joi, 25 iunie 2009

Alba neagra de copil!

Uau, ce copil! Nu, nu e al meu! E prea destept! De fapt, la ce dexteritate are, probabil ca o sa ajunga mare si, mai mult ca sigur, nu o sa fie cunoscut ca "dexter"... Nefiind din Romania, nu cred ca va urma cursurile scolii de.... hoti de buzunar, deci tot e bine!
video

PS1: Iar nu mai am chef de scris, desi pumni de cuvinte in guri deschise as mai imparti... pentru foarte multe. Cred ca am nevoie de un concediu...
PS2: "Caut familie fericita care sa ma ia in concediu. Ofer 300 de euro pe ora". Brb.

Ramaneti indemanatici. Brb.

Bravo mami!

Nu, nu e al meu. E prea destept! De fapt nu stiu daca e destept, dar la ce dexteritate are... o sa ajunga cineva cand o sa fie mare si sigur nu va ajunge doar un "Dexter". Nefiind din romania, probabil ca nu va fi dat la scoala... de hoti de buzunare.

PS: Si da, iar nu mai am chef de scris. Probabil ca e de la toropeala de afara... Sau doar am nevoie de un concediu.
PS2: "Caut familie fericita, care sa ma ia in concediu. Ofer 300 de euro pe ora".
video

miercuri, 17 iunie 2009

Ce-am mai ras...

Am primit un sms... Si am ras, asa ca il dau mai departe, cu speranta ca ne pastram zambetul sau zambeturile... sau zambetii:
"Daca vrei sa ajuti copiii din Africa, trimite o poza cu tine. Chiar daca nu au ce manca, macar vor avea de ce rade".

Ramaneti comunicativi. Brb.

marți, 16 iunie 2009

Cu mana pe inima liberala

Desi putini sunt cei care ma vor crede, azi mi-as inclina palaria, in cazul in care as purta un astfel de accesoriu, in fata lui Marcutianu, seful penelistilor nemteni – cel care si-a dat demisia dupa aflarea rezultatelor la euro-alegeri. Este primul gest onoros, de respect fata de mine ca alegator sau eventual simpatizant al PNL (nu e cazul meu, dar intentia conteaza). Chit ca vorbim de un gest de etica-onoare, cuvant dublu compus necunoscut pentru clasa politica, trebuie sa recunosc ca am pus botul si, chiar daca gestul ascunde altceva la “radacina”, Marcutianu e macar de apreciat. Este singurul pe care l-am vazut plecand cu capul sus, in timp ce o gramada de sefi si sefuti de prin judet se bat cu caramida-n piept ca nu au obtinut ce au vrut, dar o sa le fie mai bine pentru ca de vina pentru esec-uri este capra vecinului, care nu a murit de inima rea.

PS: Discutam acusica si de analiza unuI coleg pe tema rezultatelor, o analiza total subiectiva, fara de capatai si care, probabil, are la baza doar dorinta de a fi auzit.

Ramaneti politicosi. Brb.

marți, 9 iunie 2009

Am votat... pe telefon

Huh, a mai trecut o campanie…

Nu pot sa va transmit sentimentul pe care-l aveam sambata, intr-o zi absolut anosta de iunie. Chircita intr-un colt al camerei, cu inima cat un purice, asteptam sa-mi tiuie boxele de la telefon, semn de mesaj. Secundele imi pareau o vesnicie si ma uitam nervoasa cand la ceasul de pe televizor, cand la cel de la calculator, asteptand ca o tampita ca unul dintre ele sa mearga mai repede.

Cling. Chipul mi s-a luminat, la fel ca si ecranul telefonului. Mi-a scris, urlam din toate incheieturile, in timp ce bratul parca mi se disloca din umar, iar degetele imi jucau pe tastatura ca pe pian… Mi-a scris. Oare ce? Telefonul parca era fax, iar eu nu mai dovedeam sa deschid mesajul. “Draga prietene,…. Voteaza PD-L, voteaza pozitia 3. Cu drag, primarul tau Dan Laurentiu Leoreanu”. Inca o data politica imi spulbera toate sperantele mele…de mai bine. Am recitit mesajul si mai ales destinatarul si m-am prins ca nu era ce cautam. Nu voiam nici declaratii politice, nici mesaje de dragoste, nici vesti legate de concursuri, doar un semn de viata.

Mi-am reluat asteptarea, dupa ce, la primul impuls, am vrut sa transmit inapoi un mesaj absolut fioros, insa mi-am dat seama ca, dupa ce ma voi calma, imi va parea rau. M-am oprit din scris, asteptand sa mi se scrie. La vreo juma de ora, acelasi cling mi-a sters cu buretele nervii. Mai stapana pe situatie, cu mult calm, reiau procedura “citire mesaj”, poate aflam ce voiam sa stiu. Numar necunoscut si acelasi mesaj: “Draga prietene…”, doar finalul era altul “Voteaza PSD, voteaza pozitia 4. Cu drag, primarul tau DLL”. In alta zi, as fi facut misto, as fi ras de intorsatura de “situatie”. Atunci m-am oprit din orice, si mi-am reluat pozitia de cersetor si alegator, care nu mai astepata nimic decat mila, sila.

Cei de la PNL m-au ocolit, cred ca stiau ca si rabdarea mea are o limita…

PS: Desi am spus ca ma duc la vot, nu m-am dus. Nu am mintit, voiam sa pun stampila (intr-o singura casuta), numai ca am alergat de dimineata dupa politicieni si am terminat pe locul al doilea, dupa ei, pe la orele 19-20, cand m-am oprit, in drum spre sectia de votare, la terasa. La 22.00 am ajuns acasa si la si cinci minute sforaiam linistita… ca vor mai fi alegeri. Oricum voi merge la alegeri de fiecare data, exceptand situatiile de criza, cum a fost cea de duminica. Stiu, deja scriu si promit ca un politician, dar am scuze mai plauzabile decat ale lor.

PS2: Mesajul asteptat nu l-am mai primit. Nu mergea reteaua cred sau nu avea semnal, cum imi spun prietenii...

Ramaneti scriitori. Brb.

joi, 4 iunie 2009

Gugle romanesc

No comment. Brb.

Slogan de campanie

In ciuda rugamintilor, sfaturilor si amenintarilor prietenilor, nu m-am putut abtine… Doar sunt femeie… Alin va spala de pacate! Mult prea bun! Tot imi zicea colegu’ de la unu’ sa vin eu cu idei personale despre cum trebuie sa sune campania… Asa trebuie sa sune si asa trebuie sa fie de curata (campania)! Si, ca sa se vada bunaciunea mea intentie, nu spun nimic despre produsele de curatat wc-ul. 

PS: Bineinteles ca pozele sunt furaciune de aici, cautam altceva si, cand colo, asta m-a stropit in ochi. M-am sters, sper sa nu ma ling si pe bot! 



PS2: Pentru posturi din astea am blocat eu comentariile :-). 

 Ramaneti zambitori. Brb.

miercuri, 3 iunie 2009

Sula, mita, euro?

Citeam zilele trecute, pe mai multe bloguri, discutiile aprinse ale deontologilor tonomati de doi bani (nu mai dau si nume, sa nu provoc si eu o noua isterie) versus comentariile de bun simt ale cititorilor (ale unora) referitoare la mitele electorale de “bon ton”. Nu-mi mai aduc aminte cine si chiar nu are importanta, dar se spunea ca televizoarele, lcd-urile, cuptorii cu microunzi si celelalte nimicuri nu-s mita  Nuuu, doamne fereste, is doar mici atentii, ca bomboanele de pe coliva.

Pe vremea mea, se dadea zahar si faina, eventual bani sau doi pumni in bot. Acum, si electoratul are pretentii. Vrea excursii, concerturi si laptoape, ca de, doar intram in Uniunea Europeana, iar votul este euro-pean!

Azi, urla unu’ la mine dintr-o masinuta, ca cica ma asteapta vineri in centrul orasului. Oare cu ce sa ma imbrac? Daca imi da voie sefu’ sa chiulesc, ies si io din scorbura, la kilometrul zero, ca cica da Mitoseru spectacol. Si circ, daca-mi da si paine, e ca la prima intalnire. Oare vine si Sulamita, ca de fiecare data a purtat noroc… cred ca din cauza cuvintelor compuse...

Nu, asa este, am gresit. Nu. Asta nu e mita electorala. E Sula Mita. Are cineva un autograf copt la cuptorul cu microunde, sa-mi pun pe blog, sa intru in lumea buna, a celor cu euro si saci cu voturi?

PS: Pentru cei care inca mai tin la discursurile de genul: sa ia maica toti, sa bea si sa manance, dar sa voteze cu cine vor ei, ii rog eu frumos sa nu spuna asta. Nu aici. De ce sa obligam lumea sa iasa la vot? Lasati lumea sa se bucure de aragazul cu patru ochi, televizorul “filips” si sa iasa la vot atunci cand clasa politica ii va convinge!

 Mergeti la vot. Brb. 

Libertatea cu de-a sila

Am parcurs, iar din greseala, libertatea, pseudoziarul fara de pereche, unde libertatea de expresie, de dezbracare-dezbracate si prost gust nu are margini, unde expresia “mi-a umplut curul de lacrimi” (a zavorancei) este titlu de articol. Vazusem si ieri poza nadiei comaneci si a fostului impresar si un titlu de scandal. Ieri n-am fost curioasa, nadia oricum e de nota 10. Azi, am insistat, fiindca era continuare la episodul pilot si ma asteptam la best-seller. Subiectul e simplu. Cu cine a facut-o nadia cand era mica. Asa si? Ceva cu niste bani, cu nume sonore din politica si muzica. Asa si? Ca-l iubea pe baiatul de la benzinarie, dar se culca cu altul si voia sa se marite cu povestitorul. N-am inteles prea multe din firul povestii, dar mai rau e ca nu inteleg de ce intereseaza pe cineva ca Nadia bea un sprit cu baiatul lui ceausescu acu’ enspe mii de ani sau ca facea echerul pe doua scaune cu banica?!

Culmea, in text, nimic despre faptul ca datorita ei nota 10 la gimnastica nu e doar un mit?! Eu cred ca fiecare e liber sa faca ce vrea, atata timp cat nu deranjeaza pe cei din jur. Totusi, vreau nu vreau, libertatea imi ingradeste mie dreptul la intimitate, imi pateaza amintirile frumoase despre unii si, vorba lor, mi-e curul plin de lacrimi cand ma gandesc ca ne numim toti presa. De scandal sau de cacat.

Ramaneti liberi. Brb.

Primarul Leo, scos la licitatie

Mare grozavie mi-a fost dat sa citesc! Primarul Leo a baut prea mult suc de portocale si, intr-un exces de zeama acra, s-a gandit sa fie mai popular de dulce decat Simona Senzual sau Plugaru, chiar luate la un loc, pe rand si doua cate doua. In ZdR, ieri, scria ca primarul leoreanu se ofera ca premiu – click aici.

Ceea ce am citit mi-a adus aminte de fata care si-a licitat virginitatea pe net… sau de licitatiile cu baieti si fete buni/bune , dar in scopuri caritabile, nu de imagine. Din pacate nu am inteles in ce consta concursul, pentru ca trebuie sa fie o intrebare foarte usoara, avand in vedere ca premiul este o zi de alergatura pe langa primar (sper sa prinda o zi cu intalniri cu rromi, cu flora ordean si, cireasa de pe tort, o vizita si la seful cel mare de la piatra, parerea mea - ca sa merite inscrierea la concurs).

Eu am implinit un an de blogarit, ca altfel va invitam si eu sa petreceti o zi (virtuala) cu mine si sa-mi scrieti sau sa scrieti in locul meu ce va pofteste inimioara. Dar nu, poate la anu’. 

Ramaneti calmi. Brb.

marți, 2 iunie 2009

Stai jos, ai nota 4!

Ingrozitor ce le mai trece unora prin cap. Ieri, la stirile locale, am vazut cum nu o sa-mi dau eu copilul la gradinita. Copilasi draguti, imbracati frumos, care cantau, recitau, dansau… imaginea perfecta a copilariei. Imaginea celor mari … O educatoare, nu stiu de unde - dar o sa-i memorez figura, s-a gandit ca, la petrecerea data in cinstea zilei de 1 iunie, sa “organizeze” un concurs “cel mai mare si mai tare mancacios”. Cu alte cuvinte, copilasii, aliniati la mese, cu farfuria plina de o felie de tort, s-au intrecut in care infuleca mai repede prajitura sanatoasa. Cineva a castigat, nimeni nu s-a inecat sau nu aparea pe caseta… Ce o fi fost in mintea lu’ doamna nu stiu, dar astept concursurile de ragait, scuipat la groapa de nisip sau de baut bere… tot cu copilasii dragalasi, dar nu ai mei.

Sper sa nu vad concursuri cu cel mai tare erou si copii care sar de pe dulap sau zboara de pe gradinita, pentru ca “doamna” i-a indemnat sa faca pe batman sau omul paianjen.

 Ramaneti normali. Brb.

Minciunele pe paine

Pentru ca nu ma duce primarul in belgia si-s ofticata si o sa am cearcane cat o zi de post si am sa slabesc trei kilograme, scriu cele ce urmeaza… Ieri, la inceput de saptamana, consilierul all-do a calcat stramb. Dupa zile, nopti, ore, minute…de abstinenta de la lucruri dulci, all-do a picat in capcana destinului si a pacatuit. O singura data, dar nu mai conteaza. Cu o minciunica de la “bradu”, care a alunecat pe gatlej precum minciunile politicienilor (ale unora) aluneca prin difuzorul de la televizorul cu lampi (nu mi-am permis inca un home cinema). 


Ramaneti dulci. Brb. 

Singura in biroul primarului (I) – povesti de nepublicat

In urma cu un an (si o zi), ne votam primarul. In urma cu un an, eram la MrNt. In noaptea primului tur, dupa ce am calarit impreuna cu prietenii de la ZdR bancutele din spatele Primariei, am purces la documentari (de la bancuta - la BEJ, unde ni se dadea mura’n gura lui natafleata ce era important, adica cine a furat mai mult si cine a parat pe cine). Am avut si un pact, ca intre jurnalisti - cel care afla, da si la celalalt, pana la urma scopul tuturor a fost cel de a informa, indiferent cine iesea. Am ajuns in biroul primarului, dintr-o greseala (voita, evident), dar imi doream cu toata fiinta mea de pseudojurnalist sa fiu acolo. Auzisem de la colegi cum au “petrecut” ei la celelalte alegeri si voiam sa simt ce au simtit ei. Era ca atunci cand cineva iti povesteste de un film foarte bun, iti da cartea, insa tu vrei sa vezi filmul, chiar daca distributia nu e de exceptie. N-a fost greu sa obtin biletul de intrare si nici nu l-am platit.

Am intrat.. Familia (partea masculina), cativa apropiati, actualul meu sef si membri de partid care veneau, plecau, veneau, plecau, cam ca la putere. Neinteresant pana in momentul in care telefonul zbrarnaia continuu (mobilul cu bluztuz) si curgeau cifrele, sectii si numere, ca la loto. Mai toata lumea vorbea la telefon, seful cel mic cu sectiile, carpusor cu cei curiosi, iar eu cu cei cu care impartisem bancuta. Un fel de mare familie, ca acum. E ciudat cum, la miez de noapte, fara sa vrei sau sa-ti pese foarte mult, simteai cum tensiunea creste, scade, iar cu cat cifrele erau mai mari, cu atat spiritele se mai linisteau si fugeau inapoi in matca. Pana la urmatoarea sectie.

Pe la ora 3, am plecat, Carpusor nu pierduse.

 Printre rosii, de gradina

 Cu o parte dintre cei ce deschideau usa biroului fostului primar m-am intalnit iar, la alegerile de acum, la euro. Pe tarlaua dintr-o comuna de pe langa Piatra Neamt. Organizare de nota 10, in colegiului fostului baron local Culita. Mii de oameni, pacat ca nu erau toti sau macar juma pe stadionul lui Pinalty, asta da alianta si comuniune sau familie sau spuneti-i voi cum vreti.

Incaltata total eronat, adica pe tocuri, am intrat in baia de multime pe care Geoana si confratii de la putere si-au dorit-o. O adevarata sauna, cu iz de balegar si transpiratie sateasca. Se batea lumea sa dea mana cu cel caruia i se spunea prostanacul mai ceva cum trag mustele la miere. Lapte si miere nu a curs, mai ales ca lumea era satula sa tot astepte puterea care, fie vorba intre noi, a intarziat vreo doua ore, cam ca Eba la Roman. Doua lucruri n-am inteles: 1) daca e gripa porcina, de ce sa ne pupam pe dinti, poate plecam grohaind (ce pupaturi scuipacioase au primit candidatii, sper ca aveau crema protectoare)… 2) de ce se imbranceau babele sa duca staff-ul pana la scena, ca mortu’ la groapa… Sunt intrebari retorice, pentru ca nu voiam raspunsuri, voiam sa ies din hora....

Aceleasi discursuri despre ce prosti sunt altii si ce buni sunt cei care vorbesc. Nimic interesant, decat poza de mai jos (dan ioan carpusor primarul nostru):



Ramaneti calmi. Brb