joi, 11 septembrie 2008

Epistola catre Regele apelor

Si uite asa, in ziua in care, acum ceva vreme, picau ca retezate din topor cele doua turnuri gemene WTC, mie mi-au fost retezate iar aripile (nu de inger, ca nu exista asa ceva), dar nu si elanul. Cel pe care l-am denumit Brad Pitt in posturile mai vechi, cel pe care-l respectam pentru felul corect in care se comporta, cel pe care-l stiam ca pe un om integru, care spune lucrurilor pe lume si le spune pertinent, acel om mai presus decat altii a dat cu mucii in sprit si a mancat din troaca, e drept cu lingura de aur.

Regele apelor, cel care citeste ziarele atunci cand eu dorm inca, cel care, pentru ca jurnalistii sa-si primeasca salariile, face pe dracu-n patru, s-a discreditat astazi prin simplul fapt ca a dovedit ca nu este altceva decat o persoana mediocra, ce nu poate sa-si depaseasca temererile. Motivul – un articol, poate din cel mai obiectiv scris vreodata in Roman, despre cat castiga regele apelor. Un subiect delicat pentru rege si imparatia sa, dar tratat cu profesionalism, pentru ca, atunci cand vorbesti despre profesionisti, trebuie sa ajungi la nivelul lor. Asta am facut eu, iar raspunsul a fost troaca. “Te rog sa nu mai suni niciodata” a fost invitatia total neeleganta a unui rege catre un jurnalist, unul mediocru deocamdata, ca mine. Ca-n filmele cu criminali in serie, unde pana si Hopkins in Tacerea Mieilor a avut drept la replica, eu nu am avut drept la aparare. Nici nu aveam nevoie, deoarece eu am facut ce trebuie. “Facem ce trebuie” este un slogan la moda, dar corect si deloc mediocru. Eu am facut ce trebuie, in sensul ca am spus un adevar. El a facut ce nu trebuie, adica s-a aparat prin ignorare. Un gest las.

Regele apelor s-a suparat ca vacarul pe vaci, fara a incerca sa insinuez vreo legatura intre personaje si animale sau intre functii si apa pe care o tragi la toaleta. E doar parerea mea, de data aceasta eu fiind cea cu pareri pertinente, pentru ca regii stau pe tron, cu sceptru, asteptand sclavii sa le linga picioarele spalate cu apa scumpa. Asa se intampla ca unii suntem oameni, iar altii ingineri. Mediocri si slabi de ingeri, cu sau fara aripi, de ingeri.

Sa fie asta ultima scrisoare…



Ramaneti spalati. Brb.

Niciun comentariu: