Multumesc ca va multumesc

Dintr-o dorinta absurda de autoconservare, intr-un oras atat de mic incat simt respiratia unsuroasa a celor din fabricii, am dorit sa nu fac public - sa nu devin oficial un alt reprezentant al RomTv. Asa cum am spus, a fost un gand tamp, pentru ca in roman nu exista secrete, mai ales in ceea ce ma priveste. Vestea ca ma duc acolo sau aici a ajuns la urechile multora cu mult inainte ca eu sa accept invitatia, adica duminica.

Dintr-o datorie la fel de absurda, recunosc ca, de luni, reprezint postul local tv romtv si vom vedea daca o sa tina pana maine sau pentru o eternitate (sa speram ca nu cat cimitirul eternitatea, care-i pe moarte). Asta depinde doar de echipa de aici, pentru ca eu sunt dintre putinii care vin inca la serviciu de placere si nu din obligatie, datorie sau neaparat din motive financiare. Nu-s sefa, cum zic sau cred unii. Incerc sa schimb ceva, dar faptul ca vreau nu reprezinta si o garantie ca pot, dar e mai mult decat nimic.

Un a, un c, o t… si multi altii au scris sau vorbit despre “functia”, “numirea” si altele care mi se intampla acum. Ma bucur ca nu se mai vorbeste despre cine imi incalzeste patul, motiv pentru care, pentru prima data, am sa privesc comentariile facute pe seama schimbarii sticlei ca pe o incurajare. De care am absoluta si nu absurda nevoie, asa cum nici laudele mele nu bucura pe nimeni.

Pentru cei care nu au aflat, raman la Monitorul, astfel incat ne auzim in scris. Plus blogul. Asa cum zicea un coleg azi dimineata, ma citesc pe blog vreo suta de oameni, ma citesc la ziar inca o mie si ma vad la tv inca 10.000. De aparut nu vreau sa apar la tv, pentru ca treaba se face si in spatele camerelor de luat vederi, prin colturi de oras sau la cafea. La cafea cu romtv ne vedem maine dimineata, sper ca pentru ultima data, ca noaptea ma vad libera… la romtv si e deja suficient.

Ramaneti calmi. Brb.