Nu am sa inteleg niciodata barbatii cu mult par. Peste tot. E normal sa nu-i inteleg, ca si ei se fac ca nu inteleg femeile. Totusi, am remarcat faptul ca si barbatii sufera de crize, existentiale si, mai grav, paroase. Prima criza intalnita a fost la fostul primar, care, dupa ce a purtat par pe fata, a renuntat… O miscare buna, zic io. Apoi, doi prieteni ai mei au renuntat la miscarea de jos in sus a barbieritului si s-au decis sa-si lase plete, pe fata. Din fericire pentru mine, si-au revenit repede din criza si au lasat maimutarelile pentru alti ani, mai in varsta.
Acum, am vazut ca a inceput criza in PD-L. Prima victima: noul purtator de cuvant al Primariei, care a ajuns zero in cap, de fapt unu, ca locul 1 l-au obtinut si la alegeri. Din cate am tras cu urechea, la mijloc a fost un pariu, pierdut de el si castigat de colegii sai. Ieri, la o inaugurare, nu l-am recunoscut pe actualul primar – Leo. Noroc ca a coborat din dacia harbuita si a vorbit, ca altfel… greu de recunoscut cu parul mai scurt si coafura schimbata. Doar a spus omul: schimbarea la fata si s-a tinut de cuvant. Ceea ce-i dorim si in continuare.
Concluzia: am studiat azi doua aspecte latzoase. Raman la ideea ca parul pe fata inseamna neglijenta si o mare sila la gandul taiteilor (mai pot enumera si altele) uscati din barba-mustata. In acelasi timp, parul jos de pe scalp nu-mi place asa de mult. Am o fantezie cu maini in par, desi se spune ca barbatii cu chelie au si ei calitatile lor… indemanoase.
Ramaneti calmi. Brb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu