O zi istorica pentru ZdR. Analele, pastrate cu sfintenia in rafturile de la biblioteca municipala, ca vinul cel vechi in beciurile bunicului, vor relata despre ziua de 11 septembrie 2008, atunci cand ziarul local a luat apararea colegilor de breasla. BG, prietenii stiu de ce, si-a depasit limitele, transpunand in fraze simple, dar inteligente, situatia actuala din roman, unde politicenii si-au gasit sa se ia de gat sau de oase cu jurnalistii.
Politicienii, terfeliti, huliti, iubiti sau admirati de o parte a presei, cad iar in dizgratia unei alte parti a presei. Pentru prima data, in schimb, rolul principal in piesa regizata sub reflectoare este jucat de noi, jurnalistii. Aia care trebuie sa induram prea multe pentru a sta drepti in fata marinimiei celor Sus pusi, tocmai tot de noi. O ironie a soartei altoita cu analul din beciul domnesc.
Subiectul x, autorul, construieste stilistic un articol defaimator la adresa prietenilor sai, gabori. Aia insolenti mai tot timpul. A sticletilor care nu mananca gogogi ca-n filmele americane, ci se plictisesc toata ziua alergand mai degeaba cu nino nino prin oras. Politistii defaimati de autorul x sunt cei care, cu exces de zel, cotrobaie prin sertarul de lenjerie intima a jurnalistilor, cautand pata de nicotina. Nu o gasesc decat o singura data din patru in patru ani, cand, eventual, o baga si la inalbit, insa o cauta si o inventeaza in cazul unui jurnalist. Frumos, mi-a placut si felicit redactia ca, pentru prima data (de cand stiu eu), ia apararea unui jurnalist, chiar daca acel jurnalist nu sunt eu. In cazul meu, unii ar da foc la lenjerie, numai pentru a dovedi ca tigara de dupa o fumez in pat. Tot in cazul meu, raman la ideea de acum cateva luni, de la incident - asta.
PiSiCel: Nelamurirea mea este cum se face ca, in campania electorala, numele jurnalistului aparea pe prima pagina (ca doar articolul era platit), iar acum apare ca un simplu ilustru necunoscut, ascuns in subtilitatea ironiilor “influientate” politic(os)! Mda, de vina este culoarea lenjeriei, ca in rest parfumul de femeie este ca si cafeaua. Frumos, rascolitor, dimineata pe racoare.
Nota Bine: Per total, articolul este un mare fas de doi lei vechi. Adica nimeni in roman nu iese vinovat, decat jurnalistul. Ca si in cazul Goscom, apa este incolora si inodora, numai jurnalistii e mincinosi si rai. Totusi, admir ca fasul vine cu miros, in sfarsit, dinspre politie si nu politic… Sau na, depinde cum bate vantul… dimineata, pe racoare. Traiasca jurnalistii, traiasca libertatea lor! Macar cineva a zis ceva, din pacate (pentru mine) au fost ei, ZdR, si nu noi, MrNt.
Ramaneti nu(p). Brb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu