Nu se poate sa nu fi intrat vreodata la un director si, inainte de toate, sa dati ochii cu secretara, cea care, politicos sau nu, v-a refuzat sau amanat sau orice altceva care sa va supere. Secretarele sunt ca dragonii din filme, cei care apara comorile. Ca sa ajungi la cufar, trebuie sa invingi balaurul care, de multe ori, are vieti cata rabdare nu avem noi. Cum invingi dragonul? Depinde de abilitatile tale si materialul din care e facut dragonul. Pe unii trebuie sa-i arzi, pe altii sa-i saruti (a se citi lingusi) ca sa se transforme in fetzi amabili (ca nu de fumusete e vorba), iar pe altii trebuie sa-i accepti asa cum sunt. Ce nu am inteles si nu voi intelege este placerea unor dragoni de a te umili, asa, doar sa-ti arate ca fara ei nu reusiti. Eu am depasit multi dragoni, in timp, cu rabdare si bun simt.
Singurele care m-au infrant aproape de fiecare data sunt zmeoaicele de la secretariatul de la Litere de la Cuza. Exista acolo de pe vremea mea si par a fi acolo chiar de i.Hr.. De atunci, au o placere sadica de a le urla in fata studentilor (in special fetelor, ca sexul slab are inclinatie in litere) neputinta – evidenta de altfel, pentru ca studentii stau in fata ghiseului si la mana secretarelor. Azi, pe cand asteptam la randul interminabil din fata usii vesnic inchise chiar si cand e fizic deshisa, am vazut pe fetele studentelor teroarea. Le era teama sa intre, sa vorbeasca, sa ceara ceva ce li se cuvine, iar cand ieseau erau la fel de speriate si-si avertizau colegele “Nu intra inca, sunt nervoase rau. Daca ai nevoie de adeverinta asta, trebuie sa te rogi mult de ele, sa te umilesti. Eu am reusit, dar mi-a luat mult pentru o bucata de hartie”. Incredibil. Si eu am stat la rand, chiar mult, ca sa intru in cusca dragonilor si sa aflu ca nu acolo aveam treaba. M-au refuzat pana si pe mine, dar, macar de data aceasta, pe buna dreptate.
Ramaneti calmi. Brb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu