joi, 24 iulie 2008

Jurnalistii spala putina cu basmaua curata

Gandim din ce in ce mai des cu dosul, pentru ca ochii larg inchisi sa calce drept spre ceea ce ne indica unii cu degetul, cel din mijloc. Mai deunazi povesteam cum roata s-a intors, buturuga mica a rasturnat carul mare, ziua e noapte si politicienii e buni. Jurnalistii au ajuns ultima carpa, din parul de pe lanul din porumb, o sperietoare ce pazeste pamantul nimanui, dar din care ciorile musca zilnic, nu de foame, ci de pofta.

Citesc azi, litera cu litera si printre randuri, cum un ziarist scrie despre sine cum si-a construit casa si, mai ales, cu ce bani. Un demers frumos de altfel, insa deloc jurnalistic. Un drept la replica dat unora care au facut un proiect de o secunda si fara rasunet, de care stiu zece oameni, carora nu le pasa. Un drept care nu se justifica in conditiile in care au trecut luni de la “incident”, iar viata unora inca se cramponeaza de campania electorala a altora. Un articol needucativ, ci un soi de bravura, tipica jurnalistului cu vechime, care nu permite altuia sa fie improscat cu noroi. Frumos, poetic, pacat ca tine de un singur individ si nu de o echipa. O echipa care a trecut prin aceleasi arme, dar care nu a simtit impulsul sa se apere cu pasta de dinti impotriva gurii slobode a lumii.

Eu cu autoarea mi-am incheiat socotelile, cand ea a castigat, iar eu am pierdut si am parasit yacht-ul pentru barca cu vasle. Totusi, din solidaritate de breasla, tind sa cred ca atentia jurnalistilor trebuie sa fie indreptata spre ceilalti, nu spre cioara de pe gard. Consider ca articolele despre vilele si banii altora sunt cu mult mai interesante decat viata unui jurnalist. E frumos sa ai batista curata, dar e neigienic sa o dai din mana-n mana. Se va murdari, iar comentariile ciorilor care papa de pe jos dovedeste ca eu am dreptate. Batista se tine in buzunar, iar chilotii se spala in familie.

Viata unora nu ma intereseaza, pentru ca ceea ce fac ei cu banii lor, castigati la firma privata, e chiar treaba lor. Eu nu scriu cum am reusit sa-mi cumpar bluza cea neagra si nu vreau sa citesc cum un patron de chiosc si-a cumparat pisoar. Pentru asta exista blog.

Ramaneti calmi. Brb.

3 comentarii:

un'A'mic spunea...

dar, pe de alta parte, ai vrea ca oamenii sa iti admire bluza cea neagra, nu? e interesant sa poti spune 'uite cat m-am chinuit sa o cumpar, timp de doi ani am pus ban peste ban dar am reusit!'. Nimanui nu ii place ca reusitele personale sau 'personale' sa fie creditate altora. A ridica o casa e o realizare, a planta un copac e o realizare, a alunga cainele care ridica piciorul la copacul tau e o nebunie, inseamna ca ai prea mult timp liber, dar sa faci toate astea si pe urma sa vin eu si sa delar ca fara mine nu puteai, ei bine, asta e o magarie. Asa ca, daca as avea un ziar la dispozitie, as face la fel. No offence.

Claudia Matei spunea...

Aici e fara ofensuri, macar aici sa fie asa. Tin sa am intotdeauna dreptate, dar... in cap la mine, mai recunosc cand gresesc. Numai ca... eu am scris una, tu vorbesti despre alta. Eu am tradus astfel articolul: 1. cu bani stransi si credite poti realiza visul (nimic de cartit); 2.eu muncesc cinstit (e, aici e pb). Partea cu doveditul cinstei... nu-i vad sensul. Unii au spus ca ea a facut banii necinstiti, iar ea a raspuns... Despre mine s-au spus magarii si mai urate (inclusiv asta de care e vorba aici), dar nu m-am apucat de scris la gazeta, pentru ca lucrurile astea le spun cinci oameni, ceilalti ori ma stiu, ori nu-i intereseaza... Asta era mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Alti colegi au fost jigniti la fel de mult sau poate mai mult, dar au trecut peste. De ce sa te bati cu pumnu'n piept pentru ceva care nu se merita. De multe ori orgoliile ne transforma viata in ceva grotesc. Motivul acestui articol e absolut grotesc. Visul, casa, viata - sunt realitati frumoase, de care chiar mi-as dori sa se bucure...

amelyn spunea...

articolul a fost ciudat, iar in traducere libera suna a:,,hotul striga hotii".toti oamenii au contestatori, dar asta nu inseamna ca poti profita de pixul de ziarist ca sa te scuzi sau auto-disculpi.poate s-a dorit un drept la replica, dar pentru mine a mirosit a penibil.vreau si eu un spatiu la ziar in care sa scriu:azi nu am injurat pe nimeni, nu am furat, nu am mintit si azi mai ales mi-am facut meseria fara sa strig in gura mare ce buna, corecta si deontoloaga sunt