Politica mea, politicienii si politicosii

In ultima perioada, mi-a fost dat sa vad mai multe tipuri de politicieni, din cei veniti acum, odata cu apa. Marea majoritate dintre ei crede ca presa face valuri intr-un pahar de apa plata cu lamaie. Altii spun ca presa este spuma de doua degete din halba de bere. Mai sunt si cativa care cred ca presa e ca vinul… sau ca whisky-ul, cu cat mai statuta, cu atat mai delicioasa. Toti vorbesc despre presa, multi o si citesc, insa putini inteleg. Observ in jurul meu politicieni care au invatat sa citeasca doar libertatea, in special pe fata de la pagina 5, la final de zi nestiind sa baiguie nimic inteligent, nici macar un titlu porcos. Insa, daca-i intrebi cum se face zacusca sau care este viitorul romaniei, atunci raspunsul este unul amplu. Vorbesc minute in sir, folosesc cuvinte frumoase, dulci si degeaba. Ca dulceata din pantoful de piele intoarsa.

Maine e sedinta iar cu politicienii. Multe proiecte si mai multe interese. Unul dintre politicieni a inteles ca eu pot sa-l sfatuiesc cum sa voteze. Cu o politica scoasa din soseta, cu fitilul aprins de la catarama, mi-a pufait trei vorbe de duh, poate ma induplec sa-i spun ce am in cap si in varful penitei. Altul a inteles ca e bine sa-mi spuna cum o sa voteze. Mai sunt cativa pe care-i doare-n cot de parerea mea, de presa si de ce ma voi apuca sa scriu inainte si dupa. Ma simt ca si cum as fi partidul si ar trebui sa decid a cui mana sa o ridic si pe a cui s-o tai. Tara nu duce lipsa de politicieni, duce lipsa de oameni care sa stie ce vor. Iar politica nu inseamna sa vrei, politica inseamna sa stii.

Politica mea bate filmul. Cu pumnu-n piept si mana pe inima. Daca as fi politician, m-as debarasa de falsitate. As incerca sa sfidez normalitatea din politica, sa o rastorn cu fundu-n sus, sa o antur, iar, cu talent, sa ma misc contra curentului bolsevic. Dar nu sunt politician. Nici macar politicoasa. Sunt eu, eu dincolo de limba de lemn si falsitatea obscura a prea multora.

Ramaneti calmi. Brb.