joi, 28 mai 2009

O panarama de pensie

Citeam mai de dimineata, pe mintea uscata, fanteziile unui neamt romascan. Am ras, am plans (de ciuda), m-am regasit in cateva ipostaze (nu am unghii roz, dar nici barabule nu prea stiu sa tai), pentru ca, la final, sa-mi dau seama si sa tip: “De la ele/ei o sa-mi pap eu pensia!!!”. De fapt, am vaga impresie ca pe vremea cand o sa fiu mamaie, o sa pap rabdari prajite si o sa-mi cumpar paine cu banii pusi la CEC de bunica. De ce spun asta? Nu pentru ca exista haite si “panarami”, cocalari si jmecheri, nu pentru ca nivelul de cultura (al unor vecini) este sub limita marii, ci pentru ca vad din ce in ce mai putini oameni care vor sa munceasca sau, mai grav, care stiu sa munceasca. Vad oameni care, desi sunt pusi sa mute doua hartii dintr-un birou in altul, vin inainte de toate cu pretentii financiare, vad generatii de tineri care joaca macaua pe terasa, in loc sa invarta cartile (nu alea de bucate, de scoala), iar eu, printre toti, eu ma simt ca popa prostu’!

Criza asta mi-a adus o singura mare satisfactie (privind la tv): cozile enorme la angajare. Pana acum ceva luni, dadeai anunt de angajare si te rugai de un muncitor sa-ti vina sa-si/ti faca treaba. Acum, romanul si-a redescoperit spiritul de muncitor. S-a asezat macar la coada, poate poate, pe nimic, i se da ceva macar de facut. Viata asta mi se pare foarte simpla: te nasti, copilaresti, investi, muncesti si mori (intre invatat si moarte, mai si iubesti, papi, sari cu parasuta…). Nu as sari niciodata peste copilarie, de ce as sari peste munca? Nici macar nu muncesc pentru ca mama sa aiba pensie si sa mai imi scape doi lei in portofel, muncesc pentru ca, pe langa faptul ca e firesc, imi si place! 

PS: Acest articol e dedicat celor care stau cu mana-n san (ca sa nu spun cur sau sold)  si asteapta de la altii sa le puna in sacosa. In acelasi timp, nu este o oda pentru muncitori, nici pentru conducatorii (sefii) nostri, este doar o constatare a faptului ca, uneori, oamenii sunt mult prea diferiti. Aaaa, si nu vreau pensii ca astea, vreau doar sa-mi tihneasca...

 Ramaneti muncitori. Brb

Niciun comentariu: