Codul rosu de vineri s-a transformat in prapad. Case acoperite de ape si vieti inghitite de ape, in doar cateva clipe. Truda oamenilor de-o viata s-a naruit sub blestemul naturii. Nu am inteles de ce trebuie sa treaca unii prin asa ceva, de ce viiturile ne iau tot timpul pe nepregatite, de ce exista Dumnezeu numai pentru unii. Dar asta e filosofie, iar noi traim intai de toate prin politica din mocirla zilei lui 2008.
Ce nu am sa inteleg niciodata este ce cautau politicienii pe malul apei, tinandu-i de mana pe oameni si promitandu-le ca le va fi mai bine. Ca la spovada, le ascultau suferintele si, prefacandu-se ca inteleg durerea de a pierde toata agoniseala, le stergeau cu dosul hainei Armani lacrimile uscate de atatea ploi.
Nu am inteles aparitia pe micul ecran a ministrului educatiei, adomnitei, zis adormitei, care promitea, in numele guvernului si al sau de deputat si al lui tariceanu si al tuturor liberalilor, bani, care sa spele cu ingalbenitor nenorocirea. Proaspat trezit din somnul celor patru ani de profunda guvernare, pardon hibernare, adormitei s-a dus pe malul garlei involburate pentru a vorbi la televizor telespectatorilor - care mai aveau inca o casa si masa – despre curajul si vitejia celor care nu au inchis un ochi noaptea si care au pazit apele, gata sa intervina. Ei cu zecile, el unul. Dar toti viteji. Ma gandesc ca prezenta sa la supravegheat cotele apelor era legata de modalitatile personale si inedite de calcul al pagubelor si… mai ales al oilor, pana adoarme la loc.
Ramaneti pe uscat. Brb.
Un comentariu:
cineva trebuie sa continuie campania elecorala, nu? adika, cineva trebuie sa se faCA CA ii pasa.
Trimiteți un comentariu