vineri, 30 mai 2008

Romanul intra in cartea recordurilor

Romanul intra in cartea recordurilor. Nu e barfa, e o invitatie lansata de administratia publica locala tuturor romascanilor. Afisata in capul tuturor zirelor locale, pe invitatie sta scris, rosu pe gri: “Daca vii, intri in cartea recordurilor”.

Invitatia este lansata de la inceputul saptamanii. Nu toti au bagat-o in seama si nu toti au facut tam-tam pe seama ei. In fine, instinctul meu de jurnalist mare nu ma inseala si… am trecut la anchete, personale. Pentru ca, pe linie profesionala, in Roman, nu iti mai spune nimeni nimic… credibil.

Dupa cateva zile de (de)zbateri, cand nici macar cei care stiu, nu au vrut sa-mi inlature suspiciunile de “blat”, am reusit sa aflu ca “e pe bune”. Pe o singura sursa, pe care nu o divulg, am aflat ca Romanul chiar va intra in cartea recordurilor. Ce se va intampla vineri seara va aduce numele orasului in cartea recordurilor. Nu stiu amanunte, pentru ca daca le-as sti probabil ca m-ar fi ucis de mult, dar stiu ca are legatura cu o scrisoare, pierduta si regasita. Stiu multi despre ea, mai putin eu si cu voi. NOI vom afla azi, la orele 15, in Piata Roman Voda. In Roman. Si, mai apoi, in Cartea Recordurilor.

Vreau si eu sa intru in cartea recordurilor. Dar nu cum vor unii. Cum vreau eu: cu nopti in sir de somn, cu cele mai multe subiecte scrise pe metru patrat de ziar, cu cei mai multi fani si cu cei mai multi prieteni. Cu prietenie neconditionata, Claudia.

Ramaneti calmi. Brb.

joi, 29 mai 2008

Prietena mea e la ziar

Am aflat, miercuri seara, ca politica este peste tot. Dimineata stiam si simteam ca politica e pe strada, la serviciu, la bar si la fantana. Miercuri seara, politica era la mine in casa, la mine in viata. Eu, ca multi altii, am aflat ca prietena mea e data la ziar (de rau sau de bine, nu mai conteaza). Eu am aflat miercuri seara, altii joi. Cand au citit ziarele. Multi am stiut, insa putini au vrut sa confirme. Putini mai vorbesc in ultima vreme, putini mai analizeaza, cei mai multi pun etichete. Nu de bere, ci de vin… pe multi am sa popesc.

Roxana s-a transformat sau a fost transformata in “ghimpe”, politic, pentru unii. Nu comentez aspectele jurnalistice - decat cu prietenul meu imaginar. Nu le iau nici lor, nici ei partea. Oricum impartiala nu sunt, pentru ca asa ceva nu se egzista. Revin. Prietena mea e la ziar, implicata intr-o lupta care nu e a ei. In ZdR numele ei e trecut complet, in MR, doar Roxana. Prietena mea.

O vorba din popor spune ca cine se aseamana, se aduna. Si, totodata, contrarele se atrag. Asa cum unii sunt atrasi in lupte electorale, desi singura amprenta din viata lor e a parintilor, bunicilor, strabunicilor. Nu ma pot hotari daca sa ma aseman sau sa ma atrag, dar de adunat ma voi aduna. Voi aduna maruntisul, il voi pune in automatul de cafea si voi apasa butonul de muzica: clasica

Politica traieste cu mine, dar fara voia mea. Intr-o relatie de concubinaj, dar fara obligatii. O conventie nescrisa, dar acceptata tacit.

Cu prietenie neconditionata, Claudia

miercuri, 28 mai 2008

Stampila in loc de buna ziua

Ma mint zilnic ca mai e un pic si se pune punct campaniei electorale. Ma mint dimineata si ma culc in minte cu aceeasi minciuna pe care o rostesc la infinit, pana cand mos Ene imi inchide pleoapele si-mi ureaza “Noapte Buna!”. In unele nopti e buna noaptea, in altele pana si in vis candidatii imi ofera proiecte in timp ce eu incerc sa-i conving, fara succes, ca nu imi merita votul. Probabil ca asta este motivul pentru care sunt din ce in ce mai obosita, ma straduiesc prea mult.

De doua luni, zi de zi, ascult povesti, reale sau nu, despre campania electorala. Mi-am jurat ca ma voi tine departe, ca voi asista ca simplu spectator, dar imi dau seama ca e inevitabil sa nu faci parte din joc. Pentru ca, vrem sau nu sa recunoastem, campania face parte, ACUM, din viata noastra. Iar mai ales ACUM, cunoscutii nu vor sa stie daca eu sunt vreau sa ies la plimbare, daca mama e bine sau unde ma duc in concediu. Toti vor sa stie pe cine votez eu sau sa le spun eu pe cine sa voteze ei. In mijlocul strazii, la terasa, in fata blocului sau la fantana, se poarta aceleasi discutii. Doua vorbe se transforma in adevarate dezbateri in cazul in care iti aprinzi o tigara sau incerci sa schimbi subiectul pe vreme. Nu merge nimic, pentru ca asa cum eu sunt avida dupa informatie si politicienii dupa putere, asa sunt oamenii din jurul meu de curiosi sa afle, inainte de termen, sexul candidatului.

Nu ma mai uit la emisiunile electorale. Nu mai citesc nici presa, chiar daca asta e obligatia mea in fiecare dimineata. Nu mai suport. Imi doresc sa revina zilele in care sa mi se spuna doar “buna ziua”, cand prietenii mei imi vor povesti despre ce meciuri de sport au vizionat si vom rade la nesfarsit, fara a ne a mai aminti daca stampila era de pe buletinul de vot sau de pe biletul de intrare la club. Toate-s trecatoare, pacat ca nu-s usoare ca “buna ziua”.

Ramaneti calmi. Brb.

marți, 27 mai 2008

Sa vorbim despre vreme

Este imposibil sa nu poti vorbi cu cineva. Chiar daca nu-l cunosti, limbajul - trupului sau verbal – exista, nu-l poti ignora. Puntea dintre doua persoane se tine doar in dorinta fiecaruia de a participa la ingrosarea randurilor celor care socializeaza, care doresc sa afle ceva despre celalalt, care nu vor sa ramana singuri. Celor carora le pasa de ce e in jur.

Doi straini ce nu stiu ce sa-si spuna, de unde sa inceapa - insa trebuie sa petreaca in compania celuilalt un timp -, vorbesc cel mai adesea despre vreme. Incercati si veti vedea ca subiectul, desi anost, permite relaxarea in conversatie. Toti aleg vremea, pentru ca, indiferent daca iesi sau nu din casa, simpla aruncare a privirii pe geam, afara, la vreme, te poate dispune sau indispune. De la vreme poti ajunge, peste o alta vreme, la alte subiecte. La povesti de viata, la sfaturi, la prieteni, la relatii care sa dureze cat o eternitate, nu cat o ploaie de vara.

Este imposibil sa nu poti vorbi cu cineva. Doar daca nu vrei. Doar daca puntea s-a ingustat atat de mult, incat s-a transformat intr-un fir de ata, iar a pasi catre celalalt inseamna a face pe meteorologul de serviciu. Pericolul e ca, tocmai in acel moment, sa se porneasca tornada si, pentru ca nu te-ai interesat de vreme, sa fii surprins si aruncat in prapastie. De unul singur. A venit vremea sa vorbim despre vreme, mai mult.

Ramaneti calmi. Brb.

Bloc de jurnalisti

Viata la bloc este complexa si comporta numeroase aspecte. Viata la blog este mult mai simpla, in toate aspectele sale nemarginite. “Fara doar si poate”, ambele au ceva in comun – o comunitate de ochi, urechi si taste. O comunitate imensa, cu o viata lunga, dar unde poti da peste ce sau cine nu te astepti.

In aparenta, viata, in bloc sau in blog, ne invata sa nu deschidem niciodata usa strainilor sau sa nu comunicam niciodata cu oameni care nu isi pot depasi limitele. Invatam permanent… cat este viata de lunga, cat este blocul de inalt sau cat este blogul de citit. Atat de mult, pentru ca, la final, sa intelegem ca hazardul nu este niciodata intamplator.

In blocul meu traiesc trei oameni ce lucreaza in presa. Fiecare, pe un etaj. Intamplator sau nu, la un bloc distanta, locuieste un alt om de presa. Iar doua blocuri mai incolo un al cincilea om de presa. Fiecare cu blocul lui, cu blogul lui, cu viata lui. Ce avem in comun – impartasim aceleasi idealuri profesionale, acelasi oras, acelasi tip de bloc. Avem vieti diferite, insa invatamintele vietii sunt tot timpul aceleasi – nu lasa ca peretii blocului sau paginile blogului sa-ti limiteze orizontul.

Viata este complexa. Indiferent ca traiesti la bloc sau pe blog. Iar lumea, reala sau virtuala, este atat de mica, incat iti pot simti respiratia in ceafa, chiar si prin peretii blocurilor sau prin cablul ce ma leaga la lumea virtuala.

Ramaneti calmi. Brb.

luni, 26 mai 2008

Banc cu iz electoral

Dupa bancul cu avertizarea de cod galben-portocaliu, sms-urile cu catuse, au aparut bancurile de tip - laser frate... "Stii care este unul din lucrurile la care se foloseste cel mai bine laser-ul? La xerox". (Banc pentru cunoscatori, credeti-ma are logica si legatura cu piuitul). Laser frate!

Ramaneti calmi. Brb.

I-a luat maul...

Un birou de presa i-a luat maul unui candidat, care a fost prins la copiat. In urma publicarii articolului prin mai multe prese musatine, masina galbena - care, odata, facea ture ture prin oras cu goarna -, a ramas doar sa plimbe... culoarea si fata. Candidatului i s-a luat piuitul, pentru ca megafoanele nu mai au ce proiect sa prezinte.
Apropo de copiat, la mine la scoala, cel care era prins cu plagiatul era dat afara din examen si cheamt in rrrr-uri. Aici, la scoala electorala cum o fi? Pana una alta, si copiatul era arta... eu, la fiecare tentativa, ma inroseam... de emotie... Cred ca de la mama mi se trage, ea n-a chiulit niciodata si nici nu a copiat. De ce s-o mai fi dus la scoala nu stiu.

Ramaneti calmi. Brb.

duminică, 25 mai 2008

Cu cine voteaza Cazan?



Nu intreb cine il voteaza pe Cazan, ca asta chiar nu mai e treaba mea, insa cu cine voteaza Cazan e o intrebare buna... de final de saptamana. Imi plac caricaturile, insa... grea alegere...



NB: Imagini preluate in stil furacios cu copy paste de pe ZdR.

Ramaneti calmi. Brb.

Nu-mi raspunzi la sms...

"Ursarescu interlopu', cica-ti izoleaza blocul/de-o iesi primar borfasu'/ iti ia blocul si orasul. Votati leul portocaliu" - am citat si citit dintr-un ziar local, ca io nu primesc sms-uri, nici telefoane.
Apropo ca nu primesc nimic, decat materiale electorale, am aflat ca un candidat, imbracat in blana de urs, si-a sarbatorit sambata, odata cu parcul, cativa ani din viata. Am aflat asta de pe surse, de la colegii din presa. Cica pres...arii erau invitati de candidat la un pahar de vorba, insa invitatia am primit-o prin intermediari, motiv pentru care nu m-am prezentat. Dar stiu ce a primit cadou de la cei care s-au dus: un urs din plush, cu esarfa rosie, breloc galben si sapca portocalie...
Mda, nasol, mi-a zis un coleg ... care, spre deosebire de mine era informat si invitat (nu stiu daca s-a si dus). Nasol e sa te invite si sa nu te vrea la masa, as zice eu Ca de, am soft sau stof, nu ma pot hotari... Clar e ca am telefon. Chiar trei. Si toate suna, dar probabil ca apelul era in... asteptare.

Ramaneti calmi. Brb.

OMG 2

Nu sunt fan cancan, insa sint fan: "Candidatii au clipuri traznite". Merita nr. 1 - alo, alo... pierd semnalul, 2 - calca trenul iarba verde si nr. - craiova, cu votul dat in unanimitate... Valeu valeu... vai de capul lor - pentru ca au dat bani grei la "staff-uli" de campanie si vai de capul nostru - ca ei vor sa ne conduca... Sa facem un pic de liniste, ca ne doare ochii...

Ramaneti calmi. Brb.

OMG

Afish bun. Mi-a placut.


Un tur de google, mi-a produs satisfactie... electorala. Cine zice, dupa ce vede ce e sub text, ca in Roman campania este atipica, ori e orb, ori se da mare. In Roman doar vreo doua texte si vreo doua dezvaluiri m-au miscat pina acum, in timp ce pupilele imi rad cu lacrimi cand ii vad pe simpaticii astia cum se zbat ei, cu palosul gros, sa smulga inima alegatorilor si sa o arunce in urna de vot. OMG!



PS: Tot nu ma duc la vot, desi lui amariei i-as pune stampila... pe un sfarc, dupa care m-as trage cu masina... in barci. Tudorele lele...

Ramaneti calmi. Brb.

Inca un pic....

Inca un pic... si sunt satula. In cosul zilnic de materiale electorale mi-am facut loc pentru inca trei pixuri rosii, un pix alb cu albastru si o bricheta, tot rosie. Toate primite, cu bratele deschise, sambata, pe cand munceam in Parcul cel nou. Tot ieri m-am convins ca poza mea sta cap de afis si la PSD. Tinerii care imparteau cadouri de la judet m-au tot evitat. Ori sunt eu figuranta, ori stiu ca nu ma pot cumpara decat cu bani, nu cu trei pixuri si o bricheta. Poate as ceda la trandafiri, dar nu-s prea iubareata... Eu tot am adus ceva, insa tata a venit azi acasa doar cu o hartie galbena si capsata, deci e cu uz limitat.
Azi dau o bere pentru un tricou rosu si sort portocaliu, asa ca... Tot e bine... niciodata sa nu vii acasa cu mana goala, imi spunea el, tata. Eu ma tin de cuvant si sper ca si ei sa se tina de cuvant sau de scaune.

Ramaneti calmi. Brb.

vineri, 23 mai 2008

Sunt... peste tot

Sunt peste tot... pe net. Aruncand un ochi, cu celalalt supraveghez televizorul si usa, pe alte blog-uri, m-am si regasit. Asadar, am referinte pe Alex si pe Cata... Asadar sunt eu cineva sau de vina este doar ei?
Eu azi sunt, pe search/adica pe surse/ si pe google (deocamdata pe pagina trei, ca e cu noroc) si pe yahoo.. Deci... peste tot. Totusi, sper sa nu fiu pe "youtube" sau 'trilulilu", prietenii stiu de ce...

Ramaneti calmi. Brb.

(P)arti(dele) bat... de trei ori la usa

Iar acasa, iar imi bate partidul la usa. De trei ori, ca intodeauna a treia e cu noroc, pacat ca nu sunt trei tururi de scrutin. In fine, de data asta, deschide usa capul familiei care, in cateva secunde, se si face cu o plasa portocalie, aproape plina. Ca disperata, las treaba din mana si, ca un copil pofticios, rascoles punga: chibrituri, "biscuiti", pix, canitza de plastic, cateva pliante (multe cu programele de la judet, doua cu candidatul local) si un carnet de simpatizant. Ma bucur ca nu am mai iesit eu in fata si ca, si asa, m-am capatat cu ceva.

Teapa sau am luat plasa, pe bune

Cateva minute mai tarziu, un prieten ma intreaba daca m-a vizitat partidul si... aflu... cu stupefactie... ca tocmai mie imi lipseste, din plasa, un shortz de bucutarie. Si te mai pui ca sloganul partidului este "Facem ce trebuie"...

PS: Astept si celelalte partide la usa, cu ruscac, ca plec la munte, si o agenda, ca nu mai am pe ce scrie sondajele (nu tin minte numerele, decat PIN-urile de la card-uri) si numele oficial al celui care va iesi primar. Bricheta am, in caz ca tre sa ard dovezile de la alte partide.

Ramaneti calmi. Brb.

Mesaj... cu efect intarziat

Am reactionat prompt la criticile aduse de prieteni. Astfel, am renuntat la negru in favoarea... alb-portocaliu (fara tenta politica, nu am gasit alb-galbui) si am renuntat si la "Blog me!". Prietenii mi-au spus ca blog-ul trebuie sa faca trimitere la Roman, asa ca am ales dragostea... Un pic de dragoste. Cu mesajul schimbat si fundalul la fel, lupul nu-si schimba naravul, asa ca eu voi ramane aceeasi... Astept un pic de critici, ca de cuvinte de dragoste m-am cam saturat... Mai e un pic... de dragoste si trecem la treaba. Prin Roman, din Roman, cu Roman si la Roman.

Cu un pic de dragoste, Claudia

Ramaneti calmi. Brb.

Laba, primarul nostru

Ati vazut, ati auzit? Laba e primarul nostru...
Mestere, avem o mare problema.. Laba nu e al nostru si nici a noastra... Noi avem "alt" primarul nostru. Totusi, trebuie sa recunoastem ca primarul asta, Laba, o sa piarda multe voturi, din simplu fapt ca nu poti recunoaste niciodata ca... ai facut asta si mai ales sa-ti indemni si prietenii la... vot. Oare primarul nostru (acum pe bune al nostru) are acelasi staff cu cel de la Bistrita Bargaului?

Unde l-am gasit pe primarul nostru? Incearca:
http://www.jurnalul.ro/articole/125222/nu-mai-avem-cu-ce-dar-avem-cu-cine!
sau
http://www.protv.ro/stiri/exclusiv-protv-ro/laba-labo-si-gaf-vor-sa-te-bizui-pe-ei.html

Ramaneti calmi. Brb.

Bancuri

Am auzit azi doua bancuri, de sezon. E vineri, asadar - postim si... zambim, atat ne-a mai ramas.
Banc nr. 1 - Pentru consumatorii de pizza: A apărut noua PIZZA EMO (care se taie singură)
Banc nr. 2 - PSD e foc si para pe cei de la ANM, pentru ca au emis doar avertizari cu cod galben si portocaliu.
La nr. 2 - exista si completare: vine vara, odata cu 1 iunie, si odata cu vara si canicula, cand codul va fi rosu, intens, peste tot.

PS: Nu trebuie sa radeti, ci sa traiti! Eu oricum sunt calma. Brb.

joi, 22 mai 2008

Draga draga

Nota: Mi-a placut. Mi l-a trimis un prieten, mai mult dear decat fucking friend.
Sursa

Ramaneti calmi. Brb.

miercuri, 21 mai 2008

Revenire pe sondaj

Asadar: ma tot gandesc daca am facut bine... Pot sa-mi schimb optiunile (de dus la vot tot nu m-as duce)? Mi-am dat seama ca am actionat prost, sub imboldul starii de moment si a faptului ca ala mic era rautacios. Mai da-mi o sansa... Spun asta ca un prieten imi zice ca nevinovatul m-a recunoscut, ca la sediul de campanie este un panou cu pozele persoanelor "non grata". Acum ma spune la toti ca sunt pesedista =)). Off, vreau si eu sa fiu pe panoul de onoare, pick me pick me. Daca sunt liberala, pesedista, pedelista sau pinista e rau, nu e dreptul meu?
As lua de la fiecare cate un pic (din cele bune, caci fiecare are cate ceva) si mi-as construi un candidat - o statuie, din aur. Doar a mea. Mai este o saptamana si juma, am timp sa ma decid sa ma duc sau nu la vot..., asta daca nu plec la munte...vs,bc,is...

Ramaneti calmi. Brb. Chiar inainte de alegeri.

Am participat la primul sondaj "nevinovat"

A sunat la usa. La ora 19.20. Nu era postasul. Era un copil. Nevinovat. Asa sunt copiii. Vroia sa fiu parte vatamata la un sondaj. Comandat de PNL si facut de firma Softmedia (asta ca am intrebat, nu ca mi s-a spus de buna voie; pana la urma nu are importanta, tre sa fii sincer in viata). Am declarat ca nu ma duc la vot, de la prima intrebare. Acum, ce rost mai aveau celelalte intrebari, nu stiu, dar na... Ghinionul este ca trebuie sa le dau dreptate celor care au spus ca sondajele nu reprezinta o realitate. Calculatorul nu-mi mergea, am si un virus, deci momentul a fost nepotrivit. Plus ca baiatul saracu' era obosit si nu avea rabdare sa-mi dea toate optiunile. Nici eu sa i le ascult. Totusi, am raspuns la toate. La unele pe bune, asa cum as vota daca m-as duce, la altele... cum mi-a venit (am fost constanta in declaratii). Mi-a placut insistenta sa: "Ocupatia?", eu: "Ce optiuni am?", el: "Pai, mai multe, dar scriu aici prezentator tv". Nasol, m-am declarat casnica si a trecut pe sondaj asta. In fine, nu-i treaba mea cum sunt facute sondajele. Indiferent cine iese primar, locuri de munca sunt. Numai chef de munca sa ai.

PS: La intrebarea legata de varsta, am fost sincera: 26. "Si nemaritata la varsta asta!", spuse el. Nu mi-am dat seama daca era trist sau bucuros. Sigur era minor. Nevinovat.

Ramaneti calmi. Brb

Stau si ma gandesc…

Stau si ma gandesc. Stiu ca nu e bine, dar sunt femeie, deci nu pot revolutiona credinta de pana acum, veche de cand traiam in pesteri si ne hraneam, ipotetic vorbind, cu carne de animal proaspat vanat. Sa revin. In timp ce ma gandesc, si gandurile imi sunt acoperite de masinile electorale ce nu mai contenesc cu zgomotul motoarelor politice, imi vine in capusor o intrebare: “Ce s-ar fi putut face/cumpara cu banii pe care politicienii ii introduc (sau ii baga) in campanie?”. Cate rochite galbene, margele rosii, baticuri portocalii si pantofi verzi-albastrui se pot cumpara? Cate tone de asfalt ar fi acoperit gaurile… cariate din gurile unora, larg cascate? Cate paini s-ar fi oferit saracilor orasului? Cate cafele am fi baut impreuna, ca fratii? Cate si mai cate… Suficiente incat patru ani, sa nu duc lipsa de nimic, decat de un suflet cald, ca ala nici macar politicienii nu vor sa mi-l promita… Semn, ca asta chiar e un proiect imposibil…

PS: Dupa ce se trage linia, cu afisele stiu ce pot face, dar cu mash-urile? Oare inlocuiesc "Rapirea din Serai"

Ramaneti calmi. Brb.


Barfa, la cafea

La o barfa, la o cafea, la o terasa, cu mai multi oameni... se traduceau mesajele electorale. Astfel se face ca unii au gasit semnificatia mainii din imagine: e oferta, in campanie doar 5% (nu se refera la procentul din sondaje). Cine stie, stie sau nu.

.. Nu eu am zis, parol !

Mai am gasit una bucata poza. O propun si pe asta spre dezbatere... Ce e cu mana asta? Ti-o iei? Sau nu. Eu imi scriu numere de telefon pe palma, asa ca nu pot bate palma cu "aproape" nimeni. Dar, imi mai dau cu palma peste cap...

Matei primar

Prietenii imi sunt din ce in ce mai aproape! Ma votati?

PS: Un candidat (din alt oras) a venit cu sloganul: "Un primar garantat", iar concurenta a venit cu contra "Acest produs expira la 1 iunie". Ouale astea sunt oare clocite sau doar mari?

NB: Acum , pe bune, nu candidez. Candideaza un alt Matei, care vrea stampila pe ou, aveti grija cum o puneti. Amanunte aici:
http://www.adevarul.ro/articole/primarul-care-vrea-sa-i-votam-ouale/352498

marți, 20 mai 2008

Scrisoare pentru cei multi

Inceput de vara 2008. Sfarsit de campanie. Imi aduc aminte ca, acum cateva luni, viata politicienilor era simpla, monotona, fara sens. Asa a ramas si acum, singura diferenta e ca si-au ridicat statui: din colbul de pe strazi, din frunzele uscate inainte de vreme si apa ce cade din cer. Nemultumiti ca nu pot cara statuile peste tot prin oras, si-au pus imaginea la breloc. Cum nici asta nu era suficient, au agatat brelocul la cheile de la masina. Si cum brelocul nu se vedea pe strada, si-au pus statuia si pe masina, de parca moacele lor monotone ar tine loc de insigna de la Mercedes. Sau de foame.

Dragostea trece prin burta. Ceea ce ma face sa ma intreb ce faci daca nu iti este foame sau daca te-ai stricat la burta… Nu mai mananci? Nu mai iubesti?

Minte-ma frumos, asa ca politicienii. Spune-mi ca faci ce trebuie, ca dragostea va renaste, ca vom fi liberi, ca nu-mi vei fura inima ca altii, ca vietile noastre se vor intrepatrunde ca si crucea sau ca ne vom tavali in verdeata. Eu iti voi da votul meu si vom manca impreuna din fructul interzis, marul.

In timp ce scriu si randurile se coloreaza politic, statuile prind viata. Se ridica din fotoliile de piele, reci, si ies in aerul incins de inceput de vara, sa atinga mana calda a narozilor. A fi narod nu inseamna a fi prost. Ci a fi orb. Iar ochelarii de cal se vand gratis, iar la unii purtarea lor e absolut obligatorie.

Ramaneti calmi. Brb.

La multi ani ex!

La multi ani! Pentru colegii si… sefii de la ZdR! E ziua lor si, desi am uitat, vreau sa le urez viata lunga, in presa si nu numai. Ghinionul face sa implineasca azi 13 ani… Azi, marti. Eu le doresc sa bea macar atatea pahare, sa ajunga cu tirajul actual la unul inmultit cu 13 si sa fie macar 13 in redactie. De retur nu zic nimic, ca se interpreteaza, mai ales ca e campanie si vinzarea merge…din incheietura.
Pentru unii de la ZDR, pe linga “La multi ani!” si… sanatate, sanatate!

Ramaneti calmi. Nu brb la zdr.

Pliant nou de la partid nou

Bagajul meu electoral s-a inzestrat azi cu noi produse. Am primit, nu gratuit, am vrut sa platesc, de la un copilas ce vinde ziare - harta turistica a judetului, invelita in portocaliu. Am primit si o “carte de vizita” cu invitatia “Ai o problema? Suna-l pe Leo” (atentie stimati candidati, am multe probleme, as in”rosi” firul portocaliu, nu ma provocati). Asta mi-a adus aminte de numerele de telefon lasate de binevoitori prin toalete, cu invitatii scrise in limbaj oral.

Ramaneti calmi. Brb.

luni, 19 mai 2008

Din putul gandirii… electorale

Un uichend super aglomerat in declaratii, inaugurari si… clisme, toate electorale. Noroc ca nu am stat cu ochii pe toate. Totusi, din ale tineretii vremuri, va spun si eu ce am auzit, ca de asistat am cam lipsit. Totusi, de vazut am vazut cum sambata spre duminica dimineata, niste tineri (cu tricouri fara culori distincte) lipeau de zor, inspre orele 3, xerox-uri de pe prima pagina din doua editii dintr-un ziar localo-judetean. Paginile mai sunt si azi acolo. Mi-a placut modul finut de lipici – s-a folosit un scotch cu banda lata (pusca si cureaua lata, pentru cunoscatori – va recomand) cat China si culoarea maro. Un amestesc reusit, de altfel…
Ce am auzit? Ca multe ziare s-au cumparat, iar mai apoi s-au impartit, sa ajunga la toti, aia multi. Unii au dat tot ziarul (nu dam nume), iar altii au “sustras” paginile care nu i-au avantajat. Avantaj: patronii ziarelor si ziaristii, ca isi iau salariile la timp, dar nemarite, ci umflate… de ras. Sau poate e doar cazul meu :D
Si am mai auzit una: ca un candidat a cantat pe scena, la miezul noptii “tanar vreau mereu sa fiu… ca la 20 de ani, fara griji si fara bani”. Asta e tare, dar eu NU vreau.

Ramaneti calmi. Brb.

Un nou Capitol. Cutia Pandorei

Am lipsit uichendul asta din spatiul virtual, dar nu v-am uitat... Am avut musafiri si trebuia sa scriem cu unghia pe tabla un nou capitol. Asa se face ca mi-am dat seama, in cele 60 de ore de haladuit prin oras, ca este imposibil sa nu dai ochi in nas cu aceleasi persoane. Sint locuri in Roman unde ma simt ca “acasa” (la mine, nu la tv sau la agentie). Unde macar doua scaune sint ca si “cumparate” de mine, poate chiar si mopul...

Ramaneti calmi. Brb.

vineri, 16 mai 2008

Sa veghem

Nu e barfa. E reala. E razboi si foamete. Iar s-a cumparat un ziar cu bratul sau cu poala'n brau, ca painea calda. De la 7 dimineata. Unii se trezesc cu noaptea'n cap. Offf, si eu care as dormi cateodata pana mi-ar suna telefonul (nu ceasul). Stirea asta nu am citit-o nicaieri, insa am citit stirea din barfa cu bataia de acum cateva zile. Stirea era cu P in cerc. Cu alte cuvinte, sa veghem cand vine ziarul si sa veghem ce e pe strazi.
Am ratat sa va zic, acum doua zile, cum era sa fiu pradata de doua rrome. Noroc ca am vegheat eu, ca oamenii de pe strada nu "are" grija, iar domnii comunitari sau domnii agenti de la cealalta politie lipseau din peisaj. Noroc ca m-am miscat cu talent. Ca acum doua zile inca mai aveam tocuri si nu puteam s-o rup... la fuga.

Ramaneti calmi. Brb.

Bilant

La final de saptamana, e ora bilantului. De maritat nu m-am maritat si nici nu mi s-a propus, ca s-o lamurim si pe asta. In schimb, ideea cu blog-ul nu a fost chiar rea. Unii au inteles, altii se fac ca nu inteleg. Peste toate, de marti, la ora 20 cand am creat acest "oracol", si pana azi dimineata, cand imi beam cafeaua la pat (al meu), am avut 100 de vizualizari. Nu-i rau, zic io.
Mi-am pus in cap si in picioarele desculte sa bat, la figurat, blogul primarului. Poate chiar si forumul zdr :D. S-ar putea sa nu reusesc, mai ales ca dupa blog-ul meu, cativa colegi m-au urmat. Nu-i concurenta, nici efect de turma. Ca daca ar fi asa, lupul scapa turma si oaia da doar cash (cas cu sh).

Ramaneti calmi. Brb.

Materiale electorale

Sunt o fata strangatoare. Asta si pentru ca unii sunt darnici. De la inceputul campaniei electorale am strans si mai cu spor. Nu bani, ca aia nu aduc fericirea, ci materiale electorale. Coshul meu cu produse politice numara, dupa doua saptamani de campanie, urmatoarele obiecte: un ursulet de plush (primit de la Lavinia Sandru si Mihail Florea - PIN), o punga goala (de la Sorin Cazan), cateva afise de la PSD si PIN, o bricheta si un pix cu insemnele si indemnele PNL (de la un coleg de presa, pentru ca cei de la PNL au tot amanat sa-mi dea cadoul, desi cred ca am si implorat) si bancnota de 100 euro, de fapt 80 euro (desi intra la capitolul afis). Apropo de bancnota, intr-un ziar se declara azi ca nu PNL a facut bancnota, iar in celalalt ziar se declara ca DA - PNL a facut banul. Nu mai inteleg nimic! Dar,

Ramaneti calmi. Brb.

Mi se rupe!

Mda, mi se rupe in general de multe, insa astazi chiar mi s-a rupt. Tocul, la pantoful meu de mers in oras. Nu are sens sa dau amanunte, insa doamnelor - domnisoarele, eventual domnilor care iubiti mersul pe inaltime, aveti grija la drumul "ca-n palma" unui boshorog de 1.000 de ani de pe strada Ecaterina Teodoriu, inspre Bogdan Dragos. Acolo pantoful meu si-a gasit nasu' (nashu') si i s-a rupt. Ce sa mai zicem ca eram si in graba, ca... unii mai si muncesc. Noroc ca stau pe-aproape si am pantofi de schimb. Altfel, eram o desculta!


Ramaneti calmi. Brb.

joi, 15 mai 2008

www.claudiamatei.ro

Stire proasta, ca asa sunt stirile. Domeniul www.claudiamatei.ro este luat. Nu de mine, nici de prieteni..., ci de un webdesigner. A mai ramas liber www.claudiamatei.com, dar e pe bani si... timpul inseamna bani si eu nu am timp. Ma bucur, totusi, ca nu sunt singura pe lume. Si ma bucur ca mi-am facut blog, am si eu cu cine sta de vorba. Cand vreau eu si ce vreau eu.

Ramaneti calmi. Brb.

Las' ca te face tata casierita la Tarom

Azi, in ultima zi de depunere a declaratiilor de venit, m-am conformat legilor. Bineinteles ca am lasat pina in ultima zi, chiar cu doar citeva minute inainte de inchidere, pe ultimii doi metri. Ca de, na, lasa pe maine si poimaine ce poti face din timp, poate se rezolva de la sine. Nu mi-a mers si, mai rau, mi-am prins urechile in cele patru foi trimise de Administratia Finantelor si din care nu am inteles nimic. Nici macar unde sa semnez, pentru ca unele aveau rubrica de semnatura, altele nu aveau si tot asa. Ngggg
Nelamurita nici de cei care au stiut sa completeze declaratia, unii mai dastapti decat mine, am luat-o lipa lipa spre locul cu pricina. Pe plicul trimis de la ANAF era trecut fostul sediu, ala din Primarie. Noroc cu prietenii, care mi-au reamintit despre casa verde, fost sediu al firmei unui deputat PNL. Am intrat pe usa din fata, numai ca acolo e pentru "agenti" (aia economici), prostimea are usa pe laterala. In fine, am rezolvat, am semnat unde au vrut ei si am scris ce au vrut ei. Ce sa zic, birocratia, ca si politica excesiva, ma oboseste...

Credeti ca eu nu m-am descurcat? Stati asa, eu macar am prieteni saritori. In timp ce plecam, spre centru, in fata unei alte case verzi (un pic mai sus), dar de data aceasta a unui senator PSD, mai era un cetatean dezorientat, care dorea sa-si lase si declare veniturile. Noroc cu un batranel, mai intelept, care l-a indrumat spre casa de mai jos.
Acum zambesc cand ma gandesc ca si eu si domnul ne alesesem o casa, verde, o usa, deschisa, si hop semnam unde zic unii. Mda, noroc de prietenii care oricand ma incurajeaza: "Las ca te face tata casierita la Tarom".

Ramaneti calmi. Brb.

Poveste de cartier



Film cotat pe site-ul cinemagia cu patru stele, din cinci, din 309 voturi. Nu e barfa de cinci stele, e incredibil. Semnul exclamarii.
Multumiri prietenilor informati si atenti la box office-uri!

Ramaneti calmi. Brb.

Cafea cu parfum de rugina

Ca orice om cu vicii, am si eu unul (vorba vine): cafeaua. Pe care mi-o beau dimineata la pat (zilnic) si dupa dimineata, la o cafenea la moda, de la Hotel. Uneori stau singura, in colt, retrasa si stinghera. "Altaori", mai sorb cu pretenii din sucul dulce-amarui, la o palavrageala. Culmea e ca, de fiecare data – singura sau cu prietenii, in jurul meu se afla baietii cu tatuaje. Tatuaje de la rugina de la lanturi. Care, dupa ce s-a intiparit pe pielea de culoarea laptelui batut, cu greu o mai stergi din dosar. In fine, treaba lor. Numai ca azi, la cafenea au aparut si politicienii, deocamdata fara tatuaje: PD-leo si chirurgul cu bisturiul social democrat. Fiecare cu rugina sa, din cafea. Motiv pentru care vreau sa cred ca cine se aseamana nu se aduna. Cel putin nu la cafea. Sa lasam zatul sa se adune. Ca apoi sa aiba in ce ne ghici mama Omida.

Interesant piesaj, interesante catuse. Pentru cine le poarta, atentie la fier, e bun pentru organism, dar e rece pe piele.

Ramaneti calmi. Brb

PD-Leo va face din mana

PD-Leul plimba leul prin oras. O masinuta rosie, repet rosie, decapotata, face ture ture pe asfaltul proaspat in unele zone, stricat prin altele (vezi foto, nu-i poza de artist). Nu stiu daca de la gropi sau asa e “ordinul”, dar o mascota - leu flutura mainile si drapelul partidului. Si oamenii flutura, de la fluturii din partid. Cica mascota se numeste PD-Leo, de la numele candidatului. Bun asa.

Acum ma intreb: Daca unii merg cu leul, cine plimba ursul? Nu-mi spuneti ca PIN-ul, nu e asa lung lantul.

Apropo de circ (acolo am vazut eu leul, in portofel nu am decat spaga, care e in euro), si paine cum zice un prieten, ma “doare ochii” din pricina automobilelor care se plimba de colo-ncoace pe strazi, gajaind promisiuni. De-aia mi-am pus termopan si au inventat muncitorii din uzinele de telefonie castile. Liniste.

Ramaneti calmi. Brb

miercuri, 14 mai 2008

Politicienii, frati de cruce cu pres...arii


Un politician, frate de cruce cu pres...arii, mi-a dat azi o stire. Semn ca cineva, acolo sus, ma iubeste. Pe surse: un romascan, pe nume Puravu, ar fi intrat cu masina in parculetul de la Casa de Cultura. Am zis masina? Am vrut sa spun ultimul model de "cal putere", un BMW 635, decapotabil, de culoare alba. Rautaciosii spun ca ar fi fost orbit de afisul candidatului PNL.
Totodata, prietenii (ai mei, nu ai lor), spun ca, tot azi, un interlop (doar nu sunt multi) ar fi batut un pesedist.
Cine le mai stie? Astept sa vad stirile... scrise sau ne. Maine, la prima ora, la TopAll.

PS: daca e reala, barfa nu e de cinci stele, ci e de cate stele are steagul UE - prietenii stiu cate

Ramaneti calmi. Brb.

No comment

Am scris, intr-un ziar local, despre acest candidat - Mircea Enache. I-a placut atat de mult notorietatea obtinuta incat mi-a trimis si un afis... electoral cica. Nu l-am putut publica tot in ziar (a nu se interpreta ca miroase cumva a cenzura, ci a se interpreta ca nu avea sens), asa ca il dau aici... Doar am zis ca e loc pentru orice si oricine. Cand spune jigodie se refera la boala sau la jivina divina?

Ramaneti calmi! Brb

Alege-ti cu grija stapanii! Imi place, pacat ca tot ce e frumos e interzis!

marți, 13 mai 2008

Barfa

Barfa zilei, in premiera pe net (multumiri pentru aceasta unui prieten): doua ziare locale, care azi au avut acelasi material (articol - de presa) de deschidere, s-au vandut ca painea calda. Unii zic ca e foamete, ca s-a luat "painea" cu bratul. Si sarea a fost doar pe rana. Altii dau vina pe razboi, ca victimele sunt colaterale. Pina una alta, traiasca netul... nu e la taraba. Se vinde la kilo si ajunge la toti. (*** - barfa aproape credibila)

Ramaneti calmi! Brb

Azi am primit prima spaga

Azi am primit prima spaga. Nu sunt singura. Sunt singura care recunoaste. Ma numesc Claudia Iulia Matei si am luat spaga. De la cine? De la "seful de campanie" al unui candidat la functia de primar al Romanului. El avocat - eu jurnalist. "Mi-a spus d-nul Ursa Mare (vine de la Carul Mare) sa-ti dau niste bani", a zis el. Eu am luat. Ce am primit? Puteti vedea cu propriile urechi.
Nu uitati: in Roman nu se face campanie umanitara, ci electorala. Daca vi se da, nu e neaparat pentru un scop nobil. Mos Craciun nu exista! Iar campania va dura putin, prea putin pentru unii.

Ramaneti calmi. Brb.

Ultima explicatie pe care o dau, pentru ultimii prieteni

Intr-o zi norocoasa, de marti, 13 mai, anul 2008, mi-am dat seama ca singura modalitate prin care garantat scapi de prieteni este sa-ti faci ziar. Lucrez in presa, pentru diverse grupuri de interese, iar acum m-am decis sa-mi fac propriul ziar. Asa, am sa scap si de prieteni, si de grupuri de interese. Este o provocare pentru cei care au urechi sa vada si ochi sa auda. Aici o sa gasiti de toate, mai putin zarzavaturi. Alea-s la piata. Aici voi scrie randuri care se pot scrie si randuri pe care unii le-ar interzice. Un fel de “oracol”, ar spune prietenii, dar eu prefer sa-i spun “ziar de dat cu capul”. Va fi loc pentru fiecare cap luminat sau bostan sec. Trierea se face in timp, nu ca la piata, ci ca-n viata.

Marca de inregistrare este, deocamdata, “blog me”, ca la “mess me”, dar… nu e batut in cuie… locul de dat cu capul. Criticile sunt constructive, asa ca… loviti.

Cand veti putea citi? Oricand. Cand voi scrie? Cand voi avea timp, dar fiti sigur ca-mi voi face. Pentru prieteni.

NB: Aceasta pagina nu are legatura cu meseria mea de zi cu zi. Nici cu ceea ce fac eu noaptea. Si, foarte important, pe aceasta pagina voi anunta momentul in care ma voi casatori, pentru cei care nu dorm noaptea de griji.
Ramaneti calmi. Brb.