E ziua presei. Nu se aude nimic. Nimeni nu piuie, de parcă gâtlejurile ne sunt ameninţate de bisturie. Nimeni nu respiră, de parcă în aer ar umbla gripa presiană. Nimeni nu se bucură, de parcă tristeţea e un mod de viaţă. Nimeni nu spune nimic, de parcă acel clişeu: „când nu ai nimic de spus, mai bine taci” se poate aplica şi presei! În presă, câştigă doar cei care tac sau vorbesc numai cu acele cuvinte scuipate prin coltul gurii, tot timpul flămândă, a celor care ne conduc destinele?!
Libertatea nu este pentru toată lumea. Libertatea înseamnă putere, iar puterea nu este pentru toată lumea. Nu există om care să nu-şi dorească să fie liber sau să deţină puterea. Puţini sunt, însă, cei care realizează că libertatea lor există în formă pură doar dacă nu încalcă libertatea altora, iar pentru restul e mai bine ca libertatea să fie un ţel de neatins. Nimeni nu e liber 100% si nimeni nu trebuie să deţină puterea absolută.
Politicienii, de exemplu, îşi doresc puterea absolută si libertate pentru cei de-ai lor care încalcă legea. Eu, ca jurnalist, îmi doresc libertatea de a lua puterea de la proşti şi a o da deştepţilor (n. red. - exagerare intenţionată). Dar nu deodată. Puterea se dă cu pic-ul, cu ţârâita. Puterea e ca un copil. Întâi îl faci, apoi îi dai de papa, apoi îl educi si mult târziu îi dai libertate...sau putere.
Asculta mai multe audio Muzica
PS : De când am terminat facultatea, adică de prin 2005, am lucrat pe la vreo cinci instituţii de presă, fiecare cu libertăţile ei. Un pic la ZdR, un pic la EvZ, un pic la TopAll (ăla vechi, nu ăsta ce dă să înmugurească), un pic la MrNt şi un pic la RomTV. Parcă acum, din atâtea pic-uri, s-a cam umplut paharul. Gâl, gâl, gâl, gâl… Garcon, inca un rând de libertate!
Ramaneti libertini. Brb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu