Marea e totul pentru mine. A venit vara si tanjesc dupa o clipa in compania ei ca dupa un strop de apa in desert. Mi-e dor de valurile salbatice ce se izbesc necontenit de stanci, de nisipul fierbinte care sa-mi arda talpa piciorului, satula de pielea rece a pantofilor. Mi-e dor de soarele care-mi parjoleste pielea si-mi stoarce orice fir de apa din organism. Mi-e dor de zgomotul valurilor din scoicile lasate in urma de furtuni. Mi-e dor de galagia insuportabila a aparatelor din care rasuna manele si a celor din care abia se aud vocile DJ-ilor de la radio, de mirosul de hamsii arse si de un stiulete de porumb. “Poooorumb, porumb avem. Nu dati banii pe prostii, luati banane la copii”.
Mi-e dor de vocea celor care striga de la un capat al altuia numele artistilor de la concertele estivale. Mi-e dor de tiganii care vand suveniruri atat de “chicioase”, incat nici ei nu le poarta. Mi-e dor de baiatul cu maimuta, de plimbarea cu ski-jet-ul, de pedalele de la hidrobicicleta, de vaslele barcilor.
Mi-e dor sa trag cu ochiul la baiatul de pe cearsaful alaturat. Mi-e dor sa vad indragostitii plimbandu-se in amurg pe malul apei. Mi-e dor sa adorm noaptea in nisip si sa ma trezesc dimineata in apa. Mi-e dor si am sa plec. Candva. Curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu