marți, 20 aprilie 2010

Am blog, caut scriitori...

Pana la curatenia de pe blogul meu, fac mizerie la neamtu', pe pagina de guest. De fapt, nu stiu daca ma primeste, dar eu de scris tot scriu. Ideea e chiar super tare...
Am blog, caut scriitori...

Ramaneti aici. Brb

Barfa de perete

Ploua cu « mass medii ». O barfa la cafea vorbeste amar ca, dinspre judet, apare un canal media – online – interesat doar de contracte / licitatii / relatii. Cu acoperire internationala, cica « blogul/ziarul/gazeta de perete » are treaba doar cu autoritatile si cu autoritatea. Nu vrea bani, nu vrea valoare, vrea doar stiri de amploare… Rima nu-i buna, dar pierd zilnic din inspiratie.

Interesant este ca se fac si angajari, desi nu se vinde nimic.

Sursa foto: aici.

Ramaneti cuminti. Brb

;

De asta seara (amiaza), blogul se inchide ; Pentru o bucatica de vreme ; Nu foarte multa ; Atunci cand se produc schimbari in viata oamenilor, este nevoie de o curatenie generala si generalizata ; Asta fac si eu ; Cu maturica intr-o mana si farasul in cealalta, arunc la gunoi resturile ;

Cand ma voi intoarce – in cateva zile, sper eu, dar nu promit – voi avea o casa noua ; Cu geamuri mari, unde sa intre lumina ; Cu o usa larg deschisa, dar cu lant, astfel incat sa o pot inchide ori de cate ori vreun neavenit isi anunta prezenta ;

Atentie, se inchid usile ; Urmatoarea oprire, statia Viitorul, cu peronul pe partea dreapta ;

Ramaneti calmi ;

Iubeste-ma, singuratate

Citesc, de cateva zile, « Saruta-ma, singuratate », carte semnata de jurnalistul-scriitorul-omul Alexandru Mihaila si care – carte – a fost lansata la Hanul Razesilor, duminica. Din comoditate, dar si pentru ca expresia gandirii mele lancezeste in uitarea cuvintelor rastalmacite de minti intortocheate si suflete ranite, utilizez prin fraudare o parte din sintagma. Limba de lemn pe care o utilizez din lipsa de imaginatie si cunostinte a ajuns sa ma intepe mai ceva ca otrava ce izvoraste din sufletele oamenilor ranite de orgolii atat de suprinzatoare, incat simt nevoia sa inventez un abecedar al lor. Al orgoliilor ranite din prea multa dragoste, ura sau singuratate.

Crezi ca poti iubi atat de mult pe cineva incat sa ajungi sa-l urasti atunci cand vezi ca perfectiunea iubirii tale nu exista ? E o intrebare ce poate avea o mie de raspunsuri, de la o mie de oameni si miile de raspunsuri se schimba in functie de cat de buna a fost ciorba mancata sau compania de la micul dejun.

Cand ma uit in oglinda, vad un schelet. Cand ma uitam la tine, vedeam un trup. Cand ma uitam la noi, vedeam un suflet. Cand spuneam te iubesc, simteam ca afara viscolul e doar o ploaie mocaneasca de vara. Trecatoare, la fel ca si iubirea. In locul ei, se instaleaza, intr-o liniste absurda, tacerea. Singuratatea. Totul se adanceste, iar viata coboara in fagasuri unde numai sobolanii indraznesc sa-si vare coada. Deasupra, cerul ramane instelat. Tu, singur. Cerul, cu stelele si luna. In intuneric, daca vrei sa scapi, cresti un paianjen si inveti cu el sa impletesti, zilnic, cate un milimetru de « ata », care, atunci cand vrei, te poate aduce din nou la lumina, la iubire. Aia trecatoare.

De ce spun ca iubirea este trecatoare ? Pentru ca, inainte de toate, exista pasiunea. Apoi, dorinta. Mai apoi, planul de viitor. Relatia de prietenie prinde curaj, la fel ca paianjenul. In fiecare zi, se tese cate o punte. Prietenii se iubesc, dar pasiunea dispare, odata ce puntile se ridica la suprafata. Atunci cand nu mai esti singur, cand vezi lumina, pretuiesti mai mult timpul petrecut impreuna pentru a iesi din pestera – timpul cu prietenul arahnida pe care l-ai iubit - decat iubirea pasionala.

Cred in iubirea de-o vara si cred in prietenul pe care inca-l mai iubesc. Chiar daca am ajuns sa vad ca amandoua pot convietui impreuna. Doar in pestera. Cu paianjenul, pe care, din cand in cand, il sarut. Iar el, la schimb, imi mai adauga un milimetru de panza.

Comunic de una singura, ca-n zicala : bate saua, ca sa priceapa vaca.





Ramaneti tacuti. Brb

vineri, 16 aprilie 2010

Din Oceanul Pacific…

Cand eram mica, ma jucam. Si acum ma joc. Din Oceanul Pacific a iesit un peste mic si pe coada lui scria: mergi “acolo” dumneata! Doar nu credeati ca plec din presa, nu ? Ma bucur ca vreti sa scapati de talentele mele, dar eu inca nu-s convinsa…

PS : Pe 1 mai, ma apuc de treaba. Nu pot sa va spun unde si ce fel de treaba, altfel ar trebui sa va omor pe toti.

Ramaneti atenti. Brb

joi, 15 aprilie 2010

Te pui cu blondele ?

De cand am timp liber, ma ocup de barfa. Ce mi-a fost dat ieri sa aud ? Ca mai apare o tv in Roman. Asta e poveste veche si nu o comentez ca ea exista, deocamdata, mai mult pe foaie. Interesant este - spune barfa satului - ca, dupa doua – trei cautari de « sefi », se pare ca s-a gasit varianta cea mai potrivita : o blonda. Tinerica, subtirica, un pic de om politic cu functie, un pic de om de afaceri si un pic de sotie si mama. Initial, mi-am pus mana-n cap. Ala brunetel. Dupa care mi-am adus aminte ca de fapt e prima idee buna pe care am auzit-o sa fie luata in presa romascana in ultimul an. Poate la concurenta cu intoarcerea lui Celine Bion. De fapt, blonda castiga, are ce-i trebuie : creativitate si imaginatie. Ii lipsesc doar oamenii, dar asta nu-i o problema : specialistii cresc in copac. Totul o sa fie ok!


PS : Pe piata media nemteana o sa mai apara o televiziune. Noua. Cu patroni noi. La angajare se cer cunostinte legate de mixtura asfaltica. Revin. Curg barfele la mine-n ureche mai ceva ca laptele.

Ramaneti barfitori. Brb.

miercuri, 14 aprilie 2010

Cand vreau sa beau bere, te pup

S-a inventat rujul cu gust de bere. Rujul cu gust de malt este o inventie interesanta, chiar daca - tehnic vorbind - femeia n-arata chiar ca o sticla (unele seamana mai degraba cu butoiasul de bere, plin cu pulbere)... dar aici este vorba de gust si continut: femeia poate fi usor amara, dar, daca stie meserie, te poate lasa cu ochii-n soare, adica imbatat de dragoste si parasit pe marginea santului. Important este ca dupa femei sa fluieri, si sa nu ... faci ce face porcul dupa ce bea bere. Spuse cea care nu se da cu ruj, dar bea bere. Daca m-as da si cu ruj si as bea si bere...ar fi prea de tot...

Ramaneti bautori. Brb

Sondaj muncitoresc

Subsemnata Claudia Iulia Matei, de profesie jurnalist, declar pe propria raspundere ca imi caut de munca, relatiile contractuale actuale fiind iremediabil si grav vatamate. Dat fiind faptul ca-s femeie - deci indecisa -, nu stiu pe la ce usi sa bat. De fapt as sti, dar imi place si sunt usor influentabila. Chiar daca vorbim de destinul meu, il las in voia voastra. Asadar, va invit sa impartim impreuna povara gasirii unui nou loc de munca. Eu pun un sondaj, unde se pot bifa mai multe optiuni, iar unde spuneti voi, acolo voi merge la « cersit » o paine. Asta nu inseamna ca o sa ma si primeasca, dar incercarea moarte n-are. Sondajul merge pana maine, asa ca click-uiti repede. Eu imi pregatesc iesirea din scena si intrarea in istoria mass-mediei romascane.

UPDATE: NU dati click pe 1Tv si CNS, ca nu se pune. Posturile acolo sunt deja full... Le-am pus in sondaj, ca sa para ca avem o presa bogata...

Ramaneti aproape. Brb.

marți, 13 aprilie 2010

De unde se mai fura

Goana dupa stirea bomba... Cei de la « Libertatea » au gasit un subiect de milioane : un sat unde lumea lasa banii de paine in sacosa, legata de poarta, si nimeni nu-i fura. Soferul masinii de paine, lasa painea, ia banii, chiar da si rest (daca e cazul). Povestea amanuntita se gaseste aici. Povestea pe scurt este ca, de maine daca nu chiar de azi, satenii vor ramane si fara bani si fara paine. E un pariu sigur. Trist de sigur.

Felicitari autorului articolului, sper sa aiba si o constiinta usoara...

Cine cumpara azi ziarul, maine fura banii de paine.

Ramaneti cititori. Brb

Cenzurica 2

Sus cenzura, jos gura. Ce de-a mai comentarii am primit…Bine pa. Sunt de publicat, in sensul ca sunt de bine pentru toata lumea, numai ca, asa cum am mai spus, incerc sa depasesc momentul fara a-mi plange de mila (chircita intr-un colt cracanat de subsol) sau a blama pe altii…

Oricum, sunt datoare macar cu raspunsuri la comentarii, chiar daca nu le public, chiar daca risc prin asta sa raman cheala, asa cum ma « ameninta » daniel.

  1. Nu plec la CNS. De fapt, nu plec pana pe 1 mai nicaieri. Doar la mare sau la gratar. La CNS nu sunt pe lista simpatizatilor.
  2. Ramane presa scrisa sau… somajul.
  3. ROMTV merge inainte si cu mine si fara mine. A pornit fara mine, va trai mereu aproape de tine.
  4. La TopAll TV este evident exclusa « colaborarea ». Pe vecie.
  5. Nu ma apuc sa fac bani din blog (deocamdata – prin asta se intelege ca nu in viitorul apropiat, care la mine se traduce in ani).

Ramaneti tacuti. Brb

luni, 12 aprilie 2010

Ma paste paranoia

Butonam un blog, in lipsa planurilor serioase... E cam ciudata senzatia de "somer". In fine, butonam ce butonam si omul cu blogul, fan al hoscoroapelor, avea di tati previziunile. Dau si eu click pe zodia mea, asa mai la misto, mai ales ca e final de zi si nu ma mai asteapta nimic (rau, sper!)... Ce scrie azi la rac, dati click si veti afla. Textul suna cam asa: "12 aprilie 2010 - Este posibil sa aveti probleme la serviciu, daca nu respectati indicatiile sefilor"...
E macar amuzanta coincidenta. Daca as fi stiut de azi dimineata, mama omida as fi fost.

Ramaneti butonati. Brb

Bine pa

Incepand cu data de 1 mai 2010, nu mai sunt angajata la RomTV. Pana atunci, caut de lucru. E o despartire amiabila. Comentariile suplimentare sunt de prisos.

PS: Sa nu spuneti ca nu va dau stiri proaspete... De fapt, am scris eu, sa nu auziti de la altii.

joi, 1 aprilie 2010

Un copac cu flori

Un copac cu flori...si un colt uitat de cer, un copac cu flori este tot ce va ofer... Nimic mai mult, doar ca e primul copac inflorit, de fapt primii doi copaci infloriti, pe care l/i-am vazut in acest an.

In sfarsit... primul semn adevarat ca a venit primavara… Gata cu leneveala, trecem la treaba…

Ramaneti inmuguriti. Brb

Ironia pacalelii

Anul trecut, pe vremea asta, vorbeam la telefon, incercand sa aflu daca pacaleala care mi se servise de la prima ora a diminetii este pe bune. Pacaleala la care, evident, am pus botul pentru ca am mancat piscotul, era urmatoarea : Lucian Micu, Gabriel Farcas si Eugen Paulet isi dadusera demisia din PSD, din motive puerile, dar cand vine vorba de politica, cine mai sta sa analizeze logica actiunii... Gluma incepuse pe la 9 dimineata, insa lucrurile se precipitau, iar de la ora la ora mai pleca cate un membru. O nebunie. Cum sunam pe unul, cum se jurau si scuipau in san ca demisia e demisie. Pe la ora 17, obosisem de atata pacaleala. Era prea de tot gluma si nu mai radea nimeni. Pus mana pe telefon si sunat pe Carpusor, ca doar daca nu stia el, atunci cine… Omul mi-a zis ca-i gluma, dar eu nu si nu, mai ales ca ma sunau in continuu si alti « botanisti » care-mi confirmau faptul ca in politica se poate orice. Intr-un final, sun si la seful social democrat cel drept, stang si centros, senatorul Chelaru. Omul era prin strainatate – tin minte asta pentru ca toata lumea mi-a zis sa nu-l sun (de fapt si eu am « jurat » si « scuipat in san » ca nu-l sun), mai ales ca diferenta de fus orar era « consistenta » si, deci, neadecvata pentru astfel de « stiri ». Imi raspunde, ii spun dintr-o rasuflare ce si cum, incerc sa-l conving chiar ca eu stiu mai bine decat altii cum sta treaba, insa am obtinut acelasi raspuns : « D-ra, asa cum spune o vorba din popor, ati pus botul ». Evident ca nu m-a multumit raspunsul (omul nu era de acord cu mine !!!) si devenisem o neinteleasa, cand eu stiam ca daca ar fi fost o pacaleala trebuia sa se termine cu rasul de la urma, care nu mai venea.

Pe la 18.45, Lucian Micu, cel care isi daduse primul demisia, si imi vindea « ponturile », m-a sunat sa radem de pacaleala. Omul a zis ca la ce « gogonata » a fost pacaleala trebuia sa ma prind… Pacaliciul de mine... Insa, probabil, cand a vazut ca gluma la mine-n cap se ingroasa si devine ancheta, iar eu scol oamenii din somn ca sa mi se dea dreptate, m-a lamurit ca in viata o mai si furi.

A trecut fix un an. Lucian Micu, Gabriel Farcas si George Balan si-au dat demisia din functiile de conducere ale PSD, nu in aceasta ordine, dar eu respect firul povestii mele. Ironic, nu ?

PS : Numai eu pun botul la « glume », pentru ca unii sunt mai suparaciosi. Eu am furat-o acum un an si recunosc ca nu am purtat pica, insa anul acesta ziua pacalicilor va deveni istorie. Ca de obicei, ca sa gusti o pacaleala, trebuie sa fii situat pe partea buna a glumei.

Ramaneti pacaliciosi. Brb.