A fi sau nu… deontolog. Imi place, iubesc si ador, neconditionat si definitiv, presa, cu bune si rele. M-am maritat, nesilita de nimeni si neconditionata, cu aceasta meserie. La bine si la rau. In 99% din cazuri am scris de bine…, ceea ce e de rau, ceea ce, probabil, ma face deontolog, ceea ce nu e tocmai rau (am glumit, e chiar mai rau decat raul de pe lume).
Am avut o zi proasta. O zi in care albia de porci a fost casa, masa si hrana pentru mine. O zi in care argumentele mele ca presa e “altceva” decat ceea ce fac eu mi-au fost ruinate cu propriile mele arme. Dar, asa cum spuneam, mai am si eu uneori dreptate. Asta seara aflu, pe nepusa masa, ca am pierdut un subiect, nu pe domeniul meu, ci al unui coleg. Fac ceea ce este normal: pun mana pe telefon, telefonul la ureche, sun si dintr-o rasuflare imi spun of-ul. O voce suava, dar obosita si plictisita de deontologi ca mine imi spune: “Da, stiu, am aflat si eu, dar vom scrie maine, avem timp…”. La vreo patru ore, un alt prieten ma suna, pentru aceeasi stire… “Mda, am aflat, dar vom scrie maine”, raspund si eu, la fel de linistit.
Acum vreo doi ani, m-am intors din drum pentru ca am aflat ca se intamplase ceva, nu neaparat important, dar se intamplase, deci trebuia scris. Presa scrie, atunci cand afla, nu maine. Maine scriu ziarele nationale..., se vorbeste la cafea… Azi scriem noi, cei din Roman. A sti si a nu scrie e mai grav decat a minti. Dar ce stiu eu, sunt doar un deontolog, in slujba presei, cea care latra mai mult decat musca…
Partea cu deontologia e pentru sef, sa nu-mi taie din salar, ca cica am fost aroganta. Dar asta se stie, cine are… noroc are ;). Jurnalismul nu e din incheietura, e din condei, aia cu incheietura se cheama ca pe “primarul nostru”, nu Carpusor, celalalt, prieten cu muia.
Ramaneti calmi. Brb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu