Iar la scoala vietii, la brat cu politicienii

Azi am batut scolile… Nu la palma, ci mai degraba la picior. Ca de, au iesit din birouri autoritatile, iar noi, presa, haita, dupa ei. Frumos, emotionant… Pentru unii. Eu n-am plans, ca mi-a trecut de mult timp vremea cand paseam prin curtea scolii, cu ghiozdanul de-a spinarea (da, pe vremea mea, purtam ghiozdan) si amintirile nu prea ma mai rascolesc. In schimb, mi-a placut mult sa trag o tigara in curtea scolii, in timp ce liceenilor le curgeau si lor aerele dupa un fum. Las ca vine si vremea voastra! La cei mari am avut ce sa le arat (in ciuda, bineinteles), insa cei mici m-au invatat ei cum e sa tii piept puhoiul de politicieni.

La scoala 1, boboceii aia mici si cu fete imbujorate mi-au dat rau de furca. Am vrut eu sa ajung in primul rand, dar nu fu chip. Cu ochisorii mari, nici gand sa-mi fi dat voie sa rup randul facut de doamna si sa-mi fac meseria. Mi-a placut, mi-au tinut piept si, in ciuda rugamintilor mele si semnelor agitate, mi-au dat clar de inteles ca ala e momentul lor si ei trebuie sa vada. Eu… treaba mea, sunt mare si pot sa ma descurc. Corect, nu am ce zice. Totusi, cel mai amuzant moment (pentru mine cel putin) a fost acela cand, din primul rand, un grup de invatacei strigau frenetic “ur-sa-rescu”, pana cand, tot doamna, i-a domolit, cu doua peste cap (nici chiar asa, aici a intervenit exagerarea jurnalistica, din dorinta de a provoca violente). Aia erau dizidentii. Vedeti, stimate deputat, va stiu pana si cei de clasa I. Pacat ca ei nu au drept de vot. Probabil ca geamul pe care le intra lumina in camera, cand invatau, le era acoperit de vreun mash cu chipul dvs. Sau na, poate doar sunt noua generatie liberala si libertina. Ce stiu eu? Scoala nu este pentru toti.

Ramaneti educati. Brb.