Inceput de vara 2008. Sfarsit de campanie. Imi aduc aminte ca, acum cateva luni, viata politicienilor era simpla, monotona, fara sens. Asa a ramas si acum, singura diferenta e ca si-au ridicat statui: din colbul de pe strazi, din frunzele uscate inainte de vreme si apa ce cade din cer. Nemultumiti ca nu pot cara statuile peste tot prin oras, si-au pus imaginea la breloc. Cum nici asta nu era suficient, au agatat brelocul la cheile de la masina. Si cum brelocul nu se vedea pe strada, si-au pus statuia si pe masina, de parca moacele lor monotone ar tine loc de insigna de la Mercedes. Sau de foame.
Dragostea trece prin burta. Ceea ce ma face sa ma intreb ce faci daca nu iti este foame sau daca te-ai stricat la burta… Nu mai mananci? Nu mai iubesti?
Minte-ma frumos, asa ca politicienii. Spune-mi ca faci ce trebuie, ca dragostea va renaste, ca vom fi liberi, ca nu-mi vei fura inima ca altii, ca vietile noastre se vor intrepatrunde ca si crucea sau ca ne vom tavali in verdeata. Eu iti voi da votul meu si vom manca impreuna din fructul interzis, marul.
In timp ce scriu si randurile se coloreaza politic, statuile prind viata. Se ridica din fotoliile de piele, reci, si ies in aerul incins de inceput de vara, sa atinga mana calda a narozilor. A fi narod nu inseamna a fi prost. Ci a fi orb. Iar ochelarii de cal se vand gratis, iar la unii purtarea lor e absolut obligatorie.
Ramaneti calmi. Brb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu