Secretele jurnalistilor din Roman

Fara doar si poate, jurnalistii din Roman sunt dintre cei mai buni din toata Moldova. Asta doar pentru simplul fapt ca exista si se duc la serviciu in fiecare zi. Pe salarii de mizerie, cu interlocutori antipatici si paranoici (nu toti, e drept), ziaristii se descurca, fiecare cum poate si fiecare cu ce are.

Putini dintre cei care citesc ziarele, asculta la radio sau privesc la tv, ii cunosc, insa, pe cei care scriu sau vorbesc la radio sau apar la televizor. Pentru multi, in spatele semnaturii sau a camerelor de filmat se afla oameni ce pot fi cumparati, pacaliti si mituiti cu o ciocolata. Rom. Facut pentru Roman, Romania. Pentru altii, ziaristii sunt niste amarati, care nu-s buni nici de vanzatori, nici de ingineri, si scriu si ei doua baliverne sa-si castige painea, neagra, dar de toate zilele. Pentru ceilalti, ziaristii sunt o belea, pe cap, pe scaun sau o paria a societatii, ce trebuie fie tratata cu diazepam, fie inchisa intre gratii. Pentru fiecare din aceste categorii (generaliste, ce-i drept), imi permit eu sa pun etichete, intr-un mod absolut personal, din experienta pe care am avut-o langa fiecare dintre colegii mei (nu vor aparea in cele ce urmeaza oameni pe care nu-i cunosc asa de bine, dar asta nu inseamna ca ei nu sunt jurnalisti sau nu conteaza, ci inseamna ca e loc de mai bine si pe viitor). E un fel de horoscop, ce poate fi completat cu mult mai multe lucruri, dar care extrage esentialul. Esentialul meu, pentru ca e blogul meu si stelele mele.

Ziarul de Roman – trust la care am “lucrat” de la finele lui 2000 – pana in 2008, acu’ ceva luni. Pe cei de aici am pretentia ca-i cunosc cel mai bine, pentru ca au fost vremuri cand am mancat “ca la tevi” aceleasi litere.

Gabriel Volcinschi – director. Format la Opinia Studenteasca, detine un ziar puternic in Roman. Scrie cald si calm. Din pacate, prea rar, in conditiile in care editorialul da “personalitate” unui ziar. Crud la manie, rece in gandire, are inca spiritul jurnalistului “comunitar”, care nu cauta neaparat anchete, cat rezolvare pentru paiul ce-i intra zilnic in ochi. Marele defect este lipsa curajului, ce poate fi tradusa si prin neimplicare suficienta (iar aici scuze sunt cu duiumul).

Cristiana Bortas – redactor sef. Buna rau. Cea mai buna manipulatoare de cuvinte existenta. Ar putea vorbi cu un strain trei zile, fara sa se repete si fara ca respectivul sa apuce sa spuna un cuvant, mai ales daca si-ar dori sa contrazica ceva din ce graieste ea. Genul de om pragmatic, dar cu un har deosebit de a insira cuvintele pe hartie intr-o semantica perfecta, incat sa-ti fure ochii si auzul. Stiu ca ma repet, dar un manipulator mai bun ca ea am mai intalnit o singura data in viata si nu cred ca mai am ocazia. Exemplu: acum ceva ani, cativa preoti vin in redactie, cu o reclamatie la un articol. Aveau totala dreptate, scria negru pe alb ca ziarul gresise. In maxim cinci minute, au iesit cu “saru’mana” si scuzandu-se pentru indrazneala, evident, de a-si cere dreptul. Cel mai mare defect? Razbunatoare. Ai calcat-o pe coada, nu prea mai conteaza contextul sau motivul, jar mananci. Poate trece peste, dar nu uita niciodata. Nu are inima, decat pentru ceea ce face. Si-a dedicat viata acestui scop si nimic nu-i poate sta in cale. Ea este “de vina” pentru mult din ceea ce sunt eu acum. Eu recunosc asta, ea nu ar face niciodata asta, pentru ca nu este mandra de greseli, iar eu sunt o greseala, pe care ea nu poate s-o stearga cu buretele, dar si-ar dori asta... Nu este in stare sa-si recunoasca greselile, motiv pentru care, uneori, viata ei se transforma intr-un teatru ieftin, unde toti cumpara bilete in primul rand. Aaaa, si invidioasa, mai mult decat normalul.

Lucia Crainicu – tot redactor sef, dar hai sa-i spun adjunct, sa nu deranjez si mai mult pe unii. Cel mai constiincios jurnalist. Se da de trei ori peste cap si, daca si-a pus ceva in cap, aia face. Defect: e repezita. Nu are rabdare, dar nu e superficiala. Aspira numai la lucrurile mari, maruntisurile fiind pentru palmasi.

Alex Nistor – redactor. Scrie cum mananca. Nu porcos, aici glumesc, scrie foarte repede si foarte natural, de la sine, de parca s-a nascut cu tastatura si ziaristica in burta. Singurul ziarist care poate sa-ti traduca din proiectele europene sau sa faca din economie o poveste, frumoasa si nu de adormit copiii. Daca nu are cine sa-ti “salveze” ziarul, el e omul, mai ales ca are o relatie cu directori babani de genul “ce faci manca-ti-as, ce mai e nou – iar celalt toarna tot”. Defect: mare delasator. Daca nu-l impingi, impungi… nu scoti nimic. O paria absolut necesara, pentru ca e foarte bun, insa l-ai da afara oricand. (stiu, aici parca am citat din directorii de ziare :P)

La ZdR mai scriu, dar nu insist eu in descriere: Emilian Pal (un har deosebit de a scrie, literar si literal si nu numai, cu simt al umorului ironic, un stil usor adaptabil academiei catavencu), Ana Maria Postelnicu, Cosette Zanocea (ambele cu un stil mai deosebit, inclinat in special spre idei nastrusnice) si Bogdan (nu comentez, asta nu inseamna ca nu are defecte).

Monitorul de Roman – aici lucrez doar de cateva luni, asa ca analiza va fi mai pe subtire.

Constantin Calimac – redactor sef. Cel mai tare jurnalist in special pe stiri din mediul rural. Ii stie pe toti si toti il stiu pe el. Scrie intr-o alta limba, diferita de cea seaca si cu urme de limba de lemn. Defect – lipsa de autoritate, tradusa prin aceea ca incearca sa vada numai partea plina a paharului.

Tudor Ciobotaru – redactor. Cand are chef de munca, ia in picioare tot namolul si rascoleste cu rabdare tot ce este in jur. Are miros de jurnalist de ancheta. Este bun pe politie si salvare. Stomac de fier si inima de piatra. Defect – prea pretentios cu el, dar mai ales cu cei din jur.

Valeriu Musat – redactor. Jurnalist ce iubeste scandalul, barfa si nemaipomenitul. Perfect pentru domeniul politic. Defect – inadaptabil lumii exterioare lui, trece de la o extrema la alta, fiind impevizibil.

Lacramioara Buga – redactor. Cu o rabdare de fier, este cel mai bun ziarist pe domeniul sanatate. Atenta la detalii. Defect – o nepasare abstracta si genul de jurnalist care nu e impresionat de subiectul in sine, face lucrurile din inertie.

Bogdan Panzaru – redactor. Bun pe sport. Harnic si constiincios. Defect – din cauza varstei, este neajutorat prin timiditatea absoluta si mult prea lent in subiect.

De cei de la Neamt nu am nimic frumos de spus, asa ca mai bine tac.

CNS – aici nu-l stiu decat doi oameni – costi si ovidiu martici (cameraman vechi de cand lumea si bun de cand exista tv.

Costi Cudalb – redactor. Ancorat in realitate, calm, constiincios si cu mintea tot timpul agera. Nu-i facut pentru munca de teren, pentru domenii precum cultura sau invatamantul, insa e cel mai bun moderator, in special pe politica. Defect – prea retinut, cu un simt al autocenzurii prea ridicat din dorinta de a asculta mai mult decat de a deranja prea mult.

RomTv – aici o stiu mai bine pe d-na ordean si pe toti cameramanii. O mai stiam un pic pe oana paun, dar nu mai lucreaza… asa ca:

Flora Ordeanu – jurnalist vechi de cand lumea. Muncitoare, dedicata si puternica. Trecuta prin multe, le-a depasit pe toate. Chef de munca cat china. Nu doarme noaptea ca sa aiba ce sa scrie. Meticuloasa suficient si pregatita pentru orice. Insistenta pana la extrem. Defecte (trec numai cateva) – vrea sa fie prima in toate, calcand astfel spatiul altora; limbaj de lemn, plin de stereotipuri (aia cu china de mai sus, de aici se trage); o exagerare fara limite in unele cazuri, darul fiind acela ca daca nu exista subiect, se construieste unul. Iubeste sa fie in centrul atentiei si isi doreste un soclu in mijlocul Romanului. Doar o vorba sa mai spun – paracioasa. Nu ma pot abtine, dar stie ea de ce.

Tele M – un singur jurnalist:

Roxana Pasparuga – coordonator (cred). Ea centreaza, ea da cu capul, deci poate. Cel mai frumos chip de tv. Usor naiva, dar greu de prostit, se descurca in orice domeniu, iar daca nu – improvizeaza. Defect – puerila, nu intra in detalii, pentru a nu da cu capul.

Top All – aici stiu mai multi, dar nu toti sunt jurnalisti, unii chiar vor, dar nu au ce.

Cristi Foghel (Neamtu’) – om vechi de radio, acum da si din gura, chiar bine, si din fata (are o mimica… expresiva) la tv. Minte ascutita, atentie distributiva, simt al umorului cat incape. Vrea si poate, dar nu are cu cine. Prea distrat.

A mai ramas Vlad Clapa – insa el e singurul care mai vorbeste cu mine, asa ca… nu scriu nimic. Bine, hai fie, calm in ironii… (dar e la calitati).

Ce e mai bun am lasat la urma. Nu am vrut sa scriu nimic despre mine, dar decat sa scrie altii, mai bine scriu eu.

Claudia Matei – redactor. Superficiala cat incape si mai ales atunci cand nu-i plac subiectele. Prea curioasa, dar cu un noroc chior de a primi subiecte pe tava. Ofticoasa de nu se poate. In opt ani de presa, nu s-a remarcat mai cu nimic, dar i-au placut doua subiecte – un "reportaj" (pentru ce a vazut cu nasul si simtit cu ochii si auzit cu gura) si articolul de azi (subiectul in sine a facut totul). Nu asculta parerea nimanui decat a ei. Numai gura-i de ea, pentru ca vorbeste foarte mult si mai ales neintrebata. Sufera de autocenzura, probabil pentru ca fost maltratata cand era mica. Un gunoi, dar necesar. Are o singura calitate – e maritata cu aceasta meserie si nimeni nu poate sa o determine sa intenteze divort.

Ar mai fi multe de spus, cum unii au fundul mare si par pe piept, dar astea sunt detalii. Eu am scris ce am vazut la colegii mei. Nu-i de rau, nici de bine, e analiza mea personala. De ce? Pentru ca nu ma pot abtine si pentru ca asa sunt eu. Scriu mult, sa-mi justific existenta. De ce secretele jurnalistilor? Pentru ca titlul vinde blogul. Daca as fi scris analiza mea asupra jurnalistilor sau jurnalistii cu bune si rele, nu va pasa.

Concluzie: Daca in roman ar exista un singur trust de presa, cu toti acestia de mai sus si cei in devenire sau pe care nu-i cunosc, multe capete ar sta plecate, multora le-ar crapa macar obrazul de rusine, iar multi ar sti sa aprecieze munca de ziarist. Pana atunci, ramanem multi jurnalisti, de toate felurile si puternici in felul nostru. Eu pot ridica un ziar de pe masa si, poate mai mult decat altii, chiar sa-l citesc din scoarta-n scoarta.

Ramaneti cititi, vorbiti, televizati. Brb.