marți, 12 august 2008

Mitica ba, Luncanu pa

Iata ca nu fu cum spuse presa si nici cum au vrut altii. Mingea lui mitica iesi din poarta lui pinalti, pentru ca boc a facut poc cu toti si nu i-a lasat sa manjeasca portocaliul partidului cu clorura de sodiu sau sa fi fost de potasiu? N-are importanta, clar e ca ne-a mitica, asa cum spune un prieten, ne-a dus cu zaharelul, a facut valuri si a fugit cu geamandura si geamantanul pe alt tarm, la alti sinistrati. Duca-se… si sa fie primit, desi nu stiu daca e vorba de pomana sau mana-ntinsa.

Deja oferte de ciolan par sa fie, mai de la vest chiar, pe linie politica vorbind. Unii spun ca, dupa vanzoleala peremi-sta si poarta peledista, ne-a mitica vrea acum sa devina conservator. Adica un pui de pesedist mai mic, aliat cu pesedistii aia mari, dar din ce in ce mai zglobii.

Zglobii si fugaciosi sunt si pesedistii nostri, cei de toate zilele, dar despre asta… peste cateva ore. Sa se inchida editiile, ca iar ma acuza unii ca fac valuri si vand ponturi pe bani.

Nu stiu daca s-au inchis editiile, dar nu ma pot abtine si nu-mi pot stapani zambetul tamp, pe care-l pastrez de ceva vreme, mai ales de cand am aflat ca Luncanu, Gabriel, PeSeDe, si-a dat demisia de la partid. S-a suparat, si-a luat jucariile (unii spun ca si-ar fi luat de fapt trompeta si flautul) si s-a dus la el acasa. Luncanu spune, printre randuri, ca nu-i place de vechiul sau sef care face lucruri noi. Eu cred ca cineva l-a facut la psihic in asa hal, incat a cedat. A cedat locul pentru alti pesedisti si, de ce nu, poate chiar pentru ne-a mitica, nu ouatu, ci de la liga. Partid mare, oras mare, oameni mari, cine nu si-ar dori un scaun mare si moale (a se citi comod).

NB: Cand mi-am dat demisia de la ZdR mi-a fost greu. Am inceput cu luna ianuarie, cand m-au convins sa nu plec. N-a durat mult si concilierea matrimoniala fu mai slaba decat increderea unii in altii, asa ca demisia fu solutia. Prima data e mai greu, pentru ca am pus suflet si pasiune, pentru ca acolo am invatat ceea ce sunt, insa de-acum demisia parca mi-e tot timpul deja semnata. Mai trebuie datata. Eu nu sunt convinsa ca in politica exista suflet, ci ca, de fapt, la mijloc e vorba de bani sau orgolii, ceea ce, pana la urma, tot asta este.

Ramaneti politicosi. Brb.

Un comentariu:

Anonim spunea...

De asta te iubesc eu pe tine... Sper sa nu ma calce o masina neagra!