Pretul corect in politica

Ma tot roaga lumea sa nu mai scriu despre politica. Nu ca politicienii zilei de azi ar intelege vreo boaba din pastaia pe care o scriu sau ca le-ar pasa. Din pacate, politica face parte din viata mea. Nu pot sa nu observ si sa scriu ca in partide se duc lupte seculare pentru cine sa preia rolul de deputat sau senator. Batalia nu a fost parca niciodata asa de mare. La Primarie, singura batalie s-a dus intre danaila si leoreanu, iar cartile le-au facut altii din alte partide. La parlamentare, batalia se lasa cu sange si lapte, intai de la sanul partidul si mai apoi in campanie. Ma astept sa curga mult sange, iar daca nu va curge, inseamna ca n-a fost pe bune, ca politicienii nu sunt cei pe care mi-i doresc, sinceri si ofticosi, pusi oricand sa spuna din casa, atunci cand divortul este iminent.

Pentru multi, alegerea celui mai curat e dificila. Fiecare sef are bubele si alifia sa. Unii accepta tratament din alta parte, iar unii accepta sa nu mai greseasca, pentru ca buba sa nu mai apara. Numai “curiozitatea” ne impinge sa mai luam o buba, cu speranta ca si asta se va trata, iar prostimea va intelege ca in politica a sari gardul e similar cu a sari parleazul, fara parasuta.

Daca as alege un politician sa ma reprezinte ar fi unul care sa arate ca brad pitt, sa aiba carisma si intelepciunea lui anthony hopkins, sclipirea lui james bond si buzele angelinei. Dar politica bate filmul, iar oana zavoranu apare din lacrimi de iubire si se transforma in jim carrey. Politica e o comedie proasta! Pokerul se joaca in partid, nu cu cei care au mai multi bani, ci cu cei care aduc voturi. Unii aduc voturi prin curatenia afisata, altii aduc voturi prin notorietate, iar altii aduc voturi pentru ca stiu sa foloseasca fond de ten pentru bube. Iar eu aduc vorba despre politica, dar niciodata nu duc vorba mai departe. Votul meu il cedez celui care are curajul sa si-l doreasca.

Ramaneti politic(osi). Brb.