Ma urmareste ghinionul. Nu sunt superstitioasa, pentru ca marti nu am trei ceasuri rele, am mai multe si parca marti e zilnic, pisicile negre ma ocolesc pentru ca in jurul meu latra a paguba cainii cu covrigi in coada si numarul 13 nu ma enerveaza atat de tare precum invocarea lui 69 ca pe ziua de salariu.
Mi-as fi dorit sa nu scriu despre munca mea, insa nu am optiune. Ori scriu despre asta, ori nu scriu deloc, pentru ca altceva nu mi se mai intampla (da, stiu, nici eu nu cred asta). In prima zi, la noul loc de munca, am daramat un dulap, aproape peste un coleg, aproape cat sa-l fac una cu o canapea. La cateva zile, toata aparatura s-a stricat… nu iremediabil, ci costitor. Apoi, pana si maieul s-a pus de-a curmezisul carierei mele. Ieri, inexplicabil, o inregistrare pe o caseta cu o camera de inregistrat a disparut, iar ca sa citez clasicii inca in viata: s-a voalat filmul. Azi, un distins politician, cu bmw x5, a ramas fara motor sau altceva grav si s-a anulat intalnirea. Si azi e abia joi.
Ma urmareste ghinonul, dar, in curand, ca-n banc, dupa atata alergat, am sa ma impiedic. Iar cand o sa ma ridic, offf… Probabil ca voi fi prea batrana sa mai fac ceva sau, cealalta vorba, cand e sa ai ghinion gasesti un cui si-n... ureche.
Ramaneti norocosi. Brb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu