Am aflat, miercuri seara, ca politica este peste tot. Dimineata stiam si simteam ca politica e pe strada, la serviciu, la bar si la fantana. Miercuri seara, politica era la mine in casa, la mine in viata. Eu, ca multi altii, am aflat ca prietena mea e data la ziar (de rau sau de bine, nu mai conteaza). Eu am aflat miercuri seara, altii joi. Cand au citit ziarele. Multi am stiut, insa putini au vrut sa confirme. Putini mai vorbesc in ultima vreme, putini mai analizeaza, cei mai multi pun etichete. Nu de bere, ci de vin… pe multi am sa popesc.
Roxana s-a transformat sau a fost transformata in “ghimpe”, politic, pentru unii. Nu comentez aspectele jurnalistice - decat cu prietenul meu imaginar. Nu le iau nici lor, nici ei partea. Oricum impartiala nu sunt, pentru ca asa ceva nu se egzista. Revin. Prietena mea e la ziar, implicata intr-o lupta care nu e a ei. In ZdR numele ei e trecut complet, in MR, doar Roxana. Prietena mea.
O vorba din popor spune ca cine se aseamana, se aduna. Si, totodata, contrarele se atrag. Asa cum unii sunt atrasi in lupte electorale, desi singura amprenta din viata lor e a parintilor, bunicilor, strabunicilor. Nu ma pot hotari daca sa ma aseman sau sa ma atrag, dar de adunat ma voi aduna. Voi aduna maruntisul, il voi pune in automatul de cafea si voi apasa butonul de muzica: clasica
Politica traieste cu mine, dar fara voia mea. Intr-o relatie de concubinaj, dar fara obligatii. O conventie nescrisa, dar acceptata tacit.
Un comentariu:
Lupta nu e a mea si .... multumesc!
Trimiteți un comentariu