Stau si ma gandesc…

Stau si ma gandesc. Stiu ca nu e bine, dar sunt femeie, deci nu pot revolutiona credinta de pana acum, veche de cand traiam in pesteri si ne hraneam, ipotetic vorbind, cu carne de animal proaspat vanat. Sa revin. In timp ce ma gandesc, si gandurile imi sunt acoperite de masinile electorale ce nu mai contenesc cu zgomotul motoarelor politice, imi vine in capusor o intrebare: “Ce s-ar fi putut face/cumpara cu banii pe care politicienii ii introduc (sau ii baga) in campanie?”. Cate rochite galbene, margele rosii, baticuri portocalii si pantofi verzi-albastrui se pot cumpara? Cate tone de asfalt ar fi acoperit gaurile… cariate din gurile unora, larg cascate? Cate paini s-ar fi oferit saracilor orasului? Cate cafele am fi baut impreuna, ca fratii? Cate si mai cate… Suficiente incat patru ani, sa nu duc lipsa de nimic, decat de un suflet cald, ca ala nici macar politicienii nu vor sa mi-l promita… Semn, ca asta chiar e un proiect imposibil…

PS: Dupa ce se trage linia, cu afisele stiu ce pot face, dar cu mash-urile? Oare inlocuiesc "Rapirea din Serai"

Ramaneti calmi. Brb.