Polemica de 500 de euro, cu unu

De vreo doua zile sunt pasionata, iar, de blogul unei prostituate de lux. M-am uitat la inceputurile ei, acum am revenit, pentru a vedea evolutia lucrurilor (a scrisului indeosebi, ca la restulse pare ca exceleaza) si fara a avea nicio asteptare. 

Dupa ce cateva minute bune am recuperat ultimele luni din viata prostituatei, am intrat in polemica pe subiectul cel mai gretos numit, de mine, sexul din politica. Colegul de la unu a scris “ceva” (nu e cu sens peiorativ, dar nu-mi gasesc cuvintele) fiecare are acest drept, iar nimeni nu este obligat sa si citeasca. Eu am citit, am comentat si, fara sa-mi dau seama, am intrat intr-o polemica fara de final, in care eu nu am satisfactia ca m-am facut inteleasa, iar el nu are satisfactia ca a spus tot. Un fel de sex bun, insa fara final, care, desi ne-a stors fiecare neuron, ne-a lasat nefericiti.

Cu o mare legatura intre prostituata de 500 de euro si jurnalistii de minimum pe economie (se exclud cei mentionati in articol), consider, cateodata, ca diferenta intre cele doua servicii sta doar in zerouri, pentru ca, in rest, totul se reduce la cine reuseste sa ofere mai multa placere... Eu ca jurnalist cati telespectatori pot cuceri si cand voi ajunge la atata “perspicacitate” incat, pentru a scrie/vorbi, sa primesc bani si nu invers: sa primesc bani pentru a scrie ceva sau a spune ceva?!

Jurnalistii nu trebuie sa fie modele (de conduita sau de ce vreti voi) pentru ceilalti, asa cum nici curvette nu trebuie sa fie model pentru nimeni si nici macar comparatie. Jurnalistii trebuie ascultati (dar nu ca pe popa), insa judecata ramane a fiecaruia, in functie de posibilitati. Intre un jurnalist si curvette, o aleg pe cea din urma. De ce? Pentru ca, in toata "isteria" ei, si-a asumat un rol, il joaca grozav de bine, are un scop clar facut public si, mai mult decat toate, nu combate lucrurile firesti si nici nu se da de ceasul mortii cu parerile de rau si regretele eterne si amare.

Pentru mine, un jurnalist nu trebuie decat sa fie corect. Intai de toate cu el insusi, iar mai apoi fata de ceilalti. E un rol mai mult asumat, insa eu nu-mi doresc sa fiu model pentru fetele/baietii de la scoala sau pentru gospodine sau pentru baietii de politicieni, asa cum nu mi-as dori ca fata mea sa aiba un blog numit curvette.

 PS1: Ma obosesc oamenii in garda, de genul meu si a mai multor personalitati musatine, care, mai tot timpul, au impresia ca cineva are ceva cu ei. Eu ii spun paranoia si ma mai apuca si pe mine in noptile tarzii, dar dimineata, cand suna ceasul, ma trezesc la realitate, ma frec la ochi si imi aduc aminte ca nici n-as sti pe ce sa cheltuiesc 500 de euro. Ne vedem maine, azi e deja tarziu. Nb. Brb

 PS2: Aaa, si peste toate, nu am pretentia ca am inteles ceva sau ca eu am dreptate. E doar o parere…