duminică, 31 august 2008

Blestemul Elenelor

Mai deunazi, un prieten imi povestea, la o cafea, despre ‘elene” si mai ales despre fobia sa pentru femeile care poarta acest nume. Nascand din adancurile istoriei si ajungand pana in zilele acestea, teama prietenului meu pare ancorata bine in tarana secolului in care traim. Este ferm convins ca acest nume nu poate aduce nimic bun in lumea noastra sau a lui, iar argumentele pleaca de Elena din Troia, Elena Lupescu, Elena Cuza, Elena Ceausescu si ajung in zilele noastre – la Elena Basescu sau Elena Udrea. Ma opresc la aceste “vedete”, pentru a nu da de inteles ca ma feresc de vecina mea elena sau ii fac vraji, cu papusi vodoo. De fapt, nici nu cunosc prea multe elene… si nici prea mult timp sa am ac de pielea lor nu am.
Teoria prietenului nu se opreste, insa, aici. Elenele din jurul sau nu sunt cu nimic mai prejos decat doamnele intrate in istorie, la bratul amantului, sotului oficial sau tatalui. Toate “ascund” ceva, iar indepartarea din preajma lor e un “must” (eng). Cum il poti contrazice cand, in felul lui, are dreptate, iar argumente sunt cu duiumul?!
Am cunoscut elene de-a lungul timpului, insa nu am simtit in spate si cutitul, razboiul, teama, mirosul tradarii. Nici nu am argumente sa contrazic viata altora sau istoria noastra, dar nici nu pot generaliza. Daca as fi silita sa fac asta, ar trebui sa recunosc ca ghinioanele mi-au fost aduse alti sfinti, nu din categoria “constantin si elena”.

Ramaneti calmi. Brb.

Jmecher de Roman ia! Campanie de bun simt

Realitatea Tv propune o campanie de bun simt. Pe versurile baietilor de la Ca$$a Locco – Cine are noroc are, cine n-are… n-are – televiziunea cere informatii despre “baietii jmecheri de Romania” de la cetatenii normali, dar revoltati de “anormalul” ce-i inconjoara. Interesant, atat timp cat demersul jurnalistic are ca scop “promovarea” acestor jmecheri si tragerea lor de ureche, buzunar… plus legarea lor de chestii metalice si care sa nu fie jenti. Daca totul va fi un fel de “pitzipoanca”, cu exemple de printzese si cocalari agarici obositi… atunci realitatea nu a adus nimic original in peisaj, poate doar o audienta crescuta din partea jmecherilor care vor sa vada cine e mai tare decat ei si ce vrajeli a mai facut Samantha.

O campanie de bun simt ar trebui impusa si prin Roman. Dar nu cu cei care fac nino nino pe ulitele Romanului, ci s-o luam de jos, de la cei “normali” care scuipa pe jos voma, arunca gunoiul langa cos si fac pipi la coltul blocului.


Ramaneti simtiti. Brb.

Copy paste, arde-ma

Recunosc: am facut copy paste si un pic de “translate” la o stire povestita de un a Mare pe messenger. Am promis scuze publice si le public, pe blog, un fel de drept la replica sau o sedinta psihiatrico-psihologica-somatica prin care tratamentul are efect doar daca recunosti. Eu recunosc, nu sunt tratata, dar sper sa se regaseasca un leac pentru cainii care umbla slobozi si care mai si musca. Sa fie prinsi, castrati si luati acasa sau dusi intr-un “lagar” cu iarba, apa si mancare. In niciun caz omorati. Eu am trei in fata blocului si unul acasa, deci imi ajung…

Ma bucur ca inca nu am fost arsa pe ruga, doar intepata elegant, ca oricum intepata cica sunt. Acum, cu o figura de stil unicat, ma bucur ca ideea principala de promovat este cea de uniune, armonie si consens… pentru binele nostru, al tuturor.


PS: Cel mai tare in copy paste ramane, totusi, dorin(el), care le-a dat sa pape romascanilor un program copiat din cuvintel cu cuvintel din meniurile altor orase. Eu mai dau cu copi, dar mai mult cu copi-ta.


Ramaneti originali. Brb.

sâmbătă, 30 august 2008

Sondaj suparacios

Mi-am adus aminte ca nu s-a mai suparat nimeni de mult timp pe mine, asa ca m-am gandit sa mai scriu ceva dinspre politica. Si ce-ar fi mai bine si mai bine decat un sondaj despre cine o sa iasa deputatel… Mda, dar daca iese ca pe blog, cer partea si o-mpart. Tineti minte, totusi, cine-mparte, parte-si face. Sondajul e “open” doar o saptamana, apoi trecem la lucruri serioase.

Ramaneti politic(osi). Brb.

joi, 28 august 2008

Un A mic e nash mare

Gata si cu sondajul legat de nashia fundatiei prin care se va derula proiectul “dai un leu – pentru o lume mai buna”. Un A mic, adica Neamtu, a castigat competitia, cu scorul de 6-5, in defavoarea nashului care este “pentru o lume mai buna”. Sa-ti traiasca fundatia “Spirit romascan” si sa fie intr-un ceas bun. Sa auzim de bine si mai ales de pusculite pline!

Pentru o lume mai buna. Brb.

Uppps, I did it again

Gata, m-am suparat. Nu se mai accepta comentarii de la "anonim(e/i)" si nici nu mai sunt la "liber". Se pare ca prietenul d-lui "adrian chifu" insista sa-si publice declaratiile pe un blog care nu este de "informare", Stimate domn/doamna, NU va permit. Ce nu intelegeti? Sunati la un ziar pentru acte de binefacere in nume personal sau electoral sau ce vreti de fapt sa transmiteti. V-am sters, pentru a doua oara... si a treia sansa nu va mai este permisa.


Ramaneti cum sunteti. Brb.

Demisie in alb

Iubesc biroul meu fãrã luminã! Mã simt în el ca vulpea-n vizuinã!

Iubesc mobila gri, plinã de praf, Dulapuri burdusite, hârtii vraf.

Concediul nu-l iubesc defel ! Nici nu mai vreau s-aud de el!

Nu trebuie sã dorm! Nu vreau sã am odihnã! De nu muncesc, deloc eu nu am tihnã !

De munca mea sunt fericit, Nimic atâta-n viatã n-am iubit !

Iubesc computerul fereastrã Cu scãfârlia lui albastrã.

Iubesc sedintele mai lungi Când am în creier cifre, dungi.

Iubesc, vã spun acu' din nou, Sã stau o viatã la birou!

Îmi place munca! As munci. Mai mult în fiecare zi.

Nu vreau salariu! Nu vreau stimã! Mi-ajunge critica drept primã!


PS: Nu, nu-mi dau demisia. Nu inca. Mai am un pic de treaba. Multumiri celor care stiu sa zambeasca!

Ramaneti zambitori. Brb.

miercuri, 27 august 2008

La multi ani doamna!

Azi, “o doamna” (a se citi d-na ordean, pentru a nu mai exista niciun dubiu – sunt eu usor jegoasa, dar nici chiar asa, ma mai si spal) de la romtv a implinit onorabila varsta de 30 de ani inmultit cu… altceva. Pana la urma nu anii sunt importanti, atata timp cat sufletul e tanar. Sufletul ca sufletul, dar sa vedeti energia. Parca papa dimineata nesquiq cu fier si calciu si are baterii duracell… cu acumulator permanent in geanta… Bravo ei ca poate, ciuda… maimutei.

La multi ani, mai ales cu sanatate si bucurii de la copii (si nepoti)!

NoapteBuna: Zi mare si in redactia de la Monitorul. Mare mare ca burta unui coleg, de fapt nu a lui dar e din vina lui. Un coleg va deveni tatic. Sa-i traiasca, sa se bucure sute de ani de el/ea si sa-i aduca inspiratie!

Drept la replica: pentru ca am fost acuzata, pe NEdrept, de ceva care am gandit, dar nu am facut: d-na o (aici scrie litera "o" mica, de calculator) nu este = cu d-na 0 (cifra zero de la calculator). Faceti diferenta, cititi cu ochii mintii sau nu mai inventati, ultima parte imi revine in exclusivitate.


Ramaneti sanatosi. Brb.


Update: asta mic, scris cu litere mari, a scris mai bine. Iesi afara, ai nota 4.

Udati manzul sau plimbati ursul

Acum ceva vreme scriam despre localitatile cu denumiri cel putin “interpretabile”. Un prieten a identificat pe teren, in concediu, o situatie… aproape imposibila.

Udati manzul… Nu stiu daca manzul scapa turma, daca ursul plimba lantul sau daca merele o au pe ana… dar limba noastra-i o comoara. “Aici sunt banii dumneavoastra :D”. Va suna cunoscut, voua, cei care aveti cai putere-n curte?

Ramaneti zambitori. Brb.

Libertate cu de-a sila

O intrebare "amuzanta" este de ce la magazinele "non stop" exista lacat pe usa... Pe acest blog nu exista lacate, nici catuse. Regula valabila pentru toti, dar care se aplica in special pentru mine. Comentariile sunt la "liber", se permit si "anonimele", insa de astazi nu se mai permit comentariile pe langa subiecte... Exemplul este chiar aici.
Campanie electorala am numai eu dreptul sa fac pe acest blog. Ceilalti, in functie de dorintele intime si ascunse, sa-si faca ce vor ei pe blogul personal, sa cumpere spatiu editorial in ziare sau minute la tv sau sa imparta fluturasi. In aceste conditii, in cateva ore, comentariul o sa fie sters. Va invit sa respectati acest spatiu public, dar in care nu se permite scuipatul pe jos si aruncatul gunoiului langa pubela.

Ramaneti simtiti. Brb.

Top All sau blog me

Top All Tv si-a tras blog. Asta multumita… artistului, nepretuitului, nemarginitului, nelimitatului (stiu, ma repet), mogulului – Neamtu’ (stilul e inconfudabil, desi “usor” mai sobru). Top All Tv sau o “altfel” de televiziune suna bine, dar, intai de toate, trebuie sa fie televiziune. In sexul ca stirile trebuie sa fie stiri, e cerinta mimima, care, daca nu e indeplinita, e doar “Tip Top (All) Minitop”. Top All TV a inteles perfect, o facem altfel, dar, ca si-n sex, trebuie sa existe niste repere, restul tine de imaginatie… iar aici e ok. Emisiunile sunt ok, altii sunt “altfel”.

Revenim. Ma bucur ca Top All si-a tras blog si, asa cum il stiu eu pe “creierul” operatiunii, e la liber cu comentariile. Asa ca tineti-va bine… Eu am cablu de la top all, ca sa eliminam si ultimul dubiu de ce nu ma uit la romtv never, si, daca imi fac timp, ma uit la voi si apoi… va voi critica “altfel”… Pentru ca, in acest “altfel”, sa deveniti mai buni, mai altfel decat altfel si niciodata altfel decat altfelul concurentei… De altfel, e bine sa bloguim noi, decat sa ne bloguiasca altii.

Ramaneti la fel, calmi. Brb.

marți, 26 august 2008

Prefectul a demisionat

David a venit, Mocanu a plecat. V-am mai spus eu ca nu apele fac prapad, ci politicienii… Prefectul Toader Mocanu a demisionat. Sau cel putin asta e stirea oferita de Europa FM. Motivul nu e trecut in stire, dar are legatura cu tariceanu si cu venirea lui david la doljesti (aici un articol din ZdR despre vizita cu pricina). Pentru mine, ecuatia e simpla: primarul psd l-a enervat la culme si pe buna dreptare pe david, care, ca toti barbatii, incordat, l-a parat pe prefect la tări. Vedeti, pana si ministrii sunt paraciosi. Ideea este ca david nu a gresit, insa nici prefectul. In timpul discutiilor, acesta chiar imi spusese, mai la ureche ce-i drept, ca problema legata de “cuiele” d-lui primar era de o saptamana si angajatii prefecturii facusera naveta zilnic sa-l linisteasca. Pana la urma, si prefectul are niste bile negre, de prin campanie. Dar na’, nimeni nu-i perfect.

Concluzia e una singura: psd inca mai schimba sefi de judete, dar primeste in schimb doar cuie-n talpa de la pd-l.

Ramaneti politic(osi). Brb.

Secretele jurnalistilor din Roman

Fara doar si poate, jurnalistii din Roman sunt dintre cei mai buni din toata Moldova. Asta doar pentru simplul fapt ca exista si se duc la serviciu in fiecare zi. Pe salarii de mizerie, cu interlocutori antipatici si paranoici (nu toti, e drept), ziaristii se descurca, fiecare cum poate si fiecare cu ce are.

Putini dintre cei care citesc ziarele, asculta la radio sau privesc la tv, ii cunosc, insa, pe cei care scriu sau vorbesc la radio sau apar la televizor. Pentru multi, in spatele semnaturii sau a camerelor de filmat se afla oameni ce pot fi cumparati, pacaliti si mituiti cu o ciocolata. Rom. Facut pentru Roman, Romania. Pentru altii, ziaristii sunt niste amarati, care nu-s buni nici de vanzatori, nici de ingineri, si scriu si ei doua baliverne sa-si castige painea, neagra, dar de toate zilele. Pentru ceilalti, ziaristii sunt o belea, pe cap, pe scaun sau o paria a societatii, ce trebuie fie tratata cu diazepam, fie inchisa intre gratii. Pentru fiecare din aceste categorii (generaliste, ce-i drept), imi permit eu sa pun etichete, intr-un mod absolut personal, din experienta pe care am avut-o langa fiecare dintre colegii mei (nu vor aparea in cele ce urmeaza oameni pe care nu-i cunosc asa de bine, dar asta nu inseamna ca ei nu sunt jurnalisti sau nu conteaza, ci inseamna ca e loc de mai bine si pe viitor). E un fel de horoscop, ce poate fi completat cu mult mai multe lucruri, dar care extrage esentialul. Esentialul meu, pentru ca e blogul meu si stelele mele.

Ziarul de Roman – trust la care am “lucrat” de la finele lui 2000 – pana in 2008, acu’ ceva luni. Pe cei de aici am pretentia ca-i cunosc cel mai bine, pentru ca au fost vremuri cand am mancat “ca la tevi” aceleasi litere.

Gabriel Volcinschi – director. Format la Opinia Studenteasca, detine un ziar puternic in Roman. Scrie cald si calm. Din pacate, prea rar, in conditiile in care editorialul da “personalitate” unui ziar. Crud la manie, rece in gandire, are inca spiritul jurnalistului “comunitar”, care nu cauta neaparat anchete, cat rezolvare pentru paiul ce-i intra zilnic in ochi. Marele defect este lipsa curajului, ce poate fi tradusa si prin neimplicare suficienta (iar aici scuze sunt cu duiumul).

Cristiana Bortas – redactor sef. Buna rau. Cea mai buna manipulatoare de cuvinte existenta. Ar putea vorbi cu un strain trei zile, fara sa se repete si fara ca respectivul sa apuce sa spuna un cuvant, mai ales daca si-ar dori sa contrazica ceva din ce graieste ea. Genul de om pragmatic, dar cu un har deosebit de a insira cuvintele pe hartie intr-o semantica perfecta, incat sa-ti fure ochii si auzul. Stiu ca ma repet, dar un manipulator mai bun ca ea am mai intalnit o singura data in viata si nu cred ca mai am ocazia. Exemplu: acum ceva ani, cativa preoti vin in redactie, cu o reclamatie la un articol. Aveau totala dreptate, scria negru pe alb ca ziarul gresise. In maxim cinci minute, au iesit cu “saru’mana” si scuzandu-se pentru indrazneala, evident, de a-si cere dreptul. Cel mai mare defect? Razbunatoare. Ai calcat-o pe coada, nu prea mai conteaza contextul sau motivul, jar mananci. Poate trece peste, dar nu uita niciodata. Nu are inima, decat pentru ceea ce face. Si-a dedicat viata acestui scop si nimic nu-i poate sta in cale. Ea este “de vina” pentru mult din ceea ce sunt eu acum. Eu recunosc asta, ea nu ar face niciodata asta, pentru ca nu este mandra de greseli, iar eu sunt o greseala, pe care ea nu poate s-o stearga cu buretele, dar si-ar dori asta... Nu este in stare sa-si recunoasca greselile, motiv pentru care, uneori, viata ei se transforma intr-un teatru ieftin, unde toti cumpara bilete in primul rand. Aaaa, si invidioasa, mai mult decat normalul.

Lucia Crainicu – tot redactor sef, dar hai sa-i spun adjunct, sa nu deranjez si mai mult pe unii. Cel mai constiincios jurnalist. Se da de trei ori peste cap si, daca si-a pus ceva in cap, aia face. Defect: e repezita. Nu are rabdare, dar nu e superficiala. Aspira numai la lucrurile mari, maruntisurile fiind pentru palmasi.

Alex Nistor – redactor. Scrie cum mananca. Nu porcos, aici glumesc, scrie foarte repede si foarte natural, de la sine, de parca s-a nascut cu tastatura si ziaristica in burta. Singurul ziarist care poate sa-ti traduca din proiectele europene sau sa faca din economie o poveste, frumoasa si nu de adormit copiii. Daca nu are cine sa-ti “salveze” ziarul, el e omul, mai ales ca are o relatie cu directori babani de genul “ce faci manca-ti-as, ce mai e nou – iar celalt toarna tot”. Defect: mare delasator. Daca nu-l impingi, impungi… nu scoti nimic. O paria absolut necesara, pentru ca e foarte bun, insa l-ai da afara oricand. (stiu, aici parca am citat din directorii de ziare :P)

La ZdR mai scriu, dar nu insist eu in descriere: Emilian Pal (un har deosebit de a scrie, literar si literal si nu numai, cu simt al umorului ironic, un stil usor adaptabil academiei catavencu), Ana Maria Postelnicu, Cosette Zanocea (ambele cu un stil mai deosebit, inclinat in special spre idei nastrusnice) si Bogdan (nu comentez, asta nu inseamna ca nu are defecte).

Monitorul de Roman – aici lucrez doar de cateva luni, asa ca analiza va fi mai pe subtire.

Constantin Calimac – redactor sef. Cel mai tare jurnalist in special pe stiri din mediul rural. Ii stie pe toti si toti il stiu pe el. Scrie intr-o alta limba, diferita de cea seaca si cu urme de limba de lemn. Defect – lipsa de autoritate, tradusa prin aceea ca incearca sa vada numai partea plina a paharului.

Tudor Ciobotaru – redactor. Cand are chef de munca, ia in picioare tot namolul si rascoleste cu rabdare tot ce este in jur. Are miros de jurnalist de ancheta. Este bun pe politie si salvare. Stomac de fier si inima de piatra. Defect – prea pretentios cu el, dar mai ales cu cei din jur.

Valeriu Musat – redactor. Jurnalist ce iubeste scandalul, barfa si nemaipomenitul. Perfect pentru domeniul politic. Defect – inadaptabil lumii exterioare lui, trece de la o extrema la alta, fiind impevizibil.

Lacramioara Buga – redactor. Cu o rabdare de fier, este cel mai bun ziarist pe domeniul sanatate. Atenta la detalii. Defect – o nepasare abstracta si genul de jurnalist care nu e impresionat de subiectul in sine, face lucrurile din inertie.

Bogdan Panzaru – redactor. Bun pe sport. Harnic si constiincios. Defect – din cauza varstei, este neajutorat prin timiditatea absoluta si mult prea lent in subiect.

De cei de la Neamt nu am nimic frumos de spus, asa ca mai bine tac.

CNS – aici nu-l stiu decat doi oameni – costi si ovidiu martici (cameraman vechi de cand lumea si bun de cand exista tv.

Costi Cudalb – redactor. Ancorat in realitate, calm, constiincios si cu mintea tot timpul agera. Nu-i facut pentru munca de teren, pentru domenii precum cultura sau invatamantul, insa e cel mai bun moderator, in special pe politica. Defect – prea retinut, cu un simt al autocenzurii prea ridicat din dorinta de a asculta mai mult decat de a deranja prea mult.

RomTv – aici o stiu mai bine pe d-na ordean si pe toti cameramanii. O mai stiam un pic pe oana paun, dar nu mai lucreaza… asa ca:

Flora Ordeanu – jurnalist vechi de cand lumea. Muncitoare, dedicata si puternica. Trecuta prin multe, le-a depasit pe toate. Chef de munca cat china. Nu doarme noaptea ca sa aiba ce sa scrie. Meticuloasa suficient si pregatita pentru orice. Insistenta pana la extrem. Defecte (trec numai cateva) – vrea sa fie prima in toate, calcand astfel spatiul altora; limbaj de lemn, plin de stereotipuri (aia cu china de mai sus, de aici se trage); o exagerare fara limite in unele cazuri, darul fiind acela ca daca nu exista subiect, se construieste unul. Iubeste sa fie in centrul atentiei si isi doreste un soclu in mijlocul Romanului. Doar o vorba sa mai spun – paracioasa. Nu ma pot abtine, dar stie ea de ce.

Tele M – un singur jurnalist:

Roxana Pasparuga – coordonator (cred). Ea centreaza, ea da cu capul, deci poate. Cel mai frumos chip de tv. Usor naiva, dar greu de prostit, se descurca in orice domeniu, iar daca nu – improvizeaza. Defect – puerila, nu intra in detalii, pentru a nu da cu capul.

Top All – aici stiu mai multi, dar nu toti sunt jurnalisti, unii chiar vor, dar nu au ce.

Cristi Foghel (Neamtu’) – om vechi de radio, acum da si din gura, chiar bine, si din fata (are o mimica… expresiva) la tv. Minte ascutita, atentie distributiva, simt al umorului cat incape. Vrea si poate, dar nu are cu cine. Prea distrat.

A mai ramas Vlad Clapa – insa el e singurul care mai vorbeste cu mine, asa ca… nu scriu nimic. Bine, hai fie, calm in ironii… (dar e la calitati).

Ce e mai bun am lasat la urma. Nu am vrut sa scriu nimic despre mine, dar decat sa scrie altii, mai bine scriu eu.

Claudia Matei – redactor. Superficiala cat incape si mai ales atunci cand nu-i plac subiectele. Prea curioasa, dar cu un noroc chior de a primi subiecte pe tava. Ofticoasa de nu se poate. In opt ani de presa, nu s-a remarcat mai cu nimic, dar i-au placut doua subiecte – un "reportaj" (pentru ce a vazut cu nasul si simtit cu ochii si auzit cu gura) si articolul de azi (subiectul in sine a facut totul). Nu asculta parerea nimanui decat a ei. Numai gura-i de ea, pentru ca vorbeste foarte mult si mai ales neintrebata. Sufera de autocenzura, probabil pentru ca fost maltratata cand era mica. Un gunoi, dar necesar. Are o singura calitate – e maritata cu aceasta meserie si nimeni nu poate sa o determine sa intenteze divort.

Ar mai fi multe de spus, cum unii au fundul mare si par pe piept, dar astea sunt detalii. Eu am scris ce am vazut la colegii mei. Nu-i de rau, nici de bine, e analiza mea personala. De ce? Pentru ca nu ma pot abtine si pentru ca asa sunt eu. Scriu mult, sa-mi justific existenta. De ce secretele jurnalistilor? Pentru ca titlul vinde blogul. Daca as fi scris analiza mea asupra jurnalistilor sau jurnalistii cu bune si rele, nu va pasa.

Concluzie: Daca in roman ar exista un singur trust de presa, cu toti acestia de mai sus si cei in devenire sau pe care nu-i cunosc, multe capete ar sta plecate, multora le-ar crapa macar obrazul de rusine, iar multi ar sti sa aprecieze munca de ziarist. Pana atunci, ramanem multi jurnalisti, de toate felurile si puternici in felul nostru. Eu pot ridica un ziar de pe masa si, poate mai mult decat altii, chiar sa-l citesc din scoarta-n scoarta.

Ramaneti cititi, vorbiti, televizati. Brb.

luni, 25 august 2008

Paracioasa mica ce esti

Azi m-a sunat a x-a inmultit cu y, totul la puterea n, persoana sa-mi vorbeasca despre blogul meu si conflictul neexistent cu romtv!!!! Pentru paraciosii care nu-si vad de treaba am un singur mesaj: “Cand ma voi ridica, pe multi am sa parasc si eu”. In cei 27 de ani am invatat ca cel mai bine e sa-ti vezi de treaba ta. Cand nu-ti vezi de treaba ta, risti sa mananci din treaba altora. Mare treaba este si para asta, mai ales cea mirositoare, ticsita din plin cu gogosi umflate si dulceata de flori de nu mai uita.

Nu-mi numarati zilele ca nu va tine si nici nu va merge. Inca merg pe sarma si nu ma tin de gard. Daca va tineti de capul meu, ma apuc si eu de fundul vostru si… vai de picioare unde nu-i cap. Nu plictisiti lumea degeaba cu blogul meu... unii mai si muncesc... Cand am sa fac bani din acest blog cititi-ma, pana atunci lasati-ma nevorbita.

Banc, pentru cei care stiu sa zambeasca:
Leul cheama toate animalele si le spune:
- Cei frumosi - in stanga, iar cei destepti - in dreapta.
Toate animalele s-au despartit, numai maimuta Claudia a ramas pe loc.
- Dar tu ce faci? - intreaba leul.
- Pai ce sa fac, vrei sa ma rup in doua?

Ramaneti tacuti. Brb.

Are tata doua fete

Sarbatoare mare in familia all-do ori do all. In aceasta saptamana, la Parc se va cinsti cea de-a doua fecioara din familie. A A P, fiindu-i initialele, eu ii doresc si ei, si surorii ei, si parintilor lor, multe bucurii, fericire, sanatate… Bucurii de la copii! All-do ai grija, daca seamana cu mama si tata, vor fi belea de frumoase si istete!


Ramaneti copii. Brb.

Golden Retriever libertin

Fostul viceprimar si-a pierdut catelul. Un Golden Retriever superb. Locuia la casuta facuta parca din turta dulce de pe Vasile Lupu si era tare simpatic. Din greseala, l-au scapat pe strada si el a fugit la joaca. Pana sa-l prinda cineva, disparuse. Eu cred ca cineva l-a luat ca era prea frumos, daca nu - poate se intoarce acasa sau poate-l aduce cineva acasa. Am si eu catel acasa si simpatizez cu tristetea liberalului. Vedeti, chiar am inima! Si pentru animale si pentru liberali!

Ramaneti iubitori. Brb.

duminică, 24 august 2008

Internetul nu stie geografie

De cateva zile, mi-am asezat ca nuca-n perete acest track online (asta din stanga, mare cat o zi de post si urat ca… stiti voi mai bine). Am vazut si eu la altii si, ca maimuta, papagalul si alte “domestice”, am facut la fel. Interesant, ce sa zic, numai ca tot insista cu “Roman, Vaslui”. In prima zi nu m-am prins, dar apoi… proasta proasta dar am inteles: Roman virgula judetul Vaslui. Sa mori tu?! Recunosc ca drumurile sunt ca la Vaslui de proaste si ca ambele au o singura strada principala, dar… la noi mai misca ceva. Se mai zbate un neuron. La vaslui “melcul face tzusht”… :)) In fine, nu stiu ce avem noi, dar nu avem sigur ce au ei. Eu vreau inapoi la pinalti, la perla moldovei si sa mi se spuna ca sunt de la nt, nu de la vs. La vs am prieteni si-mi place sa merg doar in vizita.

Internetul nu stie geografie, cum alte lucruri nu stiu carte.

Ramaneti zambitori. Brb.

Fusta de politica

Mona Musca si mai ales intrarea ei in politica au fost subiectele cele mai mediatizate in ultima perioada. Din tantar s-a facut armasar, pana cand mona le-a inchis tuturor gurile, sa nu le intre musca.

Mona Musca era parlamentarul care a lasat in urma niscaiva legi, dar care sunt aplicate si aplicabile tuturor cetatenilor acestei tari - legea accesului la informaţii de interes public, legea împotriva violenţei în familie, iniţiativa 2% pentru ONG-uri. Acum, Mona este primul fost parlamentar care refuza revenirea pe scena politica si mai ales garantia de 100% oferita de pinalti. Un exemplu pentru basescu, care a promis ca prezinta demisia, dar i-a mancat-o cainele, un exemplu pentru nastase, care vrea iar pe cai, pardon armasari…si exemple proaste avem cu nemiluita.

“Nu pot să candidez pentru a intra într-un sistem în care nu mai cred", a declarat Mona Muscă (Realitatea). Mona este primul exemplu de politician (ne)bun. Politician neprefacut. A tinut-o pe a ei si o tine sa le dea cu flit colegilor, cei pentru care compromisul nu mai e cat paharul de lapte, ci cat o cireada care da lapte. Chiar daca nu mai candideaza, la alegeri o sa o votez.

Fuga de politica. Decat sa fugi cu un politician bogat si frumos, mai bine iti ridici poalele de la fusta, fugi de politica, ca sa nu te ajunga din urma si sa te calce-n picioare, precum cocosul.

PS (fara D): PD-L face prea multe valuri. Ba fu’ Mitica de la Liga, ba Mona Musca. O disperare fara limita a partidului de la Neamt, care, si insist pe ideea asta, ori nu are oameni, ori se baga ca musca-n lapte. Prea mult tam tam duce la greata. Nino nino s-a facut si la locale, iar imediat dupa - vreo doi au facut poc, pentru ca oamenii doreau informatii de interes cetatenesc, fara violenta si fara aia 2% sau 20% sau cat spun unii ca se percepea.

Ramaneti politic(osi). Brb.

sâmbătă, 23 august 2008

Scrisoare catre RomTv si cine mai e pe acolo

Observ si nu inteleg cum, in doua zile, tot orasul (glumesc, tot orasul mai putin Strada Noua) are impresia ca eu am ceva cu romtv… Nu prea prind eu ideea de unde aceasta impresie, insa e clar ca cineva a aruncat pastila, iar multi se trateaza cu ea dupa ureche. Asa se face ca un blogger imi atrage atentia ca “am o treaba” cu romtv… Nu trece mult, adica doar o zi, si cineva imi lasa pe messenger urmatorul mesaj: “buna claudia in legatura cu romtv tin sa te anunt ca are conducere noua, iar lipsa de informatie si se vor schimba multe la aceasta televiziune asa ca sa moara dusmanii de invidie”, continuand cu afirmatia ca eu as muri de dusmanie si invidie seaca si ca eu as avea ceva cu d-ra teo si pentru ca nu ajung cu mana-n gatul fetei (asta e de la mine, dar se subintelegea) ma razbun pe tot romtv-ul.

Declaratie: Ma doare-n cur si de teo, si de romtv si de strada noua. Le-as pune la toti o bomba-n mana… Nu la toti, lui teo nu. Aici chiar ca am glumit, chiar daca nu toti gustati glumele mele bombastice.

Declaratie pe bune: Subsemnata matei claudia iulia, domiciliata in Roman, pe www.claudiamatei.blogspot.com, declar pe propria raspundere ca NU am nimic cu romtv. Nu ma intereseaza si nu ma uit. Asta pentru ca nici nu am timp si nici cablu de la upc. NU am nimic cu Teo. Am stat de vorba cu ea de doua ori in viata, ce-i drept in momente importante – cand a pierdut carpusor si cand a venit basescu. NU stiu nimic despre ea si nici nu ma intereseaza. NU am nimic cu cei din strada Noua, doar sa nu-mi dea in cap. Daca am ceva, scriu frumos ce am si cu cine am, asa cum am mai facut-o. Acum mi-au mai trecut supararile alea vechi si cred ca cineva avea dreptate: problemele se rezolva pe strada, in justitie sau la Socola.

Asadar, pentru cei care nu se mai satura de fabulat tampenii, va aduc aminte ca aici scriu eu pentru cei care stiu sa zambeasca si pentru cei care sunt calmi. Daca nu intelegeti termenii, nu intrati si nu cititi. Se aude?? Ma bucur.

Ramaneti normali. Brb.

De dupa inundatii

Dupa inundatii s-a facut liniste… Binevenita, dar apasatoare. Ajutoarele nu mai fac zgomot, elicopterele cu presedinti nu mai escaladeaza iazul lui danaila, iar sinistratii (aia adevarati) isi plang in perna soarta.

Am fost azi in lunca, la Siret, la pod la Lutca. Malul e rupt, copacii smulsi, iar din locul preferat de multi pentru picnic, a mai ramas nisipul. Praful s-a ales de padure, iar acum padurea e linistita. Siretul suiera un pic mai jos, intors in matca lui, insa poienitele nu si-au revenit. Pana la urma, natura a ramas natura. Mirosul de aer curat nu se compara cu izul asfaltului incins dintre betoane. E altceva, iar un pic de liniste, macar la masa copioasa, nu strica.

UPDATE: Nici nu am terminat bine de scris, ca cica maine vine mira. Nu, nu se inchide romtv si apare o mira (apropo de postul de mai sus si ca toti nu mai pot de dragul meu), ci maine vine David, ministrul de la MIRA, sa vada de dupa inundatii. I-auzi i-auzi galagia elicelor.



Ramaneti calmi. Brb.

vineri, 22 august 2008

RomTv si-a schimbat site-ul, dar naravurile ba

RomTv are un nou site (deocamdata neterminat). Normal. O televiziune cu mai putini oameni trebuie sa aiba un site mai mic, cam cat juma de ecran. Nimic rau, mai ales ca meniul e simplu si usor de digerat pana si de nestiutorii ca mine. Eeee, dragii mosului, dar si-o fi schimbat RomTv site-ul, dar naravul e clar ca nu. Conducerea a ramas aceeasi, insa politica editoriala e cea din vechime, a la “ha-ra-ba”, pe principiu: da-i, rupe-l, sparge-l! Si, cine altcineva e mai potrivit pentru munca asta, de jos, decat doamna presei romascane, cea careia toata lumea ii recunoaste meritele, dar careia i s-a urcat la cap ca e de neinlocuit.
Barfa: Scandal mare ieri noapte la RomTv. Cica emisiunea in care era invitat un posibil deputat de Roman a luat o intorsatura stranie, dupa ce socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din direct. Pe surse, cei care s-au uitat spun ca ar fi intrat in direct tomai “cetateanul turmentat”, care i-a spus invitatului ca va ajunge deputat cand o zbura… porcul. Pe alte surse, d-na o (a nu se citi zero) cica i-ar fi spus invitatului, pe un ton absolut nevinovat, “v-am tras-o si chiar pe banii dumneavoastra”. Dupa cum il stiu eu pe invitat, cred ca a pus-o jos pe moderatoare si i-a dat, a rupt-o, spart-o, tot pe banii lui. Sau, poate a lasat-o… asa, ca doar bataia nu-i rupta din romtv.
Pe de alta parte, stiu eu vreo doi care spun “cand ma voi ridica, pe multi am sa popesc si eu”, iar unul dintre ei este Lapusneanu.

Ramaneti barfitori. Brb.

Nu am chef azi

Nu am chef azi... Vama Veche... Nimic nou...



Ramaneti calmi. Brb.

joi, 21 august 2008

Capul tau e guma, da-o de perete!

Ieri am fost iar la Casa de Cultura. Acum vreo trei luni, am fost in sala mare, la PSD. Acum, am fost in sala mica, la PD-L. Problema e aceeasi. E imputita rau Casa de Cultura. Cu sau fara oameni, mi-e mult prea greata. Si nu pot, chiar nu pot, sa-i pup mana preamaritului domn autoproclamat director. De ce nu pot? Pentru ca e mai insolent pana si decat mine…

Ieri a venit leoreanu sa dea ochii cu stranierii in intunericul din Casa de Cultura. Chiar daca eu nu cred ca va iesi nimic extraordinar din asta, ideea chiar mi se pare foarte buna. Macar am incercat si noi (adica el, primarul, ca e treaba lui) si ei, cei care cred ca le-ar fi drag sa se intoarca pe glia stramoseasca.

Sa revenim la bezna. In sala mica era aprinsa o singura lampa, din cele enspemii. Vine in inspectie directorul, imparatul, atotstiutorul, cel care face bani cacalau din chirii, dar se plange ca nu-i ajung de un colt de paine. Se uita in jur, iar primarul, invitatii si presa cer sa se mai aprinda macar un bec, ca nu cumva sa ne scoatem ochii cu degetele. “Nu, e foarte bine asa. Nu mi se pare ca mai e nevoie”. “Va rugam noi, macar unul economic”, il roaga autoritatile si noi presa. Oftand, cu mainile tremurande de parca nu ar mai fi dat de pomana de niciodata, directorul incepe sa caute intrerupatorul. Ba prin cele mai indepartate unghere, ba dupa coperita, ba pe sub scaune… La fel de obraznic, la intrebarea mea fireasca, “de cum e posibil ca un director sa nu stie de unde se aprinde lumina (un bun gospodar stie tot ce “misca” in casa lui), imi spune ca nu e treaba lui. Noroc de cei de la televiziuni, interesati fiind, au gasit intrerupatorul. Era la intrare, dupa usa. Cum e firesc… Trebuie numai sa vrei.

Acum nici nu mai mira afisul de mai jos. Cu asa director, cu asa cap de guma, iti vine sa te dai cu fundu’ de mocheta.

APEL: Ma anunt total impotriva proiectului ca bugetul local sa dea doua miliarde pe mana casei de cultura, implicit a stimatului, ca sa tina el apoi centrala inchisa, pentru economie. Nu. Refuz! Sa dea bugetul banii pentru a-I salva viata lui Iulian, pentru ca distinsul director sufera de o boala netratabila – nesimtire cu aroma de lamaie. Cat e guma de lunga.

Ramaneti calmi. Brb.

Bebelus livrat pe mail?!

Ca de obicei, in fiecare dimineata, deschid messenger, sa vad cine mai mess me, si, cand colo, ce sa vezi: doi maili. Uuuu, bancuri, ma gandesc eu, proaspete, sau poate comentarii… Nimic mai fals. Doi mailuri de la un magazin din Piatra Neamt, unul cu “procesare comanda” si unul cu “bine ai venit la magazin copii bebelusi si nou nascuti”. Le deschid, ca par oficiale. “Doamna matei, bla bla bla… Nota: Aceasta adresa E-mail ne-a fost data de catre unul din clientii nostri. Daca nu v-ati inscris pe acest site ca si membru, trimiteti un email la admin@vanstore.ro”. Nu, nu m-am inscris, dar poate clientul stie ca voi fi mamica… sau mi se pregateste ceva din care sa ies mamica?! In fine, trec peste si deschid si mailul doi, cu “procesare comanda”. Aflu cu stupoare ca eu, claudia matei, am si comandat produse pentru bebe:

“1 x Fifi 20 CM (80219) = 34,90LEI
------------------------------------------------------
Sub-Total: 34,90LEI
Total: 34,90LEI”

Ce-o fi “fifi” si de ce are tocmai 20 de centimetri? O marime, de altfel de bun simt... Noroc ca, pe la final, aflu ca adresa mea nu coincide cu a mamicii, care sta prin ploiesti, sa traiesti. Totusi, de ce o fi mailul meu pe contul ei? Sa nu afle taticul ca-si face shopping pe net sau sa nu afle taticul ca e tatic si are de platit facturi pentru fifi?

Dupa multe click-uri, misterul a fost deslusit in totalitate: Fifi este o papusa…, pentru copiii de 3 ani si un pic. Cam ca de varsta mea si dimensiunile mele. Sper ca fata tizei mele sa se bucure de papusa moale si parfumata si, eventual, sa-mi trimita un e-mail, cu o recomandare.

Ramaneti calmi. Brb.

O garsoniera = viata unui copil

O garsoniera, de undeva de prin Roman, poate salva viata unui copil de 11 ani. Va vine sa credeti sau nu, dar operatia pentru salvarea unui copil costa doar 28.000 de dolari. Sunt mii de apartamente de vanzare, cu preturi de peste 40.000 de euro, iar el are nevoie doar de 28.000 de dolari. Spun de doar in conditiile in care pe strazile din Roman circula masini de la 20.000 de euro in sus… Nu sunt eu potrivita sa judec, insa mi se pare tragic sa iti cumperi o nou masina de fitza de 60.000 de euro, in timp ce, la un kilometru de casa ta, un copil asteapta echivalentul jentilor, a spoilerului sau a scaunelor.

Pana una alta, ideea celor de la PD-L cu “Un euro pentru o viata” e foarte buna! Imi pare rau ca, din nestiinta sau nepasare, nu am promovat la timp, cu totii, povestea lui Iulian. Iulian care are dreptul la viata, dar care, din pacate, depinde de un euro si mai ales de bunavointa noastra. Un euro pe care sa-l dam noi toti. Ce simplu ar fi sa salvezi un copil cu un singur euro. Acum, pentru cei care nu stiu, Iulian are sansa salvarii… insa mai are la dispozitie 20 de zile. 20 de zile si 28.000 de dolari, o suma ce foarte usor poate fi stransa.

Mihaela Radulescu (si o dau ca exemplu pentru ca pe ea am vazut-o afirmand acest lucru, in timpul inundatiilor, intr-o emisiune tv): dragi politicieni, e campanie electorala, acum e momentul in care sa faceti o fapta buna… E drept, Iulian nu are drept de vot, dar au parintii lui si, cu banii nostri si ai vostri, va avea si el drept de vot, peste sapte ani. Mai multe detalii: aici, cu precizarea ca aici nu sunt chiar detalii, doar ceva info; ai mei colegi de la MRNt nu au publicat si acest articol pe editia online si cei de la ZdR nu au nici ei subiectul actualizat. Oricum, e pe bune! 28.000 de dolari = viata unui copil.

marți, 19 august 2008

Sclava Isaura de pe strazile Romanului

Va mai amintiti de Sclava Isaura, acel bestseller al copilariei mele si al tineretii multor romani? Momentul in care strazile erau pustii, colbul nu se mai ridica, muncitorii luau pauza de la productie si nici macar firul de porumb nu incoltea, asteptand un nou episod in care fiecare traiam o picatura din viata de pe plantatie sau poate un pic de dragoste… interzisa? A fost Sclava Isaura si noua, romanilor, ne-a placut sa traim ficare suferinta, fiecare gemat si sa simtim fiecare sudoare picurata… pe plantatiile pline de negri, albi si mulatri. Apoi a mai fost si Dallas, povestea familiei Ewing si a fermei cu vaci si bogatasi. Atunci am simtit, in nari, parca si mai si mirosul banilor, desi eram departe de a ne imbogati, dar cu totii ne doream a fi JR... Femeile lesinau dupa bobby, iar toti barbatii isi doreau sa aiba puterea lui jr, de seductie, dar mai ales de atractie pentru dolari.

Anii au trecut, dar unii tot vacari vrem sa fim. Vrem mercedes ca al lui jr si placute de inmatriculare cu numele nostru. Vrem masini tari, nu ca merg repede si ne ofera confort si siguranta, ci pentru a atrage puicutele. Vrem “ranch” nu pentru ca iubim viata la tara, ci pentru ca vrem sa crestem pe langa casa o vitica sau o mia, care sa aduca in casa alte puicute si… in timp sa facem cireada. Da, toti vrem banii si puterea lui jr de a conduce plantatia de negri. Nu am depasit momentul, semn ca avem nevoie de lucruri pe care sa le insemnam. Tatuajul “I love mirel din sufletel” e depasit, dar oricand o placuta NT 10 NUT (in traducere libera Ionut) sau NT 10 NEL ne face mai bogati… motorinari. Iar cand numarul de inmatriculate nu ne mai satisface, trecem la acte supreme de design. Scrijelim cu cheia de la masina cuvinte obscene pe portiera vecinului sau, mai rau, ne insemnam portbagajul cu metal. Nu ne permitem cristale “ceaicovschi”, dar oricand incropim numele nostru ca pe un brand consacrat… Nu ne mai ajunge, am face orice sa sarim parleazul… Si asa ajung la problema… numele fermierilor pe toate carutele.


Mai bine scria spala-ma! Sau spa-la-ma sau spal-ama sau spalam-a. Da, orice era mai bun…, desi masina tre sa recunosc ca e ingrijita. Sau mai bine "caine rau" sau vorba lui terente... Curat sclavagism al durerii de sine si mai ales al bagarii in seama cu litere de tipar.

NoapteBuna: Pentru cei care nu au inteles, imaginea reprezinta fundul tatuat al unui renault megane din roman, ce va ajunge, parerea mea, in taximetrie, si care a fost insemnat de proprietar, un patron de firma de taxi, ca vacile din cireada. Ca sa stim ca masina e a lui. Un ewing de roman. O sclava care aspira la banii lui jr si patima lui bobby. Cu precizarea ca omul mai are masini si insemnele se limitau la boz, ttd sau ZdR. Nimic exagerat fata de anormalul firesc.

Update: in engleza, traducerea lui "bozo" nu face referire la numele intreg, care nu a intrat inca in dictionare si nici macar in analele romanului - din engleza termenul se traduce, cu copy-paste, prin "gorila" sau "om dur"... Masina e din france, dar traducere nu egzista, dar propun eu una: de mare angajament... desi sunt doar trei initiale... Sau DBLM, e din 4 si e legat tot de gorile!

Ramaneti calmi. Brb.

luni, 18 august 2008

Luncanu, bucatar de presa locala

V-am mai spus eu ca la gatit nu ma pricep, dar la scris… am mai dat pe la scoala… de picolite macar. De la cratita la emisiuni se pare, totusi, ca e un singur pas. Culinar vorbind, gabriel luncanu, fost psd, pregateste un fel special de presa, asonata cu vin chianti. Dupa ce avea niste semipreparate pe la romtv, a luat mai mult de juma de portie din topul de la all tv, iar acum mai inventeaza o noua reteta cu un al cincilea meniu de post - tv. E clar, e flamand rau… Sau testeaza retete. Sau picura otrava din si prin mai multe farfurii, sa nu i se gaseasca urma. Abia astept sa vad cine-i mananca din mana!

Trecand peste micile rautati ale vietii si acceptand criticile celor care spun ca nu pot grai nimic frumos… alti rautaciosi ai acestui orasel spun ca luncanu a ramas fara chianti. Pentru ca nu si-a platit chiria pe hala de la subsol, actionarii i-au taiat macaroana, si l-au lasat cu farfuria goala, in strada. Eu nu cred nimic pana nu vad, pe sticla si mai ales in spatele ei. Barfa, nebarfa, mai e loc la roman de presa. Saru'mana pentru masa prietenilor!

Ramaneti barfitori. Brb.

Batem campii in cautare de stiuleti

Sunt foarte suparata. Am vreo cateva zile de cand nici chef nu mai am, dar nici rabdare. Am nevoie de un concediu, in care sa fug din roman, sa sar parleazul si gardul si nimanui sa nu-i pese. Asa am patit si anul trecut, tot cam pe vremea asta, cand o bucata importanta din concediu mi-am petrecut-o la capitala, la Bucuresti, la cativa prieteni. Am stat in casa, la terasa, in restaurant si pe strada. Nimeni nu a stiut de mine si, mai bine, nimanui nu i-a pasat de mine. M-am plimbat cu metroul, cu taxi-ul, cu masina prietenilor, iar nimeni nu a avut nimic de comentat. Am mers prin aglomeratie, am mirosit transpiratia altora, am zambit la gageii de pe strada, m-am uitat dupa pitzipoance, am mancat cu mana pizza, am baut suc pe banca, fara pahar, si am mers in blugi demodati, si fara machiaj. Si ce daca? Egzact - si ce daca! Unii erau si mai “strambi” si mie nu mi-a pasat. Nici lor de dreptaciunea mea. Am facut ce am vrut eu. O saptamana intreaga, fara sa dau socoteala nici lu’ ala, dar mai ales alorlalti.

Cei care nu s-au pierdut niciodata in multime, cei care nu stiu cum e sa nu le pese de ceilalti (in sens de grija si dabija) nu o sa afle cum e sa zambesti… tamp, dar fara obligatii. Am fost eu, cea normala, cea necezurata in fata unor etichete impuse de oamenii cu prea mult timp liber din acest orasel, numit roman. Oras mic, pitoresc, unde fiecare stie pe fiecare, iar daca nu stie - intotdeauna se gasesc amatori care sa inventeze cate ceva. Ceva picant, pentru ca stiuletele din farfurie nu are sare si gust de friptura de porc... Da, asa e, sunt deranjata la stomac si mi-e absolut mare greata ca nu putem sa ne debarasam de ideea ca noi suntem buricul pamantului… Mi-e greata de cei care le stiu pe toate, care stiu cine si de ce si mai ales celor carora le pasa grija despre cine, cu cine, cum si de ce.

Mi-as dori sa fiu stiulete, intr-un lan de porumb. Sa trec neobservata si sa ma culeaga taranul roman, cel gospodar, si sa ma arunce in hambar. Sau, poate mai bine, un mac, intr-un lan de grau. In loc de hambar, sa fiu in glastra, aia pe care sa o sparga un copil cu mingea si mama lui sa nu-l cafteasca, pentru ca glastra era cadou de la soacra. M-am saturat de ipocritii maci care vor sa fie stiuleti, fierti!

Ramaneti calmi. Brb.

Raduleasca vs Marin din presa romascana

Dupa ce am intrat in polemica, indignata fiind ca a mea colega a gresit si, mai ales, nici nu vrea sa-si asume greseala, un alt coleg de-al meu ne-a (mai ales mi-a) zis-o: “raduleasca vs marin din presa romascana”. Am ras, ca e buna faza, dar sper ca eu sa fiu raduleasca… si ea sa plece... cu baiatul. Doar cele doua dive s-au batut pentru acelasi barbat…, ceea ce nu cred ca e cazul in cazul de fata. Nu pot imita iubirea si ea nu-mi poate copia felul de-a fi. Si viceversa. Oricum daca ar fi sa ne batem pentru acelasi, i-l las ei sa vada cat sunt de generoasa…

NB: pentru cei care nu au inteles ce am vrut sa spun, desenez: mi-a placut comparatia (evident ironica) cu alte doua pietrence-romascance. Atata tot. Restul e la capitolul “barfa”, sa indeplinesc numarul de semne, care sa umple pagina de net in lipsa de idei originale.

Ramaneti zambitori. Brb.

Hotii striga hotii

Cine a citit cu atentie acest blog a putut sesiza faptul ca nu tin in niciun fel partea MrNt, pentru ca politica lor editoriala depaseste ziaristica de roman si mai ales intelegerea mea. MrNt este un ziar cioplit din Piatra pentru Roman, fara a atribui nicio vina colegilor mei din redactia locala. Pur si simplu, cei de la Piatra nu stiu nimic despre roman si, mai grav, nici nu-i intereseaza. Dar de aici si pana la alte lucruri grave de genul copy-paste, mai e cale lunga.
Pe scurtatura a luat-o o alta colega de presa. Citesc o ineptie azi, pe blog-ul ei, unde vocea tanara din presa acuza MrNt si, indirect personana mea, de copy-paste. Ca nu ar fi avut ce pune sefii in ziar si au reluat un subiect mai vechi. Asta e un exemplu ca atunci cand nu ai ce spune, mai bine verifici sau mai bine taci. Dai search pe google, te documentezi, apoi dai cu parul in balta fara peste.
Catre aceasta boboaca aveam tot respectul cuvenit si toate intentiile bune, insa se pare ca cineva i-a bagat in cap o mare prostie, iar ea a mancat-o cu pofta, de parca ar veni dupa o lunga seceta… de subiecte pentru blog. Colegii de la ZdR sunt mai buni si au sefi care traiesc in acest oras, dar ei sunt cei care au probleme cu acoperitul paginilor goale (ambele ziare au 24 de pagini, insa ZdR are juma din redactorii MrNt - sa respectam proportia). Astia de pe urma au prea multe articole, de-aia exista decalaje de trei saptamani pana la publicarea unei averi, mai ales daca e de Roman. Ca-i tine. Si ca avem cititori diferiti… si pentru ca nu toti copiem ca sa trecem clasa. La averile alesilor, mi-e teama ca toti copiem dupa declaratiile lor...

PiSi: un bun moment pentru “a-mi face mea culpa” fata de cei care si-au publicat averile si nu au aparut in articolul necopy. Vina si-o asuma echipa de la MrNt. Cand gresim, recunoastem… sau, cel putin aici, vorbesc in nume personal.

Ramaneti tacuti. Brb.

Hello gagica, ce faci?

Este loc aici pentru orice... si pentru cultura si pentru in, si pentru ne... E cam obligatoriu sa zambiti...





Pitycu In the Mix
Asculta mai multe audio Diverse »



Hello gagica
Asculta mai multe audio Diverse »

Ramaneti zambitori. Brb.

duminică, 17 august 2008

Unghia mare de la degetul mic

Am vazut multe lucruri dizgratioase, iar youtube este plin de asa ceva, astfel incat nu ma mai mira nimic din acest film in care mai trebuie sa joace si tampitii … Insa, din toate filmele proaste, nu reusesc sa-mi scot din minte imaginea unui barbat (oarecare) a carui unghie de la degetul mic este lunga, extrem de lunga. Atat de lunga incat depaseste orice bariera a bunului simt. Atat de lunga incat simt ca daca l-as atinge m-ar intepa cu ea in ochi. Atat de lunga incat simt deja zgomotul ei pe tabla de scris. Nu am inteles niciodata ideea si nu cred ca exista explicatie pentru asa ceva. Poate fi unghia cat vreti voi de curata, lacuita si pilita, imaginea nu poate fi “infrumusetata” cu nicio scuza.

Le pot intelege pana si pe doamnele cu pamatuf la subsuori, ca vor sa fie astfel naturale… De fapt nu le inteleg, dar le evit… Daca le salut, parca nu trebuie sa le pup la subsuoara..., sa le ating sau sa le strang prieteneste… din alte parti.

Imi plac la nebunie mainile oamenilor! Dar cum as putea elimina de pe retina acel surplus de unghie? Cum as mai putea vorbi vreodata cu acea persoana, cand unghia sa imi incalca teritoriul, spatiu, inimitatea…. Cum pot scurta din priviri lungimea infioratoare? Lungimea conteaza..., mai ales cand e vorba de surplus. Daca unghiile nu ar fi importante, la scoala nu ne-ar fi ascultat “la batistuta si la unghii”… Logic, nu?


Ramaneti calmi. Brb.

Cine, cine, oare cine… Te voteaza mai mult ca mine?

Cine va candida la toamna din partea PD-L este una din intrebarile de pe buzele tuturor… de fapt mai ales ale celor care nu se dau cu ruj. PSD-istii risca sa-si rataceasca iar oile prin alte stane, iar PNL-istii castiga Ion Creanga, dar nu neaparat si comuna Roman. Ca-n orice competitie, castiga cel care nu are contracandidat, asa cum s-a intamplat in PSD, unde nu-ti trebuia multa carte sa te prinzi ca sansa reala era a lui Alin Antochi.

Alin Antochi are o mare problema – partidul. O fi el tanar si are cu ce, numai ca lupul din padure vrea sa devina iar rege al junglei, in timp ce lighioaiele padurii sunt in hibernare si se fac ca nu pot vota. Ursarescu are si el tot ce trebuie, dar si el sufera din cauza partidului, ala care a facut terci in troaca si ne-a dat noua oamenilor sa mancam. PD-L are, normal, si el o problema, are cu ce, dar nu si cu cine. PD-L e pe val, iar basescu dupa ape, dar nimeni din partid nu merge pe ape. Daca la functia de primar e nevoie de un bun gospodar, cu viziune, chef de munca si mana de fier, la parlamentare totul sta in… tupeu.

De bun simt si mai aproape de normalitate mi se pare ca cei alesi consilieri locali sa nu ia drumul bucurestiului. Politicienii trebuie sa aleaga ori carnatul, ori platoul voinicului. Buna alegere a facut PD-L in acest sens, numai ca cei nealesi locali ori nu vor, ori nu pot concura, din prea multe lipsuri. Singura sansa e cumpararea de pe la psd, ca aici sunt mai multi baroni, macar cunoscuti, daca nu iubiti. Ideea e buna, iar daca guvernarea va fi pesedista, atunci au impuscat doi iepuri: iepurasul jucator presedinte de tara si iepurasii deputati-senatori cu relatii in pesede. De moralitate nu vorbim, pentru ca nu exista asa ceva in politica. Totul tine de bani. Pana si calmul. E chiar parerea mea, chiar neavizata.


Ramaneti politic(osi). Brb.

sâmbătă, 16 august 2008

Angelina bate filmul

Angelina, de data aceasta cea reala, joaca un preaminunat rol in filmul Wanted, numai pe bun pe o asa vreme de canicula. Recomandare de-a colegului, wanted 2008 s-a dovedit a fi o alegere buna: actori mari, secvente tari, schimbari de situatii si multe pac-pac. Toate, asamblate intr-o regie spectaculoasa, cu efecte speciale de bun augur. Bun, placut la mine. Nici prea siropos, nici prea tumultos. Bun, ca angelina.





Ramaneti calmi. Brb.

Update – la deputatii portocale rosii de roman

PSD ne-a scos in cod rosu din case pentru a sedinta de taina de dupa alegeri. Au iesit din case, si senatorul ioan chelaru si deputatul ioan munteanu si, asa cum anuntasem eu, alin antochi, ca doar era castigatorul de azi. Dan arvatescu nu a venit, dar senatorul spune si el, ca o scuza buna, ca arvatescu ar fi putut fi un om politic bun, insa a ales profesia de medic in ultima perioada. Asa zic si eu, desi cred mai mult ca votul a avut legatura nu numai cu lipsa sangelui din ... vene, ci mai ales ca prea s-a dat cu carpusor si asta nu da bine la electorat.

Tot la conferinta, neoficial, s-a vorbit de niste psd-isti care vor sa manance portocale in toamna. Imi plac la nebunie aceste declaratii subtile, fara nominalizari. Cum nu s-a spus clar, fac eu presupuneri: iulian sugaru, fost director al romanceram (ZdR a mirosit primul mutarea, inca de acum vreo luna) si stelica samson, unul dintre cei mai pasionati - iubitori ai formatiei laminorul, asemeni lui pinalti, dar care iubeste ceahlaul… si pietricica (nu de la rinichi).

Cum senatorul chelaru nu a vrut sa confirme demisia de cateva secunde a lui carpusor, astept sa confirme altii vestile proaste pentru psd, care ramane continuu fara oameni, si vestea semibuna pentru pdl – care nu are oameni deloc, dar are piatra sau magnetul de a-i atrage pentru cei deja formati. Pentru leoreanu, mutarea psd-pd-l, a fost buna. Nu buna, castigatoare! Asa ca, de ce nu ar fi si pentru alti pesedisti decolorati in portocalii?! M-as racori si eu cu un fresh de portocale rosii de roman...

Ramaneti politic(osi). Brb.

Alin Antochi, deputat de Roman (ne)ales

Nopti albe pentru rosii romascani. Si dimineti in cod rosu pentru o parte a PSD. Cea care l-a votat pe alin antochi ca si candidat la functia de deputat pentru colegiul roman-ion creanga. Avocatul antochi a castigat batalia interna cu medicul arvatescu. Justitia a batut bisturiul, insa lupta nu e nici pe departe incheiata. In partid se duc lupte intre cele doua tabere, iar in campanie, politicienii se bat cu toti, iar uneori cu morile de vant.

Antochi ii va intalni la alegeri, cel mai probabil, pe liberalul ursarescu si democrat-liberalul neculai (marius). Doi tineri, oarecum noi pe piata politica, si un lup mai batran, trecut proaspat prin razatoarea de la alegerile locale. O lupta stransa, unde o sa conteze atitudinea, proiectele, banii si increderea, castigata sau cucerita. Sau, din contra, jocurile politice, unde se bate tabara “tara tara vrem ostasi” cu “nu te suparara frate” sau cu “flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti….”. Pana una alta, romanul a votat portocaliul, iar ion creanga a votat galbenul. Ramane de vazut daca avocatul o sa gaseasca legea care transforma apa in sange, rosu.


PiSi: Alegerea lui antochi ca si candidat nu e vreo minune. Multi au prevestit, mai ales ca antochi a fost un apropiat al lui chelaru, iar arvatescu nu cred ca si-a dorit cu adevarat acest lucru. Plus, pe la ultima sedinta, medicul a gresit alianta si a spriinit "dusmanul".

Ramaneti politic(osi). Brb.

vineri, 15 august 2008

Coltul de rusine din Primarie

Acum doua zile, la intrarea pe poarta principala a primariei, s-a pus interzis fumatului, dar mai ales soferilor. Primaria are multe masini, deci… multi soferi, deci multe anunturi de interzis. Deoarece soferii faceau umbra holului degeaba, vorbeau, radeau si se ascundeau dupa tufele de la intrare, li s-a cerut sa faca loc, sa elibereze, intr-o manvera cu spatele intrarea, si sa parcheze mai la dreapta pe hol, la ofiterul de serviciu. Acolo e usa si se inchide si nu se vede si nici nu se aude. La intrare, buna dispozitie a soferilor strica cheful de munca al colegilor de prin birouri.

Ramaneti barfitori. Brb.

Carpusor si-a dat demisia, pentru doua secunde?

Surse neoficiale din oras, de fapt dintr-un partid, spun ca demisia lui luncanu a fost la pachet cu a lui carpusor. Ex primarul a negat, cel putin pentru publicul larg, iar cei din psd sunt retinuti cu asemenea comentarii… Despre morti numai de bine, spun unii, pentru a evita, elegant, raspunsul. Carpusor e vechi in psd, dar daca nu l-au dat afara de tot, inseamna ca mai e bun la ceva… Barfa e ca dan, ioan, a vrut si el sa divorteze, de celalt ioan, a depus actele, care, parerea mea, abia asteptau sa fie semnate de unii, insa le-a retras… la cateva minute. Sa nu fi vut curaj el sa plece sau ei sa-l lase?! Barfa e buna, dar mi-o confirma cineva?!

Ramaneti barfitori. Brb.

Cel mai tare dans al mirilor

Inedit, amuzant, extraordinar... nemaipomenit! Oameni care stiu ce e iubirea si...zambirea...



No comment, doar multumiri celui care mi-a dat copy-paste pe mess. Mess me?!

Rocada din Primarie. Sah Mat politic, din cuvinte

Barfa zilei de ieri. Din pacate, nu fu timp de barfe ieri, fu, in schimb, mult prea cald. Daca ne prefacem ca azi suntem ieri, aflati ca a fost concurs la Primarie: pentru mult ravnitul post de purtator de cuvant. Fiind atat de ravnit… nu a existat decat un singur candidat la concurs, preferatul primarului, membru in staff-ul de campanie, fost coleg de presa, la trustul NE, si… se pare ca viitor colaborator, deoarece postul e al lui. Fiind de unul singur in competitie, e si greu sa pierzi, dar nu imposibil, asa ca avem un castigator. Aldo, ca despre el e vorba, a intrunit conditiile, adica a citit legile si a scris pe foaie raspunsurile, iar de saptamana viitoare isi va lasa fetele acasa pentru a veni la munca, la fetele si baietii din Primarie.

Lui leoreanu i-am promis cu totii ca-l iertam o perioada, pentru acomodare, nu cred ca de acelasi tratament va avea parte si aldo, mai ales ca seful sau are un fel anume de a pune pumnu-n gura ziaristilor, invitandu-i sa scrie o data pe saptamana ceea ce se intampla in primarie zilnic. Daca as fi golanca, as spune ca are ceva de ascuns, dar nu sunt… asa ca le las celor doi sarcina de a gasi o cale de mijloc, de comunicare, pentru ca lumea sa vada schimbarea prin fapte bune facute zilnic de echipa primariei. Mai stiu eu un primar, care dadea declaratii cand taia panglica la chioscul din colt, pentru ca vroia sa apara peste tot, si a iesit din carti. Peste tot nu-i prea bine, trebuie sa existe o selectie naturala, iar treaba primarului e sa rezolve problemele orasului, nu sa stea de vorba cu presa. Pentru asta sunt purtatorii de cuvant, slava Domnului sau concursului.

Daca vine aldo, pleaca din functia de purtator de cuvant ailincai, dar asta cred ca au priceput-o toti. Nu toti au inteles ca fostul nu pleaca si din primarie, cel putin nu stiu eu despre asa o idee de sus. Mai ramane o singura intrebare, daca vine aldo, la partid cine mai ramane? Ca, din ce stiu eu, purtatorul de cuvant e cam apolitic sau… poate isi ia concediu politic... Urmeaza sa vedem... simtim, zambim.

Ramaneti calmi. Brb.

joi, 14 august 2008

Bancul zilei

Dupa o zi in care am fost cu fundu’n sus, a iesit zambetul tamp si pe fata mea. Azi v-am pregatit un banc, ca de pranz, cu doua feluri de mancare si desert:

Gaina penala vine in oras... Toata lumea da navala sa o tavaleasca!
Ursul, lupul si iepurasul se intalnesc si se pun de acord sa-i faca si ei o 'vizita' gainii. Ajunsi in fata usii ei, ursul le spune celorlalti:
- Pentru ca eu sunt mai mare si mai puternic trebuie sa-mi cedati mie primul loc. Asa ca intra el la gaina si... dai, si... lupta!!! Dupa o juma` de ora iese abia tinandu-se pe picioarele dinapoi.
- E data dracu' gaina asta! M-a terminat!
- Lasa ma, ca intru eu la ea si-i fac felu'- se lauda lupul. Intra tantos la cabina, dar dupa o ora iese si acesta rupt in doua: naparlit, mai mult behaind decat schelalaind:
- Ai avut dreptate, frate, ii spune ursului; sa nu mai aud de sex cu asa 'pasarici'!
- La randul lui, iepurasul speriat, cu urechile ciulite si tremurand din toate incheieturile, se introduce la gaina. Trece o ora, trec doua... iepurasul nu mai iesea din camera. Dupa trei ore, colegii ingrijorati pentru soarta bietului iepuras, dau buzna inauntru sa vada ce s-a-ntamplat. Cand colo, ce sa le vada ochii: pene, fulgi si tuleie peste tot zburand. Iepurasul jumulea gaina!!!
- Ce faci ma, esti nebun, ce te-a apucat?- il intreaba cei doi.
- Nu va suparati ca asteptati atata, da' eu pana nu o vad goala nu mi se scoala...! .

PS: Multumiri celor care mai stiu sa zambeasca, precizand ca limbajul din banc ii apartine proprietarului… si nu mie. Eu nu stiu din astea… :D

Ramaneti calmi. Brb.

Mi-e pofta de … tinE

Politicienii nostri, cei de toate zilele, se plictisesc infiorator si, la cateva luni, mai scot din putul gandirii sau din dosul scaunului pe care mai atipesc la sedinte niscaiva legi, care mai de care mai traznite. In timpul sedintelor viseaza, iar dupa fabuleaza, pentru ca noi sa traim cosmarul, cel din care se pare ca nu mai putem sa ne trezim.
Dupa legea cu stirea buna, stirea rea, alesii au mai nascocit legea cu papa bun, papa cah. Ideea este grozava, cu scopul nobil de a avea grija de sanatatea celor mici, care la sase ani cantaresc cat un miel ingrasat de Ignat. Nimic de zis, insa problema nu este agentul economic din scoala, problema este acasa, la mama si la tata, care le ofera copiilor de papa toate tampeniile. Ba ca-s slabi, ca le e pofta, ba ca o ciocolata cu alune ii ofera energie. Mama si tata care-i mai pun copilului o cola sanatoasa la pachet, sa-i tina de sete si o pungulita cu snacks-uri, sa nu moara copilul de foame de atata carte. Copilul rasplatit cu un baton energizant, plin de euri delicioase, exact cum eu o rasplatesc pe clio cu paine, pentru ca a dat noroc si are fata de miloaga.
Yamy yamy ce bun e! Intr-o lume in care copiii vad si vor si cizmulite roz, cum are barbie, si telefon mobil cu licurici, numai politicienii mai viseaza la fete dulci, imbracate in ciocolata. Nu, exclus. Mos Craciun nu exista, insa exista parinti care, prin educatie si vorba buna, pot pune legea in aplicare acasa. Vreau sa vad invatatoarea care-i va smulge copilului din mana cornul cu ciocolata sau vanzatorul ambulant care-i va tine copilului care vrea cips o lectie despre nutritie, glande endocrine si politica din Parlament.
Morala: o copila, fata unei colege, nu bea suc. Nu-i trebuie, asa a fost educata si nu plange cand mama nu-i ia de pe raft toate porcariile. Reclama la Durex e foarte buna pentru unii parinti, dar si pentru politicieni. Abtineti-va!



miercuri, 13 august 2008

Minte-ma frumos domnule Leoreanu (pardon primar)!

Minciuna are picioare scurte, dar este necesara. Omitem sa spunem unele lucruri, devenim alunecosi si, daca e nevoie, imbracam naftalina in staniol si o vindem prostilor la pret si gust de ciocolax. Corect, pana la punctul in care prost sa fii, noroc sa ai sau bun sa fii, dar de prost sa fii luat. Eu am cate un pic din fiecare. Un pic de minciuna, un pic de naftalina la suflet si un pic de postie buna, dar foarte putina (bunatate).

Dintotdeauna, cei mai frumosi, destepti si mai trecuti prin viata mi-au spus ca nu-mi va folosi la nimic sa fiu de treaba, sa fac parte din categoria bunilor, pentru ca cei buni sunt luati de prosti. Drept proasta am fost luata de mii de ori si sunt constienta ca nu au apus vremurile alea. Numai ca prostia a atins azi apogeul, iar oftica mea a ajuns la cote de paroxism.

Un cetatean, prost deloc, reclama astazi intarzierea rezolvarii unui dosar, facand acuzatii grave la adresa institutiei Primariei, conduse inca patru ani de acum incolo, de stimatul primar Leoreanu. Vorbesc cu actualul purtator de cuvant, cu secretarul, primesc binecuvantarea tuturor de a le oferi oamenilor un raspuns la miile de intrebari si… ajung in biroul unde exista informatia. Numai ca, exact ca la piata, suna telefonul si se comunica: “informatiile se ofera numai la conferintele de presa”. Pacat stimate domn, pentru ca numai cu cinci minute inainte comunicai presei dorinta ta ca lucrurile sa mearga bine. Astea-s apucaturi de pe vremea fostei conduceri, iar cetatenii au votat schimbarea. Poate schimbarea este doar de fata-da, si nu de fond sau poate ma insel eu. Interzicerea accesului la informatie agraveaza rau sanatatii orasului si mai ales a celor care au nemultumiri nu primesc raspunsuri. Daca reclamatia ar fi fost rezolvata la nivelul Primariei, eu nu as fi facut nici pe proasta, nici pe intermediarul, pardon pe samsarul, ca doar suntem la piata.

Ii dedic stimatului primar Laurentiu Dan Leoreanu o melodie, un prim semn transmis de Ace of Base pe vremea cand amandoi eram tineri si cu altfel de obligatii. Nu politice, ci personale. Sa nu uitam ca inainte de toate suntem oameni, chiar daca deciziile luate sunt politice. Asta pot intelege, dar nu pot uita niciodata ca ochii care nu mint nu vorbesc prin telefon, ci prin semne.





Daca Leoreanu ar fi bryan adams ar trebui sa-mi cante please forgive me! Ce ziceti? Sau mai bine sa-i mai cant eu in struna, “I’ll be right here, waiting for you”, ca doar nimeni nu face ceva pentru a-si cere scuze mai tarziu.





Mesaj de departe pentru Politia Romana: In weekend am discutat iar cu seful Politiei. Nu retractez nimic din ce am spus despre militianul cocalar, dar am primit asigurari ca omul cu pricina a inteles ca atitudinea e foarte importanta, iar a fi nesimtit cu o posibila victima se plateste si pe pamant si pe… cealalta lume, unde nu exista jurnalisti si militieni, ci doar suflete.

marți, 12 august 2008

Mitica ba, Luncanu pa

Iata ca nu fu cum spuse presa si nici cum au vrut altii. Mingea lui mitica iesi din poarta lui pinalti, pentru ca boc a facut poc cu toti si nu i-a lasat sa manjeasca portocaliul partidului cu clorura de sodiu sau sa fi fost de potasiu? N-are importanta, clar e ca ne-a mitica, asa cum spune un prieten, ne-a dus cu zaharelul, a facut valuri si a fugit cu geamandura si geamantanul pe alt tarm, la alti sinistrati. Duca-se… si sa fie primit, desi nu stiu daca e vorba de pomana sau mana-ntinsa.

Deja oferte de ciolan par sa fie, mai de la vest chiar, pe linie politica vorbind. Unii spun ca, dupa vanzoleala peremi-sta si poarta peledista, ne-a mitica vrea acum sa devina conservator. Adica un pui de pesedist mai mic, aliat cu pesedistii aia mari, dar din ce in ce mai zglobii.

Zglobii si fugaciosi sunt si pesedistii nostri, cei de toate zilele, dar despre asta… peste cateva ore. Sa se inchida editiile, ca iar ma acuza unii ca fac valuri si vand ponturi pe bani.

Nu stiu daca s-au inchis editiile, dar nu ma pot abtine si nu-mi pot stapani zambetul tamp, pe care-l pastrez de ceva vreme, mai ales de cand am aflat ca Luncanu, Gabriel, PeSeDe, si-a dat demisia de la partid. S-a suparat, si-a luat jucariile (unii spun ca si-ar fi luat de fapt trompeta si flautul) si s-a dus la el acasa. Luncanu spune, printre randuri, ca nu-i place de vechiul sau sef care face lucruri noi. Eu cred ca cineva l-a facut la psihic in asa hal, incat a cedat. A cedat locul pentru alti pesedisti si, de ce nu, poate chiar pentru ne-a mitica, nu ouatu, ci de la liga. Partid mare, oras mare, oameni mari, cine nu si-ar dori un scaun mare si moale (a se citi comod).

NB: Cand mi-am dat demisia de la ZdR mi-a fost greu. Am inceput cu luna ianuarie, cand m-au convins sa nu plec. N-a durat mult si concilierea matrimoniala fu mai slaba decat increderea unii in altii, asa ca demisia fu solutia. Prima data e mai greu, pentru ca am pus suflet si pasiune, pentru ca acolo am invatat ceea ce sunt, insa de-acum demisia parca mi-e tot timpul deja semnata. Mai trebuie datata. Eu nu sunt convinsa ca in politica exista suflet, ci ca, de fapt, la mijloc e vorba de bani sau orgolii, ceea ce, pana la urma, tot asta este.

Ramaneti politicosi. Brb.

Brad Pitt-ul romascan nu a putut cheltui un miliard

Acum o saptamana, multumita unui amic care stie mai multe decat vrea sa lase impresia, am aflat ca un miliard asteapta la poarta Romanului pentru a reface viata unui sinistrat. Azi am aflat misterul banilor, mai pe larg. Bani nu va pot da, dar povesti frumoase va pot vinde.

Banii s-au aflat in mana si puterea Brad Pitt-ului romascan, care, zile intregi, s-a chinuit sa gaseasca o familie sinistrata careia sa-i ridice de la zero o noua gospodarie. In zadar s-a tot incercat, pentru ca banii veneau cu o conditie: sinistratul sa fie unul din sutele de angajati ai societatii de filme a lui Brad Pitt. Dupa trei zile si trei nopti de cautari, banii au luat calea inapoi (adica in ardeal, de acolo veneau), pentru ca toti angajatii actori de la Romanywood au fost scapati de asa necaz. Tot raul inspre bine, oarecum. Totusi, vedeti oameni buni si, in special colegu’, ca exista sute de oameni de bine, cu bani o gramada, care nu fac tam tam, ci fac minuni, fara sa apara la ziar sau tv.

Precizez ca numele sunt fictive, insa povestea e la fel de reala cum apa e uda.Si apropo de minuni, nescrise pe sticla sau ziar, un consilier pd-l (cu nume asemanator cu al primarului Leoreanu) a donat mobila azi sinistratilor. Bravo cui are si mai ales cui da!

Ramaneti calmi. Brb.

luni, 11 august 2008

Culmea presei si a politicii editoriale

Dupa o perioada in care as fi renuntat la meserie pe care o ador pentru un post de vanzatoare la stand, mi-am revenit. Parca diminetile sunt mai senine, parca toti colegii sunt mai frumosi, parca articolele sunt mai adevarate si parca ziarele sunt facute din hartie de cadou sau staniol, pe care scriu marmotele.

Azi m-am amuzant copios de ironia sortii de a lucra in presa, sub presa sau cu presa. La postul romtv, unde actionar este si inca o sa mai fie, se pare, un fost primar, a venit un fost coleg de partid (fost, in sensul ca el inca mai face parte din partid, pe cand primarul nu) si mi l-a “porcait” (a se citi “i-a facut usoara observatie”) subtil, la prima ora a diminetii, pe ex. Emisiunea se pare ca nu a fost un pretext pentru atacuri, dar ele au fost primite cu bratele deschise de invitat, care, intr-un moment de maxima sinceritate, stiind foarte bine cum stau lucrurile cu tv, s-a scapat in direct cu cele rele la adresa ex-ului. Buhul s-a dus imediat. Unii spun ca moderatorul a scapat discutiile de sub control, altii spun ca, de fapt, era intentionata faza, si mai este ultima categoria care afirma, linistita “asta e!”. Da, asta e presa, lumea in care traim si ironia sortii.

Meseria este bratara de aur. Eu port argint, dar pot aprecia oricand daruirea unuia pentru ceea ce face. Nu pot condamna mercenarii, pentru gustul banilor, dar nimic nu se compara, intr-un sens bun, cu micile erori din meserie, Mi-as fi dat o zala din lant pentru a fi de fata la modul absolut pasional (a se citi “special”, “artistic” si “necenzurat”) al ex-ului de a se comporta atunci cand a vazut, desi, mai degraba, cred ca a aflat telefonic, minunata afirmatie de la ora 8 dimineata.

PiSi: Eu am facut gafe in viata mea cu nemiluita si o sa le mai fac, nu tot pe alea, ci altele. Numai cine nu munceste, nu greseste, imi spunea cineva spre incurajare. Printre cele mai tari se afla cea in care, intr-un articol semnat de mine, la numele unei doamne, am scris prenumele si precizarea “si nu mai stiu cum o cheama, dar pune doamna” (n.r. – doamna care stia era sefa mea). Culmea e ca alti patru ochi s-au uitat pe text pentru ca, la final, asa sa apara pe piata. Mai am avut una memorabila, cand l-am incurcat (cred ca eram indragostita rau!) pe fostul viceprimar (stan) cu liderul rromilor (tot stan), si am facut precizarea ca e rrom de mai multe ori in acelasi articol. Asta e maruntisul, dar pana nu gresesti, intentionat sau nu, ai masura valorii. Hai succesuri la vandut staniol la stand.

Ramaneti calmi. Brb.

RomTv si pornostar

Odata cu restructurarile de la romtv, s-a restructurat si site-ul postului local de tv. Pacat, abia aflasem la o discutie ca o parte din link-urile de pe forum faceau trimitere catre site-uri cu “materiale’ pornografice. Acum site-ul nu mai merge deloc, ca tare as fi vrut sa ma dixtrez cu ceva mai nud decat realitatea inconjuratoare.

Totusi, pentru ca sefii sunt o mare pacoste, nu pot sa nu remarc logica naturii specifica patronului de presa. Dai afara toti oamenii de teren si lasi toti cameramanii. Imi suna cunoscut, de la alta firma, unde erau mai multi soferi decat redactori. Unii fac bani cu o camera, iar altii fac bani din masini... Mai exista si alte locuri mai nasoale, dar cine sunt eu sa judec? De-aia nu sunt eu sef.

Seful meu, de la Roman, e mult mai tare decat toti. Are facultatea de resurse umane, pentru ca a invatat sa spuna “multumesc”, sa critice si sa laude, in aceeasi masura, intr-un semn de respect, dar de care din ce in ce mai putini sefi dau dovada.

Ramaneti sefi. Brb

duminică, 10 august 2008

Mitica de la Liga, umar la umar cu tiganii

Surprinzator sau nu, Mitica de la liga nu a facut mari furori printre cititorii de presa locala. Rating-urile cu "cititul" sunt slabe rau de tot, ceea ce inseamna fie ca oamenii sunt satuli de politica, fie satuli de mitici mici care vin sa se dea mari. E clar ca la zdr, mitica a mers cot la cot cu bataia tiganilor. Nu vreau sa par rautacioasa, dar ori ziarul de citit de mai multi rromi ori de prea putini rromi, politicieni si oameni simpli interesati de cine e mitica dragomir si ce mai vrea si el de la noi.

Statisticile de azi, pe la 17, arata ca 279 erau interesati de mitica si 273 erau ochi si urechi la tigani. De MR sau MR NT nu pot vorbi, ca mitica avea 27 de citiri =)), asta si pentru ca ai mei colegi vorbeau de “exclusivitate”, batand copios campii. Au fost unii mai rapizi… Si mult mai multi. Interviu cu patru intrebari din care trei se repeta! Nici nu am inteles daca e de bine, nici daca mitica e prieten sau dusman cu pinalti. Nici nu ma interesa asta, ma interesa cat de prosti ne cred unii.

Va recomand totusi sondajul din ZdR si sa votati responsabil.

Ramaneti politic(osi). Brb.

Articolele alesilor nostri

Update: Citesc acum ZdR (amuzata pan’ la hohote) - cum cazan isi explica lipsa de la sedinta cu betoane. Pai daca nu cititi proiectele decat printre randuri, ce sa va fac domnilor? Unii cer poze la chioscuri, altii nu stiu ce s-a votat prin oras, dar toti au ceva de spus. Mai sa innebunesti, nu altceva. Te pomeni sau te pomenesti sau te miluiesti ca taman cazan ar fi pus punctul pe i… de la ioan, carpusor. Haide bai, lasati vrajeala de doi lei ca suntem satuli. Si ZdR sa ma lase cu conflictul de interese, ce soacra lu’ carpusor nu are voie sa manance asfalt?
Interesul il vad toti, cand, de fapt, problema e ilegalitatea. Vreti nu vreti, eu un lucru mai am de spus, despre dom doctor care acum se pricepe si la afaceri cu statii de beton. Mai sa fie! Stie el, din varful bisturiului, ca e buna concurenta, ca scade pretul la betoane. O fi ca-n concurenta pe sectia chirurgie - unde-s putini, treaba e buna? Eu stiu altceva, ca-n chirugie, cand se inmultesc medicii, scade pretul, dar nu la operatie, ci la voturile din buzunar, ca se impart. A dracului concurenta, al naibii monopol. Unii sunt clei!

PS: Parerea mea de nespecialist e ca d-l cazan a platit sa apara la ziar, dar colegii l-au luat la misto, dar eu promit sa nu recunosc ca e de-a dreptul penibil. Mor de ras. Mai bun decat categoria alesii seci sau alesii scurte, cu blonde. Bancuri dom'le, ramaneti calmi. Brb.

Dai un leu prin fundatie

Impreuna se pare ca am decis ca strangerea leului pentru proiect sa se faca printr-o fundatie sau mai multe. Va multumesc pentru sprijin, va cred ca doriti, ca si mine, sa se faca ceva. Si cred cu tarie ca si eu, si voi, si, mai ales, impreuna - putem face ceva. Din pacate, sila si mila de la inundatii, cred ca amana demararea strangerii de fonduri dupa ce vom scapa de sinistrati, in sensul bun al cuvantului. S-a facut mult prea mult tam tam pe tema celor necajiti, incat nu se cade inceperea proiectului “dai un leu” la 1 septembrie, cum anuntasem initial. Sa se pogoare ajutoarele intai asupra lor, pentru ca proiectul pentru Roman nu are neaparat o latura de solidaritate si nu neaparat imediata.

Cred din ce in ce mai mult ca propunerea infiintarii unei Sali se spectacole din toti leii stransi ar fi cea mai apropiata de realitate, dar astept sa ma contraziceti. Pana cand voi relua dezbaterile direct in strada, nu cheltuiti leii, pentru ca ma ocup deja de infiintarea uneia. Motivatie exista, iar interesul celor multi ma convinge sa nu ma opresc aici.

Pentru o lume mai buna. Brb.

Articol beton armat! (II)

De doua zile se discuta numai despre betoniera lui carpusor, de parca de-asta nu mergea orasul beton, de parca de-aia au venit apele si de-aia nu am eu timp sa dorm. Nici cand s-a divizat goscom-ul, cand s-a ingropat una sa traiasca alta, nu a fost asa o isterie. Ca cine a votat, de ce a votat si cum s-o anulam, ca sa nu-i dam. Azi, si la liberali se discuta tot despre betonul altora. Ca nu a fost moral si ca trebuie sa facem ceva si ca ce bine ca s-a scris. Discutii anapoda, ca oameni anapoda suntem. Vorbim de moralitate, cand suntem manjiti de mirosul banului. Ipocrizie as putea spune, nu neaparat numai de la liberali, dar si de la multi altii. Daca nu miroase a bine, de ce discutam si nu facem apel la lege? Ce folos ca ziarul a scris dupa, cand nimeni nu ia o masura?

Contestam si mai vorbim dupa. Eu cred ca-i foarte moral ca psd-istii sa-si voteze afacerile, cum si pnl-istii l-au sprijinit pe seful lor la proiecte si cum pdl-istii si-au votat propriile proiecte. Ar fi culmea ca mocanu sau carpusor sa se fi opus, atunci da articol de presa, da politica, da lume cu sus-n jos. Culmea ar fi ca liberalii, ca tot au votat in bloc impotriva, sa conteste legalitatea, nu moralitatea. E un pericol betoniera, o contestam. Nu este, atunci las-o asa. Cand vad ca cineva pune mana pe drujba si secera proiectul, atunci da batalie. Pana atunci, se vorbeste ca moara hodorogita si presa lupta de una singura cu morile de vant.

PiSi: Pan’ la urma sunt 12 voturi pentru, liberalii, un psd-ist si un pdl-ist n-au fost de acord.

Ramaneti calmi. Brb.