Fecarui om ii esti frica de ceva. Mie, personal, mi-e frica sa nu raman singura, sa nu mor singura. Nu imi este frica atat de mult de moarte, cat imi este teama ca, atunci cand se va intampla, sa nu cumva sa fiu singura. Cand eram mica, imi era teama de usile inchise. O fobie provocata de faptul ca una din usile de la apartamentul in care locuiam se deschidea greu. Intre timp, multe usi mi s-au trantit in nas, pe multe nu le-am mai deschis si la multe nu am gasit inca cheia potrivita, insa fiti sigur ca le voi deschide.
De interlopii care imi bantuie, zilnic de acum, iesirile la terase nu imi mai e frica. Ne-am privit atat de des in ochi, am schimbat atat de multe cuvinte, incat cred ca facem parte din aceeasi familie, doar tabere diferite.
Sa stiti, totusi, ca mai mi-e frica de ceva. De prosti, pentru ca din betie si puscarie mai iesi/scapi, dar de prostie nu te poti trata. Prostia e ca moartea, te urmareste toata viata. Prostia e unicata, ca si moartea si, de obicei, prostii mor singuri.
Sa dorm singurica nu imi e frica. Asa ca
Ramaneti calmi. Brb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu