Ma enerveaza

Ma enerveaza din ce in ce mai mult oamenii mototoli si fara personalitate. Oamenii aceia care nu-si gasesc niciodata cuvintele sa-ti spuna in fata ceea ce, de fapt, gandesc. In ultimele zile, povestile din cripta cu mine ar putea castiga oscarul la categoria sf. Macar de-ar fi pe bani sau cu diplome. Eu nu mai am timp de povesti despre altii, nici macar sa le ascult pe cele despre mine, care, odata, ma amuzau.

Azi am inteles tot. Ziua la mine bate spre 48 de ore. 15 muncesc, 8 dorm, cinci minute mananc trei mese, iar restul: sunt la durau, in biroul unuia dintre sefi, prin doua birouri din niste institutii publice si doar la doua partide mari, cu 1-2 candidati de partid. Probabil ca spiderman si alti eroi ar trebui sa invete de la mine, o invisible woman, care este peste tot si cu toti, dar nimeni nu-mi simte nici prezenta, nici lipsa ei. Daca pentru orice prostie si grija altora despre unii s-ar strange un leu, am hrani multi saraci. Dar na, am zis doar ca prostia nu doare si nu costa. Inca.

Propun ca stimatii candidati sa dea drumul la un forum pentru romascani, dar nu pentru idei de dezvoltare si propasire a neamului, ci un forum in care fiecare sa-i spuna celuilalt ce crede despre el. Asa macar am lamuri niste lucruri si ne-am pune pe treaba.

Ramaneti calmi. Brb.

Ghinion de ghinion

Ma urmareste ghinionul. Nu sunt superstitioasa, pentru ca marti nu am trei ceasuri rele, am mai multe si parca marti e zilnic, pisicile negre ma ocolesc pentru ca in jurul meu latra a paguba cainii cu covrigi in coada si numarul 13 nu ma enerveaza atat de tare precum invocarea lui 69 ca pe ziua de salariu.

Mi-as fi dorit sa nu scriu despre munca mea, insa nu am optiune. Ori scriu despre asta, ori nu scriu deloc, pentru ca altceva nu mi se mai intampla (da, stiu, nici eu nu cred asta). In prima zi, la noul loc de munca, am daramat un dulap, aproape peste un coleg, aproape cat sa-l fac una cu o canapea. La cateva zile, toata aparatura s-a stricat… nu iremediabil, ci costitor. Apoi, pana si maieul s-a pus de-a curmezisul carierei mele. Ieri, inexplicabil, o inregistrare pe o caseta cu o camera de inregistrat a disparut, iar ca sa citez clasicii inca in viata: s-a voalat filmul. Azi, un distins politician, cu bmw x5, a ramas fara motor sau altceva grav si s-a anulat intalnirea. Si azi e abia joi.

Ma urmareste ghinonul, dar, in curand, ca-n banc, dupa atata alergat, am sa ma impiedic. Iar cand o sa ma ridic, offf… Probabil ca voi fi prea batrana sa mai fac ceva sau, cealalta vorba, cand e sa ai ghinion gasesti un cui si-n... ureche.

Ramaneti norocosi. Brb.

Maieul dinamita (II)

Am revenit pe subiectul maieului pentru ca a venit si factura la desfundatul canalului. Maieul aruncat in buda costa firma circa 86 de lei. Defalcat: vreo 35 de lei desfundatul in sine (pret ok), vreo 20 de lei deplasarea (sa zicem, desi si cu taxi-ul e mai ieftin) si… restul, in afara de TVA, e reprezentat de o “bonificatie” – de 8% si de nu stiu ce indice de extraordinar de munca dificila – indice care e de inca 25% din valoarea efectiva a lucrarii. Pai da domnule, cu preturile astea scoase din veceu, pardon din burta, si procente peste procente justificate prin denumiri abtracte, dar aprobate de CA, normal ca salariile lu’ domn directori e de zeci de milioane! Pai ma gandesc acum ca trei bude infundate pe zi, scot un profit frumusel. Daca merge apa, iti ia bani, daca nu merge apa – tot iti ia bani.

Astept si devizul de la inlocuitul conductei, cu materialul clientului, platit din banii clientului. Manopera poate fi mai scumpa decat materialul? Poate doar la AcvaServ, care scoate bani si din apa pura si din apa cu kkt. Iar sondajul din stanga arata ca tocmai fara apa nu putem trai. No apa, no AcvaServ. Vin la pachet.

Ramaneti cheltuitori. Brb.

Barfa puturoasa

Un domn ce aduce a butoi, invitat la unul din miile de posturi locale tv, intr-una din multele seri electorale, intr-una din miile de emisiuni libertine a incurcat tematica emisiunii, dand cu mucii in cazanul cu fasole. Gurile rele spun ca acesta a fost sfatuit inteligento-financiar sa laude soseaua E85 si drumurile E85 si viata E85 si baronul drumurilor si cate si mai cate. Numai ca, din motive ce tin de extraterestri si de psihologia inversa, in a doua parte a emisiunii, din butoi au rasarit numai cuvinte de lauda la adresa rodiilor roditoare ale portocalilor. Si uite asa terciul din care se hranesc porcii fu rumegat in grup, iar finalul povestii a fost unul fericit, in care cazanul sia-a facut plinul cu tuica, iar unii au ramas cu borhotul puturos. Urat mirositoare e politica alcoolului de casa.

Ramaneti barfitori. Brb.

Maieul dinamita

Din cauza unui maieu-maiou-camasa de forta fara maneci-flanea, ieri nu mi-am tinut promisiunea. Nu ar fi pentru prima data, dar situatia a fost clar de kkt, iar scuze am o mie. Ca sa ma fac inteleasa, un maieu ratacit prin conducta de canalizare a unuia din multele sedii pe unde lucrez a facut poc la teava si teava ne-a pocnit cu ce ne doare mai mult – cu jet. Trecand peste incidentul nefericit, tin sa mentionez ca serviciile AcvaServ pe reparatii sunt de tot kktul iesit din teava, in sensul ca teava nu a fost lipita nici dupa trei zile de cand angajatii societatii tot vin si pleaca cu mana tot in locul de unde a tasnit problema.

Recunosc faptul ca greseala e a maieului, care s-a dezbracat de persoana pe care o incalzea, si a vrut sa se sinucida in toaleta. I-am pus in vedere sa ramana drept, lipit de piele si sa nu mai intre la apa.

Ramaneti frumos mirositori. Brb.

Mea culpa

Pentru fanii mei, carora le-am lipsit in ultimele doua saptamani, “imi fac mea culpa” si promit sa nu se mai repete. Promit, nu jur. Unii intra in gura presei, altora le iese printre dinti, iar mie mi-a cam mancat zilele. Dar gata cu munca pe santierul patriei, ne intoarcem sa zambim…pentru Roman.

Si, ca promisiunea sa fie onorata, voi anunta in avans despre ce scriu, ca sa ma oblig sa scriu si sa nu dau vina vesnica pe eternul timp. Maine o sa scriu despre politicieni, glumele de santieristi, pretentiile de politologi si seninatatea minciunii.

Ramaneti calmi. Brb.

Esti ok si nu prea

Umbland din bar in bar sau din bar pe bar, am dat peste revista noastra, a familiei romascanilor, ok. E super ok revista, mai ales ca-i moca si ca are si un pic de util, si un pic de sfat si un pic de reclama, plus un pic de umor. Deci... ok. Ce nu e ok e numarul din octombrie, unde editorialul semnat de o doamna consilier este nici ok, nici gay (ca sloganul – esti ghei, dar esti ochei). De fapt, pe o pagina intreaga, editorialista a reusit sa ma eclipseze si pe mine, care sunt as in alambicaturi grosolane din putul gandirii extrase.

Pe scurt: editorialul este despre sobolani, pardon - soriceii din politica, si cascavalul lor, adica banii nostri. Eroii din poveste nu-s cenusaresele, albele ca neaua sau piticii cei voinici, ci – bestila (a se citi best imobiliare), termopila (termoplast) si energila (chiar ca-mi dau iar singura peste omuletul de la picior – dorin-el). Sau cel putin asta am inteles eu ca sunt personajele. Foarte reusite, de altfel. Insa, povestea cu labirintul si goana dupa cascaval nu am prins-o. Ori e prea incalcita mintea mea, ori cascavalul e imputit, ori soricelul e ala de-l legi la calculator, ca finalul de poveste nu e nici hepi, nici sed, nici ochei. N-am inteles de ce unii au crescut in boxa, de ce altii se incalzesc cu energie si altii se uita prin termopan, nici care dintre astea trei variante e cea corecta. Mai grav este ca urmeaza si ok reloaded, ok se intoarce si raxbunarea lui ok, editorialul avand, la final, “va urma”.

Pana cand soriceii vor reveni sa alerge din nou prin pagina revistei dupa cascaval, am dat pagina si mi-a sarit dintre randuri articolul colegului editorialistei, marius neculai. Offf, pai nu-i ok. Pe prima pagina era soricel, pe a doua e “un om printre oameni”… era culmea sa fie “un om prinre sobolani”, ca l-ar fi mancat pisicile, pardon hienele. In fine, politica… editoriala e ca schweitzer-ul, plina de gauri gaurele.

Ramaneti ok. Brb.

Sa ne frecam mainile impreuna

Foto 1: Sa facem lumina!

Primarul Leo face pac pac sau tzac pac si… uitati... luminita de la capatul tunelului. Stapanul luminii sa fie oare? Nu cred, parca… cu energia e altul…

Consilierul Alin – Nu sefu, nu asa, uite… din incheietura… se face. Apesi aici, langa rosu, de cate procente are psd-pnl, si vine lumina din cer direct in mana.

Vicele Constantin – Asa baieti, munciti sa dati lumina romascanilor, ca sa vada gropile din asfalt si mizeria de pe trotuar.

Foto 2: Exersam, invatam, practicam

Dupa cum se observa, frecatul mainilor devine un obicei printre politicieni. E ca spalatul pe maini. Unii isi freaca degetele, sa nu le scape nimic printre. Altii, parca scot asul din maneca. Ultimii se uita admirativ, sa mai invete si ei cum e cu puterea, ca pana acum au tot secondat si... doar atat.

Foto 3: Efectul luminii

Primarul Leo e fericit. A invatat in sfarsit cum e cu mainile impreunate. Energia s-a disipat si, ce sa vezi, lucrurile rosii s-au transformat in portocalii…Lumina asupra rosului are efecte devastatoare! Oare dintr-un pic de mov si un pic de lumina la ce se ajunge?!

Fotografii (de la zilele toamnei) preluate prin bunavointa unui prieten vigilent, caruia ii multumesc pe aceasta cale. De interpretarea imaginilor ma fac vinovata… simteam nevoia sa zambesc si preferam sa zambesc pe seama altora, ca de mine sunt satula. E ca faza cu mainile, cateodata te saturi de ale tale! Lor le era, de fapt, doar frig... Brrr, ce vremuri!

Ramaneti zambitori. Brb.

Must fara ciocan?

Vocea romascanului simplu ca mine si compus ca perfectul a fost ascultata de edilul nostru portocaliu, care mi-a adus si mie ce nu vazuse parisul, dar vazusera barladenii – festivalul toamnei. Editia 1 - care incepe sambata si se termina odata cu vinul. Festivalul va fi udat cu must, vin si hranit cu pastrama (cred, eu zic oricum pas). Toata pomana electorala se va tine in Parc, unde nu-i loc de ciocanul de la barlad, doar de nicovala dintre Roman si Piatra. Mare pacat, eu am sa ma dau in dale, dar asta abia dupa ce voi bea.

Ramaneti tomnateci. Brb.

Spala si fugi

Azi, la conferinta primarului ales, tinuta in sediul partidului portocala, am aflat ca e ziua “spalatului pe maini”. Probabil spalatul pe maini de mirosul banilor murdari, de afacerile care put si de spalatul rufelor in public (toate aceste enumerari nu fac referire la partidul nominalizat). Nu stiu daca e cu cruce rosie, dar unii chiar au zis ca s-au spalat de toate pacatele, respectand cu sfintenie traditia. Sper ca nu s-au spalat si cu problemele mele pe cap.

Eu ma spal pe maini dimineata, dupa ce fac pipi (care coincide de multe ori cu momentul dinaintea mesei), dupa ce mananc (atunci cand imi lipsesc tacamurile) si mai sunt cateva momente, dar le pastrez pentru mine. Totusi, daca unele dintre momente si gesturi de a te spala sunt obligatorii, ma intreb de ce trebuia sa existe ziua spalatului pe maini si nu e anul sau deceniul spalatului pe maini?! Si nu numai pe maini, dar si prin alte locuri. Chiar si spalatul hainelor sau a dintilor este indicata. Parerea mea.

Ramaneti curati. Brb.

Ridic drapelul alb, cu tricolor

Am inchis, temporar, accesul la blog. Motivul a fost faptul ca nu am avut timp de barfe si… va pacaleam si plictiseam degeaba. In toata strategia mea de revigorare a blogului, s-a creat in jurul persoanei mele tot felul de fabulatii. Nu. Nimic nu e adevarat... cu exceptia a ceea ce va spun eu.

Totusi, printre adevaruri, va lansez si propunerea ca acest blog si comentariile din cadrul lui sa ramana in acest cerc restrans. Sa nu extrapolam lucrurile la viata mea profesionala! De la inceput si pana acum, regula a fost cred eu clara si prefer sa o respectam si pe viitor. Blogul imi apartine, nu iau bani de la nimeni pentru el si nu are legatura cu slujbele (nebisericesti) sau cu cine-mi sau ce-mi trece prin cap sau prin asternuturi. Cu increderea ca relatia poate continua in termeni zambitori, ramaneti calmi. Brb.

Bilant la saptamana

Din motive tehnice si profesionale, plus profesioniste, inmultit cu deontologice si foarte putin mercenare, mi-am ingropat blogul si comunicarea cu fanii, mai ales cei plictisiti deja si pe care ii mai plictisesc si eu. Motivul este preluarea unei raspunderi si unor raspunsuri la postul romtv, unde nu promit ca voi face sarea cu marea sau mare in sare, nici din rahat bici, ci doar voi incerca sa formez o echipa. De oameni si de profesionisti, in aceasta ordine. Am vazut ce e acolo, oamenii isi stiu meseria si sunt suficient de inteligenti si de profesionisti pentru a-si urma interesul personal, care, macar in 10%, sa coincida cu spiritul de echipa. E suficient pentru ca, in catva timp (nu o viata de om), sa faca din aceasta tv ce nu a vazut Par(ad)isul din Roman. E un nou test pentru mine, o ambitie personala si cred ca ceea ce nu au putut altii (din motive clare), putem noi. E drept ca asta zic acum, dar pana acum mi-am onorat promisiunile.

Cu alte cuvinte, cu un picior (adica pe picior mare) in monitorul si cu sufletul pe la romtv, vedem noi ce grozavii mai facem, de auzit se vor zvoni. In principiu in tot orasul, ca o mare familie a romascanilor ce suntem. Fara doar si poate, prietenii stiu de ce.

Ramaneti calmi. Brb.

Sondaj nefinalizat de zambitor

Nu am timp sa-mi scriu parerea despre parerile voastre dupa expirarea timpului prevazut, dar niciodata nu este prea devremea. Ca sa impac si capra si varza, fara niciun apropo la capra, concluzia este una simpla: eu sunt asa cum sunt si cam greu ma mai schimba cineva. Acel cineva trebuie sa fie mai bun decat mine, deci exclus politicienii de duzina. Mai buni sunt cativa care lucreaza sau care au lucrat in presa sau putinii din jurul meu cu pareri pertinente si argumente solide, dar ma tin departe de ei, ca sa raman asa cum sunt – zambitoare.
Nu am sa raspund la sondaj decat celor care incearca, neputinciosi fiind (altfel ar reusi) sa fie rautaciosi, dar nu stiu ca acest lucru nu ma sacaie catusi de putin tocmai pentru ca argumentul lor e zero, iar eu am antrenament printre oamenii destepti. Sunt cativa care au bifat in sondaj ca blogul este plictisitor, parere pe care eu o respect. Pentru ca respect parerea unora, va invit pe cei plictisiti sa cautati fericirea, idealul, dinamismul si atractivitatea in alta parte. Pe Marte, pe wordpress sau intr-o carte. Trebuie sa invatam sa ne asumam niste vointe si sa ne tinem de ele. Eu mi-am asumat un blog, critica lui si a mea si vointa de a fi altfel, adica zambitoare. Nu mi-am propus sa distrez pe nimeni. Nu mi-am propus sa fac bani din ce scriu sau sa am citiri. Ele, citirile, vin de la sine, nu pentru ca eu sunt cineva, nu pentru ca sunt rautacioasa sau amuzanta, nu pentru ca sunt pertinenta, ci pentru ca mai am cativa prieteni care ma accepta asa cum sunt. Cercul meu este restrans, lucru asumat. Pentru distractie si evadarea din plictiseala exista Elodia, Hustler, fata de la pagina 5, cocalarii si pitipoancele. Slava Domnului, variante la cele enumerate – inca o mie. Hai va pup pe plictiseala!

PS: Nu am timp de strategie de dezvoltare a blogului asa ca, in lipsa de propuneri, ramane cum am stabilit in gara! Aaaaaa, si oricum, per total, ies pe plus, cu profit si fara prea mult TVA.

Ramaneti vioi. Brb.

Blogarim maria ta

Doi dintr-o lovitura… De la unii si altii am aflat ca ni se numara ouale, pardon blogurile. Unii ne enumera, ca la puscarie, cu numar de identificare si poza, altii ne enumera ca la catalog, cu note de satisfacator sau ne… E bine ca ne strangem randurile, iar la ora de bilant, hai la patru luni, trei saptamani si doua zile, sa nu dam pe minus. La mai multe posturi si critici!

Ramaneti calmi. Brb.

Multumesc ca va multumesc

Dintr-o dorinta absurda de autoconservare, intr-un oras atat de mic incat simt respiratia unsuroasa a celor din fabricii, am dorit sa nu fac public - sa nu devin oficial un alt reprezentant al RomTv. Asa cum am spus, a fost un gand tamp, pentru ca in roman nu exista secrete, mai ales in ceea ce ma priveste. Vestea ca ma duc acolo sau aici a ajuns la urechile multora cu mult inainte ca eu sa accept invitatia, adica duminica.

Dintr-o datorie la fel de absurda, recunosc ca, de luni, reprezint postul local tv romtv si vom vedea daca o sa tina pana maine sau pentru o eternitate (sa speram ca nu cat cimitirul eternitatea, care-i pe moarte). Asta depinde doar de echipa de aici, pentru ca eu sunt dintre putinii care vin inca la serviciu de placere si nu din obligatie, datorie sau neaparat din motive financiare. Nu-s sefa, cum zic sau cred unii. Incerc sa schimb ceva, dar faptul ca vreau nu reprezinta si o garantie ca pot, dar e mai mult decat nimic.

Un a, un c, o t… si multi altii au scris sau vorbit despre “functia”, “numirea” si altele care mi se intampla acum. Ma bucur ca nu se mai vorbeste despre cine imi incalzeste patul, motiv pentru care, pentru prima data, am sa privesc comentariile facute pe seama schimbarii sticlei ca pe o incurajare. De care am absoluta si nu absurda nevoie, asa cum nici laudele mele nu bucura pe nimeni.

Pentru cei care nu au aflat, raman la Monitorul, astfel incat ne auzim in scris. Plus blogul. Asa cum zicea un coleg azi dimineata, ma citesc pe blog vreo suta de oameni, ma citesc la ziar inca o mie si ma vad la tv inca 10.000. De aparut nu vreau sa apar la tv, pentru ca treaba se face si in spatele camerelor de luat vederi, prin colturi de oras sau la cafea. La cafea cu romtv ne vedem maine dimineata, sper ca pentru ultima data, ca noaptea ma vad libera… la romtv si e deja suficient.

Ramaneti calmi. Brb.

Liberalii sunt pe cai mari si scumpi

Am mintit ceva mai devreme ca nu stiu nimic despre liberali. Mi-am amintit, dupa o discutie cu un fost politician. Auzisem eu ceva barfe despre ei, dar cred ca din cauza contractului cu televiziunea, incepusem sa omit unele fapte si vorbe. Asadar, inainte de a pica de tot in boala lui Alzheimer, se spune ca deputatul “de (el)” si-a tras un Porsche Cayenne, o masinuta nino nino care face vreo doua salarii de-ale mele, adica la un pret ce incepe de la 50.000 de euro (fara tva) si se duce intr-o suta (de mii, dar tot fara tva)… Eu zic ca-l are pe cel de o suta, care merge cu 275 km la ora. Asa sa tot faci naveta bucuresti – roman! Mai stiu si ca a scos masina la plimbare printre angajati, dar ei nu s-au bucurat la fel de mult ca mine… Entuziasmul muncitoresc de pe plantatie paleste in fata armasarilor putere sau poate la mijloc e vorba doar de invidia lumii. In plus, se pare ca el merge tocmai cu VW ala prapadit, ca se aude ca da bine la electorat modestia bate-o vina.

Si tot despre liberali mi-a mai soptit gura lumii ca platesc, de ceva vreme de acum, 50 de mii de euro lu’ un domn consilier pe probleme politicoase de la capitala, consilier ce fu, o vreme, sfatuitorul lui jiji de la png su omg sau cum i se mai spune partidului cu pricina.

Ramaneti barfitori. Brb.

OMG, DBLM ce PLM?

OMG!

Multumiri prietenilor, care nu sunt dentisti, dar care au grija de zambetul meu!

Ramaneti zambitori. Brb.

Intuitia de fata mare nu ma-nseala!

Vorbeam acum ceva vreme despre demisia ex prefectului mocanu pe motive de cuie batute-n talpa de primarul pesedist, dar care, conform barfelor, avea un substrat - ce nu mai mira pe nimeni – electoral. Omul nostru avea oferta pedelistilor de a se candida pe el si se pare ca e din ce in ce mai greu sa-l refuzi pe pinalti, altfel risti sa vezi rosu in fata portii catre rai (a se citi politica). Se confirma faptul ca, in preajma alegerilor, coincidentele nu miros a bine, ba, din contra, put a coaja de portocale.

Spun gurile rele ca pedelistii au platit cinci miliarde pe caciula de candidat, suma cica mica in raport cu incasarile lunare, anuale si de mandat in cazul unor succesuri. Ceilalti, de pe la alte partide social-democrate si liberale, nu stiu daca au cotizat la seful de partid sau, din contra, au platit pe altii sa nu candideze. Pe la altii, umbla ciuma si malaria, iar candidatii se imbolnavesc subit, cum e medicul harbuz, moment numai bun pentru gurile rele sa spuna ca va veni un alt candidat care nu a avut loc prin colegii. Unii au zis ca e voba de seful cel mare si bun de la serviciile alea mari si rele, iar altii au spus ca medicul veterinar va fi inlocuit de medicul romascan, proaspat demisionar din consiliu. Iar in ceea ce-l priveste pe mocanu, abia l-a pus seful lui de partid lider in Consiliul Local. Sa muste barosanul bancilor mana celui care l-a hranit?!

De la liberali nu am nimic proaspat, pentru ca acum sunt ocupati sa iasa din rahatul cu mot al promisiunilor electorale neonorate si nu au timp de invarteli. Oricum, daca ceva pare clar este ca fostul sef de campanie al lui ursa, n-a avut soarta lui lazar din biblie, ci a fost asezat pe lespede si pus sa stea cu mainile la spate, asemeni prietenilor lui, care stateau in locuri reci si intunecate tot cu mainile la spate, dar, eventual, si legate.

Ramaneti intuiti. Brb.

Sondaj personal

De la primele postari, mai multi prieteni, cunoscuti, straini si inamici (a se citi – oameni cu parere diferita de a mea) mi-au criticat, admirat sau apostrofat stilul si subiectele. Nu am putut sa modific nimic, deoarece nu am avut si nu am un plan. Am scris ce mi-a venit in cap, daca am avut timp, si numai ce am considerat EU ca este de spus/scris/comentat sau barfit. Fiind nascuta intr-o zodie schimbatoare ca politicienii, nu am niciodata o idee clara despre ce sa fac si sunt zapacita in toate proiectele mele. Azi scriu “de bine”, ca maine sa ma enerveze la culme vanzatoarea de la chiosc sau taximetristul din colt si sa tun… degeaba, sa-mi vars nervii printre dinti si randuri. Asa sunt eu, dar asta nu inseamna ca potentiala comunicare nu poate fi imbunatatita. Hai sa vedem daca trebuie sa ma schimb si sa schimb blogaritul… Asta nu inseamna ca am sa si trec la fapte, dar in mod sigur am sa tin cont de parerea voastra, pe care am s-o bifez undeva intr-un colt al capului, langa neuronul care abia mai zvacneste de atata lancezeala.

Sondajul permite bifarea mai multor optiuni, mai ales ca am descoperit ca am calitati cu nemiluita (de fapt, am doar calitatile enumerate aici).

Ramaneti calmi.Brb.

Lipsa de originalitate

V-am mai spus si altadata ca noi, romanii, dar mai ales ei – politicienii – sufera sau suferim impreuna sau fiecare luat separat - de lipsa de originalitate. Marius Neculai, candidatel din partea pedele si-a facut si el blog, doar ce daca poate cazan, inseamna ca si tata leana e in stare. De parca sloganul “ai blog, esti cineva’ se poate aplica… si la alegeri.

Bag de seama ca toata lumea vrea sa comunice, cu gura (a se citi pri viu grai) sau cu mana (a se citi limbajul trupului), iar mai nou – prin blogareala. Bag de seama ca in campaniile electorale, blogurile cresc ca ciupercile dupa ploaie si noroc de inundatii ca ne mai spalam si noi… din pacate. Asa cum ne-am obisnuit, imediat dupa campanie, blogurile sau faliment din lipsa de “viziune” (vezi blogul lui ex). Nu ma pricep la campanii, la politiceni si mai ales la electorat, dar votul nu se castiga asa. Unii spun ca trebuia sa ai plasa plina… de articole pe blog … sau spinare fara spondiloza si batuta bine pe umar de seful de partid.

Daca ar fi sa bat campii, as crede ca blogul lui neculai vine ca raspuns la site-ul lui alin lucian si fara emanuel antochi. Noroc ca nu votam pe blog, altfel singurul castigator ar fi ZdR si “clica” de cinci agarici comentatori care-si sustin, pe bani, sefii care candideaza si ei pentru o buca(ta) de ciolan.

PS: Si, ca sa-mi mentin statutul de “neprietenoasa”, nu am putut sa nu remarc faptul ca marius si-a copiat in introducere un articol publicat in ZdR, dar care, in mod sigur, nu e scris de cineva de acolo. Un sfat, si asta e gratis: la sublinierea “Daca ar fi sa fac o ierarhie a valorilor in care cred, aceasta ar fi: familie, credinta, educatie” s-a strecurat o eroare, parerea mea, ori aveti valori, ori aveti ierarhie, ori nu le-aveti. Utilizarea alaturata a lui “daca” si “ar fi” este ca si cum as spune eu “daca as fi cea mai buna, as reusi sa ies deputat odata si odata”. Complet neadevarat si de mare ineptie. In rest, succesuri la alegeri si la blogarit!

Ramaneti calmi. Brb.