poate, mai bine ma apuc sa lucrez cu mana mea, a altora e fie prea mica, fie neindemanatica.

PS: Ce am scris aici e trecut la “barfa”, ca de mult nu mai cred ce-mi spun politicienii si inca nu cred ca unii sunt bine intentionati. Cred promisiunile cu marea si sarea, dar astea sunt venite de la prietenii ce ma duc la marea neagra si sarata si pe care-i votez oricand, oricum.

Jurnalistii spala putina cu basmaua curata

Gandim din ce in ce mai des cu dosul, pentru ca ochii larg inchisi sa calce drept spre ceea ce ne indica unii cu degetul, cel din mijloc. Mai deunazi povesteam cum roata s-a intors, buturuga mica a rasturnat carul mare, ziua e noapte si politicienii e buni. Jurnalistii au ajuns ultima carpa, din parul de pe lanul din porumb, o sperietoare ce pazeste pamantul nimanui, dar din care ciorile musca zilnic, nu de foame, ci de pofta.

Citesc azi, litera cu litera si printre randuri, cum un ziarist scrie despre sine cum si-a construit casa si, mai ales, cu ce bani. Un demers frumos de altfel, insa deloc jurnalistic. Un drept la replica dat unora care au facut un proiect de o secunda si fara rasunet, de care stiu zece oameni, carora nu le pasa. Un drept care nu se justifica in conditiile in care au trecut luni de la “incident”, iar viata unora inca se cramponeaza de campania electorala a altora. Un articol needucativ, ci un soi de bravura, tipica jurnalistului cu vechime, care nu permite altuia sa fie improscat cu noroi. Frumos, poetic, pacat ca tine de un singur individ si nu de o echipa. O echipa care a trecut prin aceleasi arme, dar care nu a simtit impulsul sa se apere cu pasta de dinti impotriva gurii slobode a lumii.

Eu cu autoarea mi-am incheiat socotelile, cand ea a castigat, iar eu am pierdut si am parasit yacht-ul pentru barca cu vasle. Totusi, din solidaritate de breasla, tind sa cred ca atentia jurnalistilor trebuie sa fie indreptata spre ceilalti, nu spre cioara de pe gard. Consider ca articolele despre vilele si banii altora sunt cu mult mai interesante decat viata unui jurnalist. E frumos sa ai batista curata, dar e neigienic sa o dai din mana-n mana. Se va murdari, iar comentariile ciorilor care papa de pe jos dovedeste ca eu am dreptate. Batista se tine in buzunar, iar chilotii se spala in familie.

Viata unora nu ma intereseaza, pentru ca ceea ce fac ei cu banii lor, castigati la firma privata, e chiar treaba lor. Eu nu scriu cum am reusit sa-mi cumpar bluza cea neagra si nu vreau sa citesc cum un patron de chiosc si-a cumparat pisoar. Pentru asta exista blog.

Ramaneti calmi. Brb.

Articole de (ne)publicat (I)

De cand am facut blogul, am cam promis ca-l transform in ziar. Am zis, am zis si macar eu sa ma tin de cuvant. Daca vreau sa candidez vreodata la vreo functie, promisiunile tinute vor da bine la CV. Scriu ce nu pot scrie la ziarul meu si al altora, din motive financiare sau colorate. Sunt si eu cu mot, nu ceva cu mot, doar cu mot.

Afaceri de miliarde, cu aprobarea consilierilor locali

Una dintre cele mai profitabile afaceri din ultimii ani este cea imobiliara. Cumperi si vinzi, cumperi si inchiriezi sau tot cumperi. Indiferent de varianta, castigul este asigurat. Din pamant, din piatra seaca, din terenuri se fac clar bani, incat sa intorci pamantul si banii cu lopata. Legal, de cele mai multe ori. Despre afacerile legale se scriu multe, dar despre cele imorale din ce in ce mai putin, desi nu ar pleca nimeni cu catusele acasa, dar imaginea celor vizati ar fi patata cu balegar parfumat. Mai multor oameni de afaceri din Roman, cu ceva cunostinte in domeniul imobiliar, le-a sadit in cap cea mai eficienta metoda de imbogatire. Au cumparat un teren, in extravilan, adica mai ieftin, si l-au adus in intravilan, unde pretul este cu mult mai mare. Asta e afacerea, chiar legala si de bun simt.

Cei doi romascani, pe persoana fizica, au cerut consilierilor locali aprobarea de a aduce terenurile in intravilan, pentru ca doreau sa ridice aici cartiere rezidentiale. Case frumoase ca luna de pe cer, utilate in totalitate din buzunarul “pe persoana fizica” si vandute la preturi cum n-a vazut Parisul de mici. Consilierii locali s-au plecat in fata marinimiei si, induiosati de grija afaceristilor de a oferi prostimii (adica celorlalti romascani) un acoperis deasupra capului, au ridicat mana sus sus sus, cu degetutele larg rasfirate, avizand, cu un pic de dragoste, proiectul. Numai ca, vazuti cu sacii in caruta, persoanele fizice nu au mai ridicat nimic, ci au inceput sa vanda, lot cu lot, terenul. Nu la pretul de extravilan, ci la intravilan, macar dublu. Sunt sigura ca cei care vor cumpara, vor afla repede ca trebuie sa construiasca numai case acolo, nu cumva vreo bodega sau chiosc. Singura intrebare e cine ridica gradinita, parcurile de joaca si cine va deschide magazinele promise in proiectul aprobat si care trebuie respectat. Precizez ca, de principiu, afacerea este legala, atat timp cat pe terenul cu pricina se face ceea ce s-a aprobat. Dar astea sunt detalii, din moment ce banul vorbesc, banul se fac.

PS: Cei doi oameni de afaceri nu au vrut sa raspunda la telefon, stiind probabil subiectul, motiv pentru care tind sa cred ca retinerea lor nu tine de moralitate, ci de lipsa mea de a-mi vedea de treaba. Nu le dau numele, ca nu e important cine, e important ce si cum. Va ofer in schimb hotararile luate de consilieri (investigati singuri cine sunt oamenii de afaceri care stiu sa faca afaceri legale si usor imorale, dar cu avizul consilierilor). Atentie, sunt trei hotarari (in ordine aleatorie), pentru ca un alt cartier anuntat cu tam-tam… nu se prea face si cica terenul s-a vandut de atunci de vreo doua ori: complex 1, complex 2, complex 3. Have fun!

NB: Nu asa ar fi sunat articolul din ziarul fizic, dar na, aici e ziarul meu si fac ce vreau cu el. Va mai scriu din astea. Incepe sa-mi placa.