sâmbătă, 30 mai 2009

Adio, eu mai am cuvinte!

Vorbeam mai ieri, parca (am imbatranit si pierd nu numai noptile, dar si notiunea timpului), de roluri asumate. Acu’ ceva vreme, ma suparasem eu pe “anonimi” si blocasem accesul la comentarii, desi nu-s pentru cenzura … poate si pentru ca sufar inca prea mult de autocenzura. Din pacate, ma simt nevoita sa ma despart azi de anonim(i) si accesul la comentarii sa se faca numai cu voia mea. Blogul meu, zambetul meu, linistea mea, regulile mele. Eu m-am prezentat. Eu brb, numai pentru cei care pot, pentru ceilalti tacerea e de aur.

Ramaneti cu mine. Brb

Text de politician

Nu am mai facut analiza pe text de pe vremea conferintelor lui carpusor, cand citeam, ca la ora de lectura, cuvant cu rand si pagina cu ziar (mai exact zdr), iar eu ieseam la tabla in fiecare luni, iar aproape tot timpul primeam 4, dar treceam clasa ca aveam spatele din redactie mai lat decat gura sloboda. Fie vorba intre noi, ascultarile la lectie erau, de cele mai multe ori, de ochii lumii, pentru ca, de fapt, lui i se cam rupea ca, inca o data, zdr se facea ca nu intelege. Era un fel de ritual, nu de “imperechere”, ci de sacrificare a presei pe altarul politicii.

Revin la text. De fapt la poze. De fapt, la ce texte au ei, politicienii:

1. Incep cu PSD (pentru ca, pe langa afisele de la centru, au si afis pentru Roman). Afisul de la euro face banii, in comparatie cu cel de la parlamentare, cand, asa cum am mai spus, candidatul parea ca face treaba mare, nu o treaba mare. Acum, imi place (afisul), desi, daca as fi usor carcotasa, as comenta ca "ALA" (prescurtare, pentru cei care nu-s fani blogul meu)  e fratele cel mare al Ebei. Oricum, e mai bun decat ce fu pana cum. Ajungem la slogan - Voteaza singurul europarlamentar romascan - , care, in mare parte, nu ma incanta, e cam comun... Numai ca, in cutia postala, l-am gasit ieri iar pe ala, ingramadit, chircit, indoit de la spate, dar rosu ca o cireasa de mai. Pe o parte, ala - la birou (copie dupa afisul mare), pe partea din spate - sigla partidului si invitatia: “Pune suflet in alegerea ta”. Ca jurnalist, mesajul e  bun, o cersetorie de lux conform careia noi romascanii sa votam cu romascanul, sa ne punem in valoare spiritul musatin ce ne leaga ca oraseni. Pe de alta parte, sufletul si politica sunt ca doamna si vagabondul, dar na, si satisfacut si cu sufletul in Rai nu se prea poate. Pune Suflet din Dragoste (PSD), cred ca am baut prea multa cafea si dau in greata de la atata iubire.

2. EBA ia atitudine sau ea este si eu iau. In fine, indemnul e absolut scolaresc, si o rog pe candidata intai sa ia ea atitudine, dupa care poate fac si eu atitudine cu ea. Nu-mi place, e blogaresc (vezi: www.blogneamt.ro – care, la mine, nu mai merge de vreo cateva zile, cred ca s-a stricat blogarimea la gat sau o fi scris cineva ceva deranjant, nu-mi pasa, pentru ca eu nu iau si nu dau atitudine). E un slogan pentru mine si cei ca mine, pentru ca mama are o atitudine efectiv nepasatoare.

3. La PNL e ceva cu fonduri, bani multi de la UE, pentru tara noastra saraca. Aceleasi vorbe despre parale, de care eu m-am saturat, mai ales ca stiu de la bunica precum ca banul este ochiul dracului. Slogan serios, despre ce ne intereseaza pe noi romanii, castigul; plus crinul alb ce ne priveste de mai peste tot, usor prea arogant (asa mi-a creat mie impresia la conferinta de presa de aici, scuzabil - dat fiind ca aroganta este specifica politicienilor), in rest cred ca antonescu este politicianul care are imaginea cea mai buna/curatica din Romania.

4. PD-L tine cu tine si la bine si la greu. Bine nu ne-a fost de cam multisor, dar e bine ca la greu avem pd-l. Un fel de legamant de casatorie, cand eu, romanul, jur credinta vesnica partidului iubit. Avand in vedere ca pd-l s-a culcat ba cu pnl, ba cu psd, cineva sigur e curva. In schimb, coincidenta maxima e ca sloganul merge perfect pentru Roman, aici unde avem o mare familie romascana, iar familia e impreuna si la bine si la greu.

PS2: Va spuneam ca in 2004 am votat cu base; interesant este ca, atunci, am votat cu sufletul (a nu se intelege ca si acum votez tot cu sufletul, v-am spus deja cum votez), fiind impresionata de prima campanie “altfel”, de teatrul fatis si scump din politica. Intr-un fel e corect, cand toti promit marea cu sarea’n ochi, castiga cel care vine cu ceva nou, macar cu o lamaie, portocala, kiwi sau un trandafir.

PS1: Atat am vazut deocamdata si ce am scris este doar parerea mea, evident, subiectiva. Deci nu votati cum scrie aici, votati cu ochii, mintea, sufletul sau mana voastra!

Update: O sa (re)vin si cu foto, pentru cei care nu au avut ochi sa vada afisele.

Mergeti la vot. Brb.

vineri, 29 mai 2009

Polemica de 500 de euro, cu unu

De vreo doua zile sunt pasionata, iar, de blogul unei prostituate de lux. M-am uitat la inceputurile ei, acum am revenit, pentru a vedea evolutia lucrurilor (a scrisului indeosebi, ca la restulse pare ca exceleaza) si fara a avea nicio asteptare. 

Dupa ce cateva minute bune am recuperat ultimele luni din viata prostituatei, am intrat in polemica pe subiectul cel mai gretos numit, de mine, sexul din politica. Colegul de la unu a scris “ceva” (nu e cu sens peiorativ, dar nu-mi gasesc cuvintele) fiecare are acest drept, iar nimeni nu este obligat sa si citeasca. Eu am citit, am comentat si, fara sa-mi dau seama, am intrat intr-o polemica fara de final, in care eu nu am satisfactia ca m-am facut inteleasa, iar el nu are satisfactia ca a spus tot. Un fel de sex bun, insa fara final, care, desi ne-a stors fiecare neuron, ne-a lasat nefericiti.

Cu o mare legatura intre prostituata de 500 de euro si jurnalistii de minimum pe economie (se exclud cei mentionati in articol), consider, cateodata, ca diferenta intre cele doua servicii sta doar in zerouri, pentru ca, in rest, totul se reduce la cine reuseste sa ofere mai multa placere... Eu ca jurnalist cati telespectatori pot cuceri si cand voi ajunge la atata “perspicacitate” incat, pentru a scrie/vorbi, sa primesc bani si nu invers: sa primesc bani pentru a scrie ceva sau a spune ceva?!

Jurnalistii nu trebuie sa fie modele (de conduita sau de ce vreti voi) pentru ceilalti, asa cum nici curvette nu trebuie sa fie model pentru nimeni si nici macar comparatie. Jurnalistii trebuie ascultati (dar nu ca pe popa), insa judecata ramane a fiecaruia, in functie de posibilitati. Intre un jurnalist si curvette, o aleg pe cea din urma. De ce? Pentru ca, in toata "isteria" ei, si-a asumat un rol, il joaca grozav de bine, are un scop clar facut public si, mai mult decat toate, nu combate lucrurile firesti si nici nu se da de ceasul mortii cu parerile de rau si regretele eterne si amare.

Pentru mine, un jurnalist nu trebuie decat sa fie corect. Intai de toate cu el insusi, iar mai apoi fata de ceilalti. E un rol mai mult asumat, insa eu nu-mi doresc sa fiu model pentru fetele/baietii de la scoala sau pentru gospodine sau pentru baietii de politicieni, asa cum nu mi-as dori ca fata mea sa aiba un blog numit curvette.

 PS1: Ma obosesc oamenii in garda, de genul meu si a mai multor personalitati musatine, care, mai tot timpul, au impresia ca cineva are ceva cu ei. Eu ii spun paranoia si ma mai apuca si pe mine in noptile tarzii, dar dimineata, cand suna ceasul, ma trezesc la realitate, ma frec la ochi si imi aduc aminte ca nici n-as sti pe ce sa cheltuiesc 500 de euro. Ne vedem maine, azi e deja tarziu. Nb. Brb

 PS2: Aaa, si peste toate, nu am pretentia ca am inteles ceva sau ca eu am dreptate. E doar o parere…

joi, 28 mai 2009

EU ma duc, mergi si tu?

Spuneam, repetam, inganam si o reluam de la capat pana la coada, spre infinit, cum ca eu nu merg la vot, ca blah blah blah, ca mi-e sila de tot si toate. Am dat peste un prieten, mai intelept ca mine, care mi-a zis: “du-te fa sa votezi, pe oricine, numai du-te, nu lasa buletinul de vot liber!”. Nu mi-a tinut lectii despre dreptul meu, obligatia mea, faptul ca am buletin sau alte rahaturi de discursuri pe care mi le mai tin eu pentru mine sau le tin eu pentru altii. Am stat pe ganduri (vreo cateva secunde, atat m-am putut concentra) si am decis sa ascult si eu o data in viata de altii..., oricum nu am nimic de pierdut.  

Zis si facut. Ma duc la vot., nu pot sa va spun cu cine votez, ca nu m-ar crede nimeni, dar ma duc. Ma duc din coningerea ca macar eu trebuie sa fac ceea ce e normal, ma duc pentru ca vreau ca cinci ani de acum incolo sa-i pot comenta de rau pe cei pe care i-am votat, ma duc la vot pentru ca vreau ca si votul meu sa ajunga in UE.

Sunt mandra ca sunt roman …sunt mandra ca pot vota! Pe calul cel mai breaz, pe partidul care, pe moment, ma convinge mai mult decat celelalte. Pacat ca nu mai am convingeri politice, alegerea era mult mai usoara. Pacat ca nu am nevoie de bani, m-as fi lasat mituita. Pacat ca, de ceva vreme, politicienii fac praf din promisiuni si mi-l arunca in ochi... Noroc ca-s romanca, noroc ca am drept de vot!

 PS: Am schimbat si votul meu din sondaj, deci… ne vedem pe 7 iunie!

Ramaneti romani. Brb. 

O panarama de pensie

Citeam mai de dimineata, pe mintea uscata, fanteziile unui neamt romascan. Am ras, am plans (de ciuda), m-am regasit in cateva ipostaze (nu am unghii roz, dar nici barabule nu prea stiu sa tai), pentru ca, la final, sa-mi dau seama si sa tip: “De la ele/ei o sa-mi pap eu pensia!!!”. De fapt, am vaga impresie ca pe vremea cand o sa fiu mamaie, o sa pap rabdari prajite si o sa-mi cumpar paine cu banii pusi la CEC de bunica. De ce spun asta? Nu pentru ca exista haite si “panarami”, cocalari si jmecheri, nu pentru ca nivelul de cultura (al unor vecini) este sub limita marii, ci pentru ca vad din ce in ce mai putini oameni care vor sa munceasca sau, mai grav, care stiu sa munceasca. Vad oameni care, desi sunt pusi sa mute doua hartii dintr-un birou in altul, vin inainte de toate cu pretentii financiare, vad generatii de tineri care joaca macaua pe terasa, in loc sa invarta cartile (nu alea de bucate, de scoala), iar eu, printre toti, eu ma simt ca popa prostu’!

Criza asta mi-a adus o singura mare satisfactie (privind la tv): cozile enorme la angajare. Pana acum ceva luni, dadeai anunt de angajare si te rugai de un muncitor sa-ti vina sa-si/ti faca treaba. Acum, romanul si-a redescoperit spiritul de muncitor. S-a asezat macar la coada, poate poate, pe nimic, i se da ceva macar de facut. Viata asta mi se pare foarte simpla: te nasti, copilaresti, investi, muncesti si mori (intre invatat si moarte, mai si iubesti, papi, sari cu parasuta…). Nu as sari niciodata peste copilarie, de ce as sari peste munca? Nici macar nu muncesc pentru ca mama sa aiba pensie si sa mai imi scape doi lei in portofel, muncesc pentru ca, pe langa faptul ca e firesc, imi si place! 

PS: Acest articol e dedicat celor care stau cu mana-n san (ca sa nu spun cur sau sold)  si asteapta de la altii sa le puna in sacosa. In acelasi timp, nu este o oda pentru muncitori, nici pentru conducatorii (sefii) nostri, este doar o constatare a faptului ca, uneori, oamenii sunt mult prea diferiti. Aaaa, si nu vreau pensii ca astea, vreau doar sa-mi tihneasca...

 Ramaneti muncitori. Brb

marți, 26 mai 2009

Politica si Iadul

Ai dracului politicieni spun unii, iar politicienii isi fac cruce... pentru un vot. Azi am primit pe e-mail, printre multe poze, filmulete si fabule amuzante (filmuletul cu ministrul nu l-am primit, bag de seama ca prietenii mei nu au simtul umorului??!!), un pps despre “politica”. Pe scurt, un politician ajunge fata-n fata cu Sf Petru (sa zicem ca murise de inima rea si nu pe scaunul electric). Sf Petru, fiind un sfant, ii da sa aleaga locul de vesnicie: iadul sau raiul. In Iad, gagici, bautura, dezmat, palate – toate pe persoana fizica; in Rai – lumina, campuri cu flori, armonie si succes(uri). Intors la Sf Petru, politicianul spune: “Raiul e frumos, dar m-as simti mai bine in Iad”. Spus si facut (nu ca in politica). Ajuns in Iad, politicianul a dat peste infern. “Nu inteleg”, spune politicianul… “Mai adineauri totul era frumos… si ma simteam atat de bine...”. Un dracusor zambi si spuse: “Ieri eram in campanie electorala! Azi ai votat!”

Bineinteles ca eu nu cred ca dracul e asa de negru, ba, cateodata, ca sa treci puntea te faci frate si cu politicianul... Eu imi iau barca, eventual cu vasle, vesta de salvare am tot timpul.

 Ramaneti credinciosi. Brb.

Ce v-am spus, primarul face ce vrea!

Nu voiam sa scriu asta, dar v-am spus eu! Degeaba s-a strofocat ZdR cu datul parerilor in schimbul banilor contribuabililor, ca primarul Leo a tinut-o tot pe a lui. Ba, mai mult, nici de parerea mea nu a tinut cont, asa ca drumul spre belgia este presarat cu pareri portocalii (fie vorba intre noi, alegerea e de bine, chiar daca e facuta la greu). ZdR ne spune azi, omitand sa aduca aminte de solicitarea de implicare facuta acu’ ceva vreme, cine pleaca: aici lista. Nu ma mira mai nimic, nici macar prezenta lui Paulet la volanul autocarului, lucru care era, oarecum, firesc, drept si ieftin.

De plecat dintre presari tocmai scrisesem ca se pleaca de la unu, adica teo, iar alte comentarii nu-si mai au rostul. Insa, contrazic afirmatia primarului conform careia sa plece in strainatate neaparat oameni noi, care nu au mai fost “plimbati” (indiferent ca sunt sau nu de la presa). In strainatate trebuie sa plece oameni capabili, indiferent daca au mai fost, pentru ca a duce prostimea peste granita nu inseamna ca la intoarcere se desteapta! Pe de alta parte, nici sa duci aceleasi persoane nu e tocmai fair play, dar din aia multi si destepti, poti sa-i mai repezi prin diverse tari, poate prind si folosesc ce vad…

 Ramaneti patrioti. Brb. 

Teatru Unu, a’ la Ursarescu

De Oscar fu reprezentarea colegei noastre, la conferinta de presa de la PNL (de la celelalte a lipsit, altfel cine stie pe cine mai pocnea – verbal, nu gestual). In timp ce unii ca mine erau pe langa subiect si scormoneau prin hartiile liberale in cautare de intrebari, diva de la unu tv, lejer, cu seninatate si o mimica ce inducea inclinatia ei catre buna dispozitie, s-a luat de intreaga familie liberala. Discursul a fost la fel de excelent, ca si vorba dulce, astfel incat, dupa ce a mers pe dupa sura, a suras si a tras aer in piept, l-a intrebat in fata pe crin daca nu-l da afara din partid pe ursarescu, cel care la alegerile de partid, a tinut cu lupul tariceanu. Crin a negat, chiar daca nu convingator, iar ursarescu a incercat sa para la fel de detasat ca jurnalistul, dar sper acum s-o urasca mai mult pe ea, decat pe mine. Ei, asa da, unu mai bun ca altul!

PS(N)1: Unii mai carcotasi decat mine au spus ca diva ascultase discutiile de dinaintea conferintei si a “furat” intrebarea. O fi asa sau nu, dar pregatirea loviturii de gratie ramane una foarte buna, mai buna ca intrebarea in sine.

PS(L)2: De garoafa de aur e reprezentarea primarului leo, care a decis ca din delegatia care pleaca in belgia sa faca parte tocmai castigatoarea oscarului de mai sus, ca doar e de la unu tv. Din cate stiu eu, pe vremea neschimbarii, pleca din presa ziaristul care deranja sau de la trustul care intepa. Probabil acum nu mai deranjeaza nimeni pe nimeni.  

 Ramaneti politic(osi). Brb 

miercuri, 20 mai 2009

Ce zici de o vizita la Bruxelles?

Chiar asa, ce zici? “Vrei sa mergi la Bruxelles? Vrei sa-i cunosti pe viitorii parlamentari europeni? Vrei sa vezi cat de pregatiti sunt inainte de alegeri? Daca ai pana in 25 de ani, inscrie-te! Pana la 25 mai! Trimite pe adresa prindeeuropa@ apd.ro o intrebare pentru candidati si argumenteaz- o! Daca vrei sa stii mai multe viziteaza www.apd.ro” – era o invitatie primita pe e-mail, dar ce-i al meu e si al dvs!

Un drum la Bruxelles nu-ti garanteaza ca-i vei cunoaste pe europarlamentari, ci cel mult ca-i vei vedea, strange mana, eventual bea o bere Kriek/manca o ciocolata din cele enspe mii in compania lor. Cat de pregatiti sunt euroeii inainte de alegeri? Prea putin interesant, mai degraba cat sunt de pregatiti dupa alegeri, cand sunt in painea cu unt a europei. Ce as intreba eu? Ceea ce am intrebat de mii de ori – contam noi, ca popor, acolo?

Nu mai am 25 de ani, deci nu ma pot inscrie, dar de-o vizita m-as mai duce. De ce? Pentru ca politica de acolo nu are nimic in comun cu cea din Roman(ia). Pentru ca prea putin se promite si mai mult se analizeaza, se debate sau cum vreti sa-i spuneti!

Mai aveti doua zile, voi cei sub 25 de ani (a se citi ca-s ofticata si batrana)! Voi, cei peste 25 de ani, aveti sansa sa candidati, cine stie, poate peste cativa ani, ne vom intalni! Prinde Europa de picior!

 Ramaneti curiosi. Brb. 

Spala-te pe maini, pune mana la gura… sau invers?

Ma obsedeaza reclama – indemnul de pe TV cu “daca veniti dintr-o tara unde a dat iama virusul gripei porcine… blah blah blah (sau groh groh groh) stergeti-va la nas cu batiste de unica folosinta, apoi aruncati-le la cos si spalati-va pe maini!!!!”. Uau, nu stiu cine mai e nesimtit, cel care a facut reclama si-mi jigneste curatenia (corporala, nu sufleteasca) sau cine nu cunoaste ca mucii se sterg cu bastista/servetelul si nu cu maneca (eventual cea a vecinului din mijlocul de transport). Este cunoscut faptul ca multi dintre concetateni, fie ei porci din fire care traiesc in cocine din portelan, nu-s familiarizati cu apa plata (fara lamaie) si sapunul (fie el si de casa), dar a repeta la infinit regulile de igiena si de bun simt fata de cei din jur nu-i pune nespalatului apa si sapunul in punga! Este grav ca, in 2009, inca mai trebuie sa ni se spuna de ce trebuie sa traim ca oamenii… Pe de alta parte, unii “cercetatori” spun ca un pumn de microbi digerati ne fac mai puternici! Cine mai stie? Important e sa nu ne taie rusii la Ignat, ca americanii ar sarbatori Ziua Recunostintei cu puicutele noastre!

 Ramaneti curati. Brb. 

Barfa dulce

Se aude ca si primarul nostru leul a renuntat la grasimi, zaharuri si alte E-uri (nu euro, atentie)! Acum nu stiu daca all-do, consilierul, l-a imbolnavit pe primar cu nevoia de a se hrani sanatos (adica) sau fu ordin pe linie de partid, ca toti membrii sa renunte la burti si aere, sa fie zvelti, ca sa tina pasul la alergarea dupa voturi!

Bag de seama ca cei mai slabi raman tot cei din presa! Se apleaca precum trestia, ba fac si podul din picioare! Va propun un concurs, cu premii de la partid-primarie, si o emisiune, poate gasim reteta magica, sa o servim la toti! Cu portocale a incercat cineva?

Ramaneti barfitori. brb

Mai sa fie, cred ca a dat pandemia in ziaristi!

Nu m-a mai trezit nimeni, cu telefonul (apropo’ de alti A-dormiti), la prima ora a diminetii (la mine e 7, ca ma culc devreme) sa-mi dea cu o veste’n cap - cam de pe vremea bunicii (trezitu, nu vestea). Azi prima voce nu a fost a catelului, iubitului, iubitei sau a mamei, ci tocmai a unei colege (nu mai spun cine, ca nu despre ea este vorba). “Ai facut revista presei?” au fost primele cuvinte pe care le-am auzit pe nemancatelea, pe nefumatelea si pe… perna. Nu, evident, nu citisem, pentru ca in somn ma ocup doar cu sforaitul si prea putin cu alte indeletniciri. In fine, odata ce am apasat pe verde si am recunoscut si lipsa mea de informare, au curs, minute in sir, vestile (vestea de fapt) si mirarile: Cristiana Bortas, fosta sefa de la ZdR, a primit postul de sefa la Arhivele Statului, tot printre hartii, diferenta fiind ca acestea sunt prafuite, dar adevarate! De-a lungul zilei, unii s-au inchinat, altii s-au rugat, altii au scuipat in san, eu ori sunt prea obosita (evident ca m-am trezit vorbind la telefon), ori nu inteleg ce ne tot miram? Ca fiecare face ce-i place? Ca ne stim unii pe altii? Ca jurnalistii sunt oameni? In fine, luati de aici si mai cititi care si unde, ia mai manati mai flacai…

Acum concluzia fireasca a celor de mai sus: Este clar, e pandemie in presa! A plecat a cel Mare, spus si adormitul-atipitul; Mihaela Radulescu a plecat din tv, inaintea ei mai fusera si se dusera si altii; Costi spuse la revedere meseriei care l-a consacrat pe micile ecrane, dar vechi de 15 ani… Insa, dragii mei, va rog eu ceva: nu o lasati pe d-na (folosesc pronumele de politete, ca sa nu mai sara de cur in sus cei care considera ca spusul – strigatul pe nume este lipsa de respect) flora ordean, ctp-ul in fusta al presei, sa ramana singura! Va dati seama cata audienta ar trebui sa care in spinare, cata responsabilitate! 

Si, ca sa vedeti ce rai sunt jurnalistii (din cati care au mai ramas): ia de aici sau da-te jos! 

Ramaneti cum sunteti. Brb.

Banii dvs si parerea mea!

Ziarul de Roman ia atitudine si incearca, dupa lunga vreme, sa miste ceva in constiinta cetateanului, cel platitor de biruri si care, la fiecare final de an, se alege cu multe urari (firesti, de La multi ani!, ca sa plateasca si anul care vine). Subiectul ar trebui sa ne incite pe oricare dintre noi, cititorii de rand, insa presimtirea mea anunta un rezultat sumbru, de sub zece propuneri… De ce? Pentru ca cei mai multi romascani nu-i cunosc pe consilieri sau voteaza plecarea pe criterii politice (total gresit in opinia mea, dat fiind ca unii sunt dude rau)… Mai pleaca si trei functionari, iar la acest capitol nici macar eu nu stiu pe cine as trimite… Iar cand vine vorba de presa, de bun simt ar fi sa plec eu (pacat ca-s ocupata), insa sigur se va gasi “unu” mai breaz, ca asa e la noi!

Cel mai grav ar fi ca oamenii sa nu-si dea cu parerea (fie ea si im-pertinenta)!

Eu propun sa plece cate unul din fiecare partid, iar criteriul nr. 1 in alegerea mea este “viziunea” (de viitor), sa-i si sa ne foloseasca. Lista mea suna astfel, doua puncte mari (de suspensie): PNL – Daniela Suman (are abilitati de comunicare si de punere in practica a celor vazute la fata locului), PD-L – Leonard Achiriloaiei (fara sa fiu rau-intentionata, e mai nimerit decat multi), PSD – Lucian Micu (daca nu l-au lasat viceprimar, macar sa-i arate si altceva decat degetul, adica lumea), (Dan Carpusor era prima alegere, dar nu e inca din PSD). Mentionez, pentru SDC, de la PNDC, ca nu l-am nominalizat nu pentru ca l-am uitat sau nu merita sau nu prezinta importanta, ci pentru a exista o armonie intre fostele aliante (azi sunt pentru make love, not war). De la functionari publici: un consilier personal (din aia multi sa faca unul bun, poate chiar city managerul), cineva de la Investitii si cineva de la resurse umane (logica mea: city managerul sa vina cu propuneri viabile, cei de la investitii sa vada cum se construieste si cu ce bani, iar cei de la resurse umane – sa stie ce sa angajeze mai pe viitor, cam cum arata functionarul de peste hotare).

Abia astept ca realitatea (nu tv sau media) sa contrazica presupunerile mele, dar este clar ca nu-i chiar usor sa alegi, mie mi-a luat juma de ora, dar nu am schimbat nimic din primele optiuni, desi am ramas cu ceva ezitari! Daca ma razgandesc sau mai am propuneri, vin cu suplimentari, numai sa fie toata lumea fericita!

Ramaneti intr-o parere. Brb

Eba Da!

Rasfoind ieri seara, in lipsa de preocupari care va (ma) duc cu gandul la bani, am dat peste blogul lu' eba (pardon de exprimare, insa blogul ebei chiar suna rau), un fel de leo in varianta feminina. Pagina de campanie, facuta mai mult pentru presa, decat de ea pentru restul - prostimii (a se observa ce frumos ma exprim in scris). Dar nu asta este interesant, ci faptul ca am gasit o noua asemanare cu Romanul. Indemnul “Implica-te” al colegei noastre, diva numita de unii, a fost preluat si de fata marinerului. Indemnul e acelasi, scopul este usor diferit. Asemanarea, pe langa cea evidenta si care tine de sex, ma duce la gandul ca ori comunicatorii nu mai au imaginatie, ori jurnalistii nostri gandesc ca politicienii (ceea ce nu e rau, atata timp cat gandul este unul curat). Eu propun sa inregistreze colega indemnul la OSIM, asemeni sefului Pinalty, apoi sa ceara bani - cam cat i-a costat pe PDL-isti campaniile din 2008-2009, cine stie cum iese si romanul (Romanul – denumire oras, nu romanul, bietul de el) din anonimat, ca doar unul e judetul! E ba Da fu, acum eba Nu, ca dreptatea si adevarul nu se gasesc pe acest site si nici in politica, da' cine stie, poate nu-i dracu asa negru!

 Ramaneti implicati. Brb. 

marți, 19 mai 2009

Carantina din Primarie!

Vorba unui jurnalist cu acte si permise(uri) vechi, in Primaria Roman miroase a rahat (dulce) si a tutun! Trecand peste rautatile jurnalistilor (fie ei si din categoria celor care vor, de la politicieni, doar plimbari cu masina/automobilul/calul/caruta/trotineta…taxi-ul), ca sa fumezi in Primarie trebuie sa te “introduci” in chiosc. Iei trei pereti din plastic, cu geam, lipesti invitatia “loc pentru fumat”, folosesti al patrulea perete – cel din constructia cladirii - si gata locul special pentru ciumati. De ce zic ciumati?, apoi pentru simplul fapt ca spatiul cu pricina seamana cu rezerva pentru bolnavi, de la contagioase. Este drept ca sunt multi porci pe lumea asta si nu toti isi gasesc sfarsitul de Ignat, insa … ce ne-o fi trebuind si dugheana in primarie nu stiu, doar poate sa ne fereasca de gripa porcina si sa nu grohaim in grup! De precizat ar fi ca inainte de a trece la psedudo-termopanele din imagine, locul era prevazut doar cu paravan din panza, iar acum respecta legile in vigoare! Oare nu era mai simplu: “fumatul interzis”, nici nu pute, nici nu se vede!

Ramaneti viciosi. Brb.

Taximetristii se ieftinesc!

Numai mersul pe jos e mai “eftin” decat plimbatul cu masinutele galbejite din Roman. Fiind in sfarsit criza, taximetristii si-au luat roata de rezerva in spinare, au facut o cruce mare, si au mai taiat din preturile nesimtite pe kilometru de plimbat in acest oras unde pana si respiratul te costa. Culmea ironiei era ca dadeam pe taxi 6-7 lei de acasa (de la mine) pana la autogara si 8 lei pana la piatra neamt…Azi m-am sters la ochi ca sa vad ca: ba e 1,69 lei km, ba 1,5, ba… mai sa ma plimb pe gratis… Buna si criza asta la ceva! Oricum nu credeam in sintagma ca numai ce-i scump e si bun!

Ramaneti metristi. Brb.

Fara zahar!

Nu este numele unei trupe de muzica, ci starea prin care trece ex-purtatorul de cuvant al Primariei Roman, actual consilier personal al leului si viitor consilier al romascanilor (asta e de la mine, deci nu impuscati pianistul!). All-do s-a lasat, ca orice barbat insurat si cu fete acasa, de dulcegarii! Fara grasimi, fara zahar, fara tutun, fara vicii… doar cu munca cinstita si numai in folosul cetateanului platitor de biruri. Parerea mea este ca suma viciilor trebuie sa ramanaconstanta, iar cercetatorii…au demonstrat ca lipsa de dulce duce la nefericire. Vorba dulce, mult aduce, asa ca… brb!

 Na poftim ca cadou, ca sa nu mai avem declaratii de genul: “Strada Oituz va fi redata publicului”. Hai ti pup saratica! Fara zahar, dar esti ca sarea'n bucate (foarte rar ca sarea'n ochi)

Ramaneti dulci. Brb.

Diferite pareri

Diferite vremuri, aceiasi oameni? Anul 2009 nu este diferit de 2008, noi, romanii, fiind in greva si criza mai tot timpul! De criza de personalitate suferim oricum cu totii, mai ales eu, care, din cand in cand, nu-mi gasesc locul (a nu se citi ca zbor din floare in floare sau ca-mi fuge scaunul de sub fund!). Criza mea, deloc existentiala, se impiedica, IAR, de modul in care facem/fac/faceti politica. Unii cu banii, altii cu gura, iar cei mai putini cu mana, gesticuland, nervos si nerabdator, in speranta ca se vor putea exprima credibil, frumos, literar si literat.

Anul trecut, pe vremurile de atunci, Romanul era in criza disperata de a vota schimbarea: plecarea lui Carpusor si venirea oricui altcuiva. Disperarea era atat de mare incat oamenii m-ar fi votat si pe mine (!!!!) numai sa nu-l mai voteze pe cel care nu le-a oferit ceea ce si-au dorit. Miliarde de miliarde de lei noi si vechi s-au fluturat pe blocuri, pe panouri, la tv si prin pungile si buzunarele sarantocilor orasului, in foamete de a primi ceva moca (chiar daca nu au nevoie de acel ceva) si prea prosti oricum pentru a sti de la cine au primit! De aceea, poate, stampilele prostimii au aparut in dreptul a doi sau trei candidati!

Au venit, mai spre iarna, parlamentarele. Alte miliarde au luat drumul blocurilor, panourilor, presei, frigiderului si pe unde s-au mai vanturat ele (miliardele). Pentru unii cheltuiala a meritat, iar pentru altii a fost un nou fas, adica un nou sut in fund care, se pare, nu e tot timpul un pas inainte.

Acum ne apropiem de euro-parlamentare. Tehnic, matematic, castigul cel mai mare acum se vede! Ca primar castigi vreo 50 de milioane (plus maruntis), ca parlamentar sa zicem vreo suta, insa ca euro-castigi si bani, iti clatesti si ochii…si nici nu prea dai dare de seama nimanui. Clar: locul I euro, locul II parla, locul III primar. Si, totusi, in oras e mare liniste. Nici iarba nu mai creste! Partidele daca baga o mie  (de pungi goale) e mare lucru. De inteles, avand in vedere ca Romanul chiar NU conteaza in acest joc, doar, poate, pe viitor, cand fiecare organizatie tre sa arate la tatucul ce putu face!

In lipsa de politichie, ce ne mai ramane? Sa visam! Ca vom avea primar gospodar, parlamentar dibace si europarlamentar descurcaret! Da, stiu, e tarziu si mai bine ma apuc de treaba! In 2005, am stat la coada sa-l votez pe Basescu! A fost (sper) ultima oara cand am mai pus botul! Labele si botul… sunt satule!

 PS: Se face un an de la plecarea/suspendarea lui Carpusor din PSD. Partidul a supravietuit fara distinsul, distinsul a supravietuit fara partid, deci… ce va urma? E ca-n Lapusneanu, de ma voi scula, pre multi am sa social-democratizez, ori e ca-n casnicie, inseli, esti inselat, insa dragostea-i prea mare? Sincer, cu sau fara (doar si poate), PSD pierde mult teren (explicabil sau nu) in fata tornadei portocalii (explicabila sau nu). Eu iar nu ma duc la alegeri, ar fi pentru a treia oara… Poate data viitoare vom avea diferite pareri!

Ramaneti politic(osi). Brb. 

luni, 18 mai 2009

La revedere!

Si uite asa se mai duse unul! Acum ceva vreme, cantam la multi ani! Pentru un viitor posibil jurnalist, iar acum ne luam la revedere de la altul! In toate trebuie sa existe un echilibru. Costi, de la CNS TV, pleaca din curtea cu etaje si balcoane a grecilor in gradina lui leo, regele junglei romascano-musatine!

Gurile rele spun ca, totusi, schimbarea de macaz de la all-do catre cost-I a avut la baza si un conflict intre seful cel mare si subaltern, acesta din urma gresind in relatia amicoaso-financiaro-ecologica (scuze cacofonia) cu presa, lucru care l-a cost-at! Pe de alta parte, purtator sau consilier tot aia e, genul o alta marie cu aceeasi palarie portocalie, care ne fereste de rele, nu si de gurile rele! Si, ca in bancul cu dabija, oare ce se face cns-ul, o sa aiba doar multe stiri din primarie si fara politichie?

Update: si am vizitat si site-ul zdr, cel care a facut cunoscute primele schimbari/angajari din primarie, acolo unde deja iubitorii/clientii fideli si-au ascutit ghearele si coltii cu piatra ponce de pe calcaiele pline de noroi… Raman la parerea ca, pe langa vreo doi simpatizanti psd, cu parerea, sub pseudonim, isi mai dau cu stangu-n dreptul si jurnalistii. Ma lasati cu atata deontologie, ca mi-e greata! 

Ramaneti unde sunteti! Brb. 

Bytes my air

No air – aceasta este senzatia lasata de firma airbites mai zilele trecute in mintea, sufletul si calculatorul meu. Cautam intr-o noapte ceva pe nelimitatul internet, fiind nervoasa ca nici macar google-ul nu ma poate ajuta. In concentrarea maxima, cu nerabdarea care ma caracterizeaza, printre zeci de ferestre (tab-uri) deschise, cand parea sa ajung la subiect, o fereastra mare cu airbites si oferta lor Select Tv imi lua ochii. Prima data, am spus ca-i greseala si am dat cu reload, a doua oara am strambat din nas, iar a treia oara am spus cuvinte grele, care contin kilograme de carne, puse toate pe cantar ar umple un frigider! In fine, mi s-a parut absolut incorect, inagreabil si periculos ca firma sa-mi aduca mie pe laptop ce vrea ea si nu ce vreau eu. Norocul meu ca in seara respectiva nu cautam pe site-uri inrosite, altfel, pe langa disconfortul creat, dadeam si in roseata. M-ati prins, dar byte my ass or my air-bites!

Ramaneti on air. Brb

Mark go go go, virgula punct ro

Asa cum se intampla de obicei, atunci cand amenint pe cineva, ma cam si tin de cuvant. Mesajul urmator este dedicat colegului de breasla, Mark, cel pe care, desi l-am rugat sa se abtina, a actionat contrar rugamintilor mele fierbinti si bine intentionate, si s-a apucat sa-si dea cu parerea, introducandu-se, voluntar, intr-un conflict aparent inexistent, intre doua femei. Mare greseala, iar la varsta unora, chiar de neiertat. Povestea – aici. Realitatea sta in faptul ca nu toata lumea iubeste pe toata lumea, este firesc sa nu suportam anumite persoane si, mai mult, nici sa nu incercam sa fim prieteni toti cu toti, altfel am fi eroi de poveste. Pe de alta parte, este absurd sa nu saluti, ceea ce s-a si intamplat, a fost o discutie sterila, intre doi oameni care nu au nimic in comun, dar carora nu le lipseste buna crestere. Eu am o lista cu vreo cinci persoane pe care nu le suport, nu pentru ca mi-au facut ceva, ci pentru simplu fapt ca nu-mi produc niciun sentiment, iar culmea culmilor este ca pe lista respectiva domina barbatii. De necrezut, nu-i asa? 

Ramaneti rautaciosi. Brb

Nota 1 scrisa pe bulina rosie

Una rece, una calda, ca asa este in viata. Astazi, fiind o zi calda, am facut un dus rece si urmeaza sa ma treaca apele (de nervi, prietenii stiu de ce). Dusuri alternate si pentru conducerea Primariei. Astfel, de la mine, pentru primarul leo, ofer un 10 (bulina rosie pentru cei care inca mai sunt la gradinita) pentru ceea ce a facut cu spatiile verzi, mai ales ca, zilnic, cisterna cu apa plata de la acvaserv, imi uda gradinile, sa creasca gazonul mare mare si des, ca parul din reclama la pantene. Nota 1, fara zero, pentru faptul ca pe aceeasi strada frumoasa pe care locuiesc, a se citi Smirodava, mi-a scos din tatani carpusoarele, iar masinile fac acum raliuri fara nino nino. Este drept ca nu a vazut nimeni drac mort, insa mi-e teama de vrum vrum, mai ales la cati descreierati au permis in ziua de azi! Daca mor, dau in judecata Primaria!

Mai am un unu, dar il ofer mai tarziu primariei. Motivul este ca va distruge fantana de 3,5 miliarde de lei vechi (e drept, chicioasa) de la Hotel. Daca unii au dat o gramada de bani pe ea, de ce altii vin si spulbera…apa-n patru. In fine, parerea mea este sa o conserve, si sa o puna in fata Primariei, casei…. sau sa o duca in strada Fabricii, ca sa nu am impresia ca banii nostri s-au dus pe apa sambetei. 

Ramaneti calmi. Brb.