Stampila in loc de buna ziua

Ma mint zilnic ca mai e un pic si se pune punct campaniei electorale. Ma mint dimineata si ma culc in minte cu aceeasi minciuna pe care o rostesc la infinit, pana cand mos Ene imi inchide pleoapele si-mi ureaza “Noapte Buna!”. In unele nopti e buna noaptea, in altele pana si in vis candidatii imi ofera proiecte in timp ce eu incerc sa-i conving, fara succes, ca nu imi merita votul. Probabil ca asta este motivul pentru care sunt din ce in ce mai obosita, ma straduiesc prea mult.

De doua luni, zi de zi, ascult povesti, reale sau nu, despre campania electorala. Mi-am jurat ca ma voi tine departe, ca voi asista ca simplu spectator, dar imi dau seama ca e inevitabil sa nu faci parte din joc. Pentru ca, vrem sau nu sa recunoastem, campania face parte, ACUM, din viata noastra. Iar mai ales ACUM, cunoscutii nu vor sa stie daca eu sunt vreau sa ies la plimbare, daca mama e bine sau unde ma duc in concediu. Toti vor sa stie pe cine votez eu sau sa le spun eu pe cine sa voteze ei. In mijlocul strazii, la terasa, in fata blocului sau la fantana, se poarta aceleasi discutii. Doua vorbe se transforma in adevarate dezbateri in cazul in care iti aprinzi o tigara sau incerci sa schimbi subiectul pe vreme. Nu merge nimic, pentru ca asa cum eu sunt avida dupa informatie si politicienii dupa putere, asa sunt oamenii din jurul meu de curiosi sa afle, inainte de termen, sexul candidatului.

Nu ma mai uit la emisiunile electorale. Nu mai citesc nici presa, chiar daca asta e obligatia mea in fiecare dimineata. Nu mai suport. Imi doresc sa revina zilele in care sa mi se spuna doar “buna ziua”, cand prietenii mei imi vor povesti despre ce meciuri de sport au vizionat si vom rade la nesfarsit, fara a ne a mai aminti daca stampila era de pe buletinul de vot sau de pe biletul de intrare la club. Toate-s trecatoare, pacat ca nu-s usoare ca “buna ziua”.

Ramaneti calmi. Brb.