Berea de luni seara a fost mai amara ca de obicei. Spuma parca nu a fost chiar de doua degete si maltul a fost usor alterat de frigiderul nedezghetat si care nu a facut fata la poftele celor care au vrut sa-si racoreasca glasul si sa-si scuture necazul de pahare. Sau, poate doar mi se pare. Poate nu e de la bere, ci de la politica.
In ultima perioada, politica mi-a reinvadat, nepermis de mult, spatiul intim. Mi-a dat subiecte de dezbateri si mi-a luat, in schimb evident, totul. Luni seara, pe terasa devenita loc de promenada se aflau ei, fostii mei prieteni: ea Rox, el Kosti. Stateau ca oamenii, la un pahar de vorba, cu cativa liberali. Nimic mai normal. Pana si berea mea era, atunci, dulce-amaruie, ca viata. Nimic mai normal. Numai ca, odata cu trecerea orelor, normalitatea s-a transformat in cenusa si a luat calea lui nicaieri. Prietenii de care va vorbesc, au omis lucruri fundamentale ale vietii, precum salutul, si s-au ascuns pe dupa boscheti, evitand cu toate oasele mintii, intalnirea cu mine. Nimic mai normal, spun eu, gandidu-ma si rostind, mai mult pentru mine, ca poate nu m-au vazut. Cand scena cu jucatul de-a baba oarba s-a repetat, mi-am dat seama ca nu are sens sa ma mint, nici macar frumos. Probabil ca aveau ceva de ascuns. Inevitabil, la plecarea definitiva, in incercarea disperata de a mai salva ceva ce nu mai exista, ca fusese ascuns in tufis, a trebuit sa ne salutam. Unii au inganat ceva a salut, altii un ngg, altii au ascuns cuvintele in spatele zambetului fals – ce mima uimirea intalnirii.
Eu sa salut mai stiu inca, de aceea imi permit sa rostesc, pentru a doua oara intr-o luna, “Adio, ca nu mai am cuvinte”.
NB: Eu mi-am incheiat socotelile si cred ca voi ati castigat - libertatea de a alege. Numai ca atunci cand spui “sunt un tip de nota 10”, precizeaza ca e vorba de nota de la master. Nota care ai luat-o pentru capacitatea ta de a acumula cunostinte, nu prieteni. Un tip de nota 10 statea vis-à-vis de mine, probabil de-aia va mai accepta sa stea cu tine la masa. Eu am luat 10 tot numai la master.
Ramaneti calmi. Ce-i ca berea, ca b(e)r(e)a trece.
5 comentarii:
din pacate... asta e jocul vietii... ma rog, una din fatadele acestui joc.
be calm... sometimes it happens... is better this way...
you should be thankful that happen this way. later could cost you more...
in the end, is your value in your eyes that counts, you should not care about other values that don't belong to you!
Uneori trebuie sa fii individualist,tu contezi! Prietenii vin si pleaca, rar mai gasesti o persoana care chiar sa te aprecieze si sa iti vrea binele, dezinteresat...
Claudia mama, e cazul sa iti revizuiesti cercurile de amici. E ca la flori... primite sau cumparate... in vaza, oricit te-ai stradui sa le salvezi miasmele si frumusetea, vine o zi... cind se va sfarsi, vorba cantecului nu? Adica se usuca, iar apa de la ele pute. Prieteni adevarati? rari, foarte rari. Dar si aceea, de multe ori prea subiectivi, aplecatori de ureche la susurul altor persoane. Cu sau fara cusur.
Aveam o vorba....
Sus privirea nu fi trist(a - in cazul tau)garda merge inainte prin partidul...... (daca stii raspunsul nu il mai zi si la altii. Poate ca nu le pasa...;) )
Alt anonim vecin cu tine.
:)
Clau... ai citit cumva Omar Khayam? Ia cata si citeste...
Imi permit doar atat sa citez din catrenele sale:
"Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, 'nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi."
Dei tu ai descoperit, dureros, roata.
Tot Khayam:
"Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Şi-acum
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?
Nu caut nici minciună nici adevăr viclean.
Dar veşnic s-în cătarea de vin trandafiriu.
Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani.
Vreau să mă bucur astăzi. Mâini - poate-i prea târziu.
Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâne.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
la cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.
Ce-i înţelept? Să-ţi bucuri cămările fiinţei
Având în mână o cupă. Ce-a fost şi ce-i de faţă
Să nu te mai frământe. Fă-ţi dintr-o clipă-o viaţă
Şi sufletul sloboade-l din temniţele minţii.
Nu judeca pe nimeni, ci cată să-nţelegi.
Eu beau, dar aminteşte-ţi că ai şi tu păcate.
De vrei s-ajungi la pace şi seninătate,
Apleacă-te asupra durerii lumii-ntregi.
Nu poţi aprinde marea, nici omul să-l convingi
Că fericirea multă adeseori înşală.
Căci cupa care-i plină, uşor chiar de-o atingi,
Se varsă. Dar intactă rămâne cupa goală.
Nu cheltui-n tristeţe părelnica ta zi!
Pe drumul nedreptăţii să-ţi fie calea dreaptă.
Şi pentru că la capăt neantul ne aşteaptă,
Închipuie-ţi că nu eşti - şi liber ai să fii.
Când te-a secat de lacrimi viaţa care doare,
Gândeşte-te la roua din geana unei flori.
Şi când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare,
Gândeşte la trezirea unui copil în zori."
Trimiteți un comentariu