Romascani pe stadion

Pe surse, pe mai multe surse, am aflat ca mai multi domni bine din Roman au dat o fuga pina in Elvetia, la meciul Romania Franta. Si eu m-as fi dus, insa nu aveam unghiile facute, batistuta am, ca la ce mucoasa sunt... Printre ei si un notar, un patron de imobiliare si un fost suporter inflacarat al echipei locale de fotbal. Bravo lor! Asa da meci, asa da suporteri, asa da bani. Oare la un meci Steaua - Dinamo, la ultima peluza, s-ar duce? Sau s-ar mai intoarce? Hai Romania!

Ramaneti calmi. Brb.

Hai baietii, hai minorii

Nu m-am uitat la meci. Avem o treaba mult mai interesanta de facut. Am baut vin, de Chile. Bauta...pana la moarte... pana la moarte. Revenind, am recuperat meciul in emisiunea de dimineata, cand Vasea si Max mi-au tras o cantare. Mostra (sau monstra) din cantarea lor, un pic mai jos (pacat ca nu am si imagini de la fata locului, asa da spectacol):



meci romania franta
Asculta mai multe audio Divertisment »

NB: Nu am sa o uit niciodata pe rroma Maria, o stiti, cea cu ghicitul, care, la un meci al echipei Laminorul, striga: "Hai baietii, hai minorii !!!". Asta intelesese ea. Ce am inteles eu: ca a jucat Romania cu Franta si ca in Franta gasesti cei mai buni amanti si sigur nu li se trage de la football. Hai Romania, hai baietii !

Ramaneti calmi. Brb.

Copil eram, coclauri cutreieram

Am plecat din Roman pentru cateva zile. V-am spus ca aveam nevoie de concediu, asa ca, dupa ce mi-am luat laptop-ul in brate, am purces la drum. Pe cel mai urat drum: Roman – Vaslui. Un drum facut praf si la propriu si la figurat, noroc ca s-au inventat servetelele umede. Multe. Pentru praful din masina si pentru oamenii din masina, care nu cunosc sentimentul apei pe pielea innegrita, de la soare sau de la jegul imbibat cu mult alcool - trascau imputit pe care pana si mustele betive ar refuza sa-l bea. E greu sa va explic ce sentiment tampit te incearca atunci cand ai un laptop in brate, iar, langa tine, un om ca tine cara intr-o sacosa de rafie o gaina, vie, ce se zbate in neputinta.

Va recomand acest drum, dar nu cu masina personala, ci cu autobuzul ce vine de la Vaslui si merge la Piatra. Cand sunteti deprimat, cand viata vi se pare ca nu are sens, ca e urata si sunteti batut de soarta, cel mai bun remediu este acest drum. Prin pustietate, pe coclauri. Prin sate uitate de lume si prin lumi uitate de Dumnezeu. Priviti pe geamul jegos, acoperit de colbul de pe ulita judeteana, la campurile parca parjolite. Ca la razboi, cand, de fapt, sunt necalcate de mana de om muncitor. Priviti la casele ce se mai tin intr-o balama din tabla subtire ca unghia, ce par a se pravali daca autobuzul ar merge cu a treia. Priviti la colibele din lut si balegar si inchipuiti-va ca acolo au trait oameni, s-au nascut copii, s-au indeplinit vise. Toate s-au spulberat, dupa ce nimeni nu a mai pasit in camerele cu geamuri si usi facute parca pentru liliputani. Priviti in fata curtilor, pe bancuta, unde cate o bunica priveste pierduta spre nicaieri, asteptand sa treaca autobuzul, sa mai zareasca o figura straina. Apoi, intrebati-va cati dintre cei din autobuz au vazut toate acestea si daca le pasa ca pe lume exista si oameni ce traiesc altfel.

Cati dintre cei din aceste sate au mers vreodata cu autobuzul, cati au mancat la mall, cati se uita la laptop la filme si cati au blog. Nu au nimic din astea, dar nici nu le simt lipsa. Au lumea lor, au bancuta lor, viata lor si le este suficient. Autobuzul e semnul ca a mai trecut o zi. Pe cand eu nu pot merge decat cu taxi-ul.

PS: “La vanat, prin munti si vai, cu ortacii mei”…. “Pusca si cureaua lata”. Pentru cunoscatori, pentru ardeleni si pentru… distractie. O melodie la moda, se pare. Cautati pe youtube, versiunea cu sau fara versuri.

Ramaneti calmi. Brb.

Magie

It's magic! Youtube a devenit un loc al tuturor posibilitatilor. Mai nou, oamenii sunt innebuniti de un joc, magic, interactiv. Smecheria e destul de simpla, te prinzi - intr-un final... Ideea halucinanta e ca totul este magic. Mai presus de toate, "pare" interactiv. Ce fac iluziile din oameni... Concluzia e una: Oamenii iubesc magia si iepurii care ies din joben. Le place sa participe si sa fie mintiti, dar frumos, cu stil. Altfel,

Have fun: http://www.youtube.com/watch?v=tbEei0I3kMQ

Final de sondaj

De ocupata ce am fost cu altele si cu altii, am uitat sa va spun ca sondajul meu despre pasiunea mea – presa (de gatit nu m-am apucat) – s-a incheiat. Eu am pierdut, ca lucrez la un ziar degeaba. Am spus asta, am recunoscut-o de mai multe ori, ceea ce dovedeste ca mai am si eu din cand in cand dreptate. Ziarul de Roman ramane cu mult deasupra Monitorului si asta deoarece exista o politica mai coerenta, iar ziarul e chiar al Romanului. In timp ce, Monitorul, e ziarul tuturor, dar mai ales al celor de la Piatra. Si cum Piatra nu e Romanul si nici nu o sa fie, Monitorul nu e Ziarul.

Next: sondaj despre relatii. Dar abia maine, nu stiu intrebarea. O coc la noapte, desi am zis ca nu gatesc nimic.

Ramaneti calmi. Brb.

Scrisoare pentru Sfantul Constantin

Asta da. Chiar pentru tine este. Stimate si distinse fost prieten. Deoarece nu ai inteles nimic, scuzabila fiind si varsta ta – de doar 25 de ani -, nescuzabile fiind pretentiile tale de atotstiutor, m-am decis sa-ti scriu. Numai tie. Nu sa-ti explic - nu pentru ca nu ai intelege - ci pentru ca nu mai e treaba mea si nu-mi pare rau.

Asadar. Dupa un an, timp in care am baut, am mancat si am discutat aceleasi subiecte, ai realizat, subit, ca gura lumii e mai sloboda. Foarte bine, asa e. Numai ca ce ti-a zis gura, ti-am zis si io si nu-mi pare rau ca ti-am zis. Diferenta e ca tie iti e frica de gura lumii. Motiv pentru care consider, acum, ca am gresit cand te-am considerat prieten, dar tot nu-mi pare rau.

Cand unii mi-au scos ochii ca esti un copil, ca esti patimas, m-am pus de-a curmezisul, ca buturga mica, pentru a rasturna credinta oamenilor mari. Nu am reusit. Dar nici nu-mi pare rau. Eu am crezut ca exista ceva. Eu am gresit, dar pentru o cauza nobila si tot nu-mi pare rau. Daca vreodata ai crezut ca “as vinde” - ceva ce se pare ca nu a existat -, te inseli amarnic, dar tot nu-mi pare rau.

Diferenta dintre noi o face faptul ca tu mai m-ai etichetat o data (din cate stiu eu). Acum exact un an. Atunci ai gresit si ai recunoscut. Acum, ai dreptate, mai bine sa fii interlop, decat pesedist. Ieri am stat cu un interlop la masa, el a inteles cu mult mai multe decat tine. Dovada ca tu esti doar un sfant, iar altii traiesc cu picioarele pe pamant.

Calatorie placuta, iar in ceea ce priveste “incrucisarea”, eu nu am de ce sa te mai privesc. Eu ma uit in jos, niciodata in sus, pentru ca am frica de inaltimi. Te invit sa ramai in spatele ecranului de la CNS, eu voi fi aici, in spatele calculatorului, pe blog. Si te rog sa nu ma mai citesti, esti o cauza pierduta.

Cordial, Claudia, fosta ta prietena, pentru asta chiar imi pare rau.

PS: Nimeni nu are dreptul sa judece o alta persoana. Aia se cheama barfa si e ca si gura lumii - sloboda si plina de rahat.

Dictionar Explicativ Personal

Staff de campanie – mercenari. Lipsiti de orice scrupule, semneaza contracte cu politicieni sau partide si le indeplinesc, pentru bani, cerintele. Azi semneaza cu un om, maine cu altul, ca in viata - oamenii se perinda. Nu semneaza cu orasul sau cu Dumnezeu contracte. Sint oameni ca si mine, ca si voi, cu nevoi. As sta oricand la masa cu familia Saftoiu. Oricand.

Politicienii – jigodii. Oameni lipsiti de scrupule care se folosesc de ceilalti oameni pentru a-si atinge scopurile. Niciunul dintre oamenii care i-am votat sau i-ati votat nu v-au dat nimic. Nici nu o sa va dea. De-aia ei nu exista pentru unii, decat o data la patru ani, si doar doua minute, cat pun stampila.

Blog – un spatiu personal, de-aia exista si etichete – pe care unii sint dispusi sa-l imparta. Nu e nimeni obligat sa accepte provocarea. Pe blog se pot scrie povesti, istoria sau nimic. Pe blog poti intra sau poti da “ignore’. Blogul este o optiune. Personala. O conventie pe care ti-o asumi.

Prietenie – persoane pe care le leaga aceleasi interese, meschine sau nu. Prieteni sunt oamenii care isi iau apararea, care il inteleg si-l ajuta pe cel de langa. Prietenii nu se judeca, prietenii comunica, pentru a depasi jegosheniile vietii. Prietenii sunt cei pe care daca ii suni - raspund, daca le ceri sa-si dea o mana pentru tine, si-o dau si pe cea dreapta. Prietenii sunt cei care intai te ajuta si apoi vad daca a meritat. Prietenii sunt cei care te asculta si iti dau sfaturi si daca nu le accepti nu te trimit la dracu, ci te accepta asa cum esti. Pentru ca si prietenii sunt diferiti.

Pentru mine, prietenia e sfanta. As lasa oricand munca, iubirea sau banii pentru un prieten. As da regatul meu pentru o prietenie. Mi-as vinde sufletul "liberalilor/social democratilor/sau democrat-liberalilor" pentru un prieten. Dar unul adevarat. Probabil ca de aceea am atat de putini prieteni ai mei.

Ramaneti aproape. Brb.

Mergi la tv, primesti shortz PD-L

Luni, cand imi era somn de muream, m-a sunat doamna presei romascane sa ma invite “live” la RomTv, la o emisiune de analiza despre campanie. Departe de mine gandul ca as fi vreun analist politic sau ca parerea mea ar conta pentru cineva, insa am acceptat, poate poate reusesc sa spun si io ceva inteligent, sub presiune. Nu mi-a reusit, mai ales ca toata emisiunea am vrut sa vorbesc numai eu si nici macar gazda nu m-a putut egala. Am spus ce aveam pe suflet, mai mult personal, decat profesional, si m-au trecut apele de cald in studioul unde reflectoarele arunca spre oameni flacari de mii de grade. Mi s-a spus, la final, ca sint dezvinvolta. Eu mi-as fi dorit sa fiu macar simpatica, ca uda am fost clar.

Concluzia a venit abia azi. Cei de la PD-L mi-au trimis la redactie o plasuta cu un tricou si un sortz PD-L, mai ales ca ma plansesem in direct, ca un jurnalist tonomat, deontolog si mercenar, ca mi-au furat shortzul din punga cu materiale electorale. (vezi Partidele bat… de trei ori la usa). Mai tarziu un pic, PD-Leo m-a felicitat, spunindu-mi ca, desi nu s-a uitat la emisiune, i s-a spus ca am fost obiectiva, corecta, echidistanta. Extraordinar! Nici eu nu cred asta si eu chiar am fost acolo.

Concluzia: jurnalistii trebuie sa fie cumparati, astfel incat propun sa-mi deschid o piata, un butic, un chiosc, pe “persoana fizica”, unde sa ma vand si sa-mi vand prietenii. Mai tarziu, o sa-mi fac site de vanzari si pe cei mai buni ii scot la licitatie. Totusi, ca-n banc, sper sa nu fie partide care sa-mi mai dea iar ceva pentru a-i lua inapoi pe jurnalistii expirati, ca sa nu spun stricati.

Ramaneti calmi. Brb.

Din alegeri adunate

Ziua de duminica, 1 iunie. De ziua mea, aproape am dormit in Primarie, nu pentru ca m-as fi mutat acolo sau ma daduse mama afara din casa (desi as merita asta, fie vorba intre noi), ci pentru ca am vrut sa fiu acolo, sa vad io, sa numar io, sa stiu io cine si de ce.

Nu ma princep la politica, nu am inteles-o, insa sunt sigura ca, in toata aceasta perioada, am invatat multe. Tot ce mai trebuie sa fac este sa pun cap la cap ceea ce am vazut, auzit, mirosit, pipait (teoretic vorbind) si sa gasesc propria mea definitie. Ce am strans pana acum ma duc cu gandul ca in politica, la fel ca si in viata, nimeni nu iese din joc virgin. Politica le-o trage la toti. Unii au tras-o, altora le-a fost trasa si… unora urmeaza sa le fie trasa. Este clar, hai sa aprindem lumina. E nevoie de o reorganizare, unii sint de-a dreptul activi, iar altora le place statul.

Ramaneti calmi. Brb.

Am lipsit trei zile – remember. Un pic de… politica

V-am spus eu ca am nevoie de concediu, motiv pentru care am luat o pauza, numai de la blog, ca in rest parca am muncit si mai si, desi, in urma mea, nu s-a vazut nimic. Unii au scris istoria la Roman, in timp ce altii au trecut in istorie. Eu am scris doar la ziar.

Nu mai e pentru nimeni o noutate ca “inamicul nr. 1” al PSD, Ursarescu, a pierdut alegerile la Roman. Aici el a trecut in istorie. Istoria s-a scris pe chipurile psd-istilor, cei care au scapat de o “belea”, dar s-au capatat cu alta. Unii ii spun portocala, altii portocala mecanica (pentru cei care au vazut filmul sau au citat cartea, nu meciul - pentru ca nu vorbim de echipe de fotbal). E clar, pana acum unii vedea galben in fata ochilor, iar acum, de la atata incordare, s-au pricopsit cu buba portocalie, care nu doare, dar e molipsitoare. Tratament exista pentru toate, numai bani si specialisti sa ai. Cum se trateaza boala unei tari intregi de a vota cu ce e la moda, e doar problema staff-ului PSD. Eu ii zic problema, altii ii spun situatie.

Eu ma intorc la parerea mea: romascanii nu au votat Leoreanu, schimbarea la fata sau proiectul cu barcile zburatoare. Romascanii au votat portocala din trei motive: pentru ca doi se certau, iar al treilea castiga; pentru ca toata lumea “loves Base”; pentru ca toti cred ca vine Pinalti si le face orasu de piatra sau ca piatral. E dreptul fiecaruia dintre noi de a crede in ceva, chiar si intr-un copac cu portocale sau intr-o mana de unde cresc trandafiri.

Ramaneti calmi. Brb.