Irealitatea dinspre inundatii

M-am uitat un pic la tv ieri. Ma uit din ce in ce mai putin, pentru ca ma obosesc “telenovelele” care incep sa prinda contur in jurul familiilor de sinistrati. Da, e crunt. Da, e crud si nedrept ce s-a intamplat, dar de aici si pana a filma ore intregi destinele batranilor care nu mai au casa este de o mie de ori mai nemilos. Una este informarea, cea absolut necesara, una e specularea, pentru rating, a suferintelor unor oameni nevinovati. Sa-i lase pe acestia in pace si sa se ia de cei care, pana acum, trebuiau sa faca ceva.

Aseara, inca o data, Irealitatea mi-a dovedit ca… nu face nimic altceva decat specula. Vinde la pret de aur mizeria ce a acoperit vietile oamenilor. Nu am avut rabdare decat doua minute sa privesc dezbaterea de la Tamaseni-Adjudeni, cu Tatulici. Trecand peste erorile de documentare, vreau doar sa spun ca acei oameni din aceasta localitate inca o duc bine. In ciuda apelor, in ciuda dezastrului, 98% din acestia au vile si copii-parinti-frati sau rude plecate in tari straine. Au mertane si jipane. Am facut din dezbatere doar invitatia lui Tatulici ca, pe cheltuiala celor de la Realitatea Tv, sa duca o parte din copiii comunei intr-o tabara, sa mai uite de necazuri. Mai mult, moderatorul sau ce e stimatul jurnalist ii cerea voie primarului sa-i duca pe copii in tabara.

1. Acesti copii au fost plimbati prin toate italiile si spaniile, iar noi ii ducem in tabara la calarasi sau… nici nu conteaza unde.
2. Acesti copii apartin parintilor, nu primarului. Mi-e sila cum primarii devin acum capii satului si chiar capii familiei mele. In timpuri de rascruce, ca, in rest, ei stau in fotoliu, iar eu imi plang de mila singura, pe umarul cui apuc, daca mai apuc.
3. La Adjudeni-Tamaseni, oamenii mai au dupa ce bea apa, dar in sate ca Rachiteni sau Lutca... traiesc in special batrani, uitati de vremuri, dar nu si de ape. Batrani care nu vor vacante sa uite de necazuri, vor un acoperis deasupra capului si ceva de-ale gurii, ca nu mananca mult. O mamaliga si un cartof. Si nu vorbim de garnitura la fructe de mare. Ci de masa lor, cea de toate zilele.
   

Si am mai auzit ca a venit si Andreea Marin. Nu stiu ce a zis ea si nici nu ma intereseaza. Singurul lucru de bun simt a fost cel zis, cu cateva ore inainte de “dezbaterea” – clica din sat –, de Mihaela Radulescu: “Dragi politicieni, este campania electorala, aveti posibilitatea acum sa strangeti voturi de la oameni”, plus apelul facuti la cei bogati si, slava domnului, avem destui. Un Top 100 anual, cu cifrele de la vedere, ce sa mai zic de cele trecute in negru. Trecand peste toate acestea cu tractorul de la inundatii si recunoscand ca nu am avut rabdarea sa urmaresc mai nimic din ce s-a tot spus si repetat la infinit, consider ca aparitia celor doua doamne se va transforma, curand, in batalia dintre ele si nu batalia pe viata si pe moarte pe care au adus-o oamenii in fata apelor.

PS: M-am uitat mai mult pe a3, unde cristoiu si ceilalti vorbeau, pentru a doua seara, de “bolsevicul” de la tamaseni. Postul meu cu jurnalistul care l-a facut comunist pe basescu s-a dovedit a fi, asa cum am si banuit de la bun inceput, o tampenie de la irealitatea. De fapt, omul nu este jurnalist, si, asa cum considera si cristoiu, nu este sinistrat. Nu stiu daca a fost sau nu pus de cineva, dar e clar ca sinistrat nu este, pentru ca, in Roman, pe strada care locuieste nu a venit nicio apa, poate s-a luat apa daca nu si-a platit-o. In rest, credeti ce vreti sau banuiti-i pe toti.

Ramaneti creduli, dar realisti. Brb.

Pana una alta, poate sunteti curiosi ce facea andreea marin langa orasul ei natal.