121 de jurnalisti, din 25 de tari, au fost ucisi, anul trecut. Citind stirea, ma gandesc ca jurnalistii n-au fost ucisi de gripe porcine, in timp ce mancau un covrig si le-a picat un meteorit in cap sau de dragoste ranita. Banuiesc ca astea-s… accidente.
In viata reala, ce ti-e scris in frunte-ti sta. Parerea mea. Totusi, sunt de nerememorat momentele in care jurnalistii au fost victime ale exploziilor, ale alcoolului din mainile betivilor, ale furiei politicienilor sau ale clanurilor interlope… O meserie ingrata, ar spune unii. Altii ar spune o meserie curajoasa. Iti trebuie curaj sa spui adevarul si apoi sa traversezi strada. Mai ales E85.
Din pacate, sunt mai multe atentate (finalizate cu « succes ») asupra jurnalistilor decat asupra presedintilor. Asta spune ca jurnalistii sunt si mai multi si mai buni ca politicienii. Fara a fi macabra, parafrazez : nu pot ei ucide, cat putem noi filma/scrie/spune.
2 comentarii:
Pacat ca suntem buni numa' dupa ce crapam dracului. Si nici atunci...deschid editia cu noi cateva zile(maxim doua) asta in cazul in care nu explodeaza alt cacat si dupa aia te mai comemoreaza la un an. Si gata...mai raman prostii de acasa sa te boceasca. Viata de cacat.
Stii tu cine-s...
Trebuie insa sa recunosti ca unii jurnalisti prea intind coarda si prea se risca in cautarea faimei.
Ca exemplu erau jurnalisti care se plingeau ca nu au putut sa filmeze inmormintarea lui Caiac. Ceea ce mi s-a parut de foarte mult prost gust.
Deasemeni multi cauta moartea prin zone de conflict(riscul meseriei).
Cei care sunt eliminati deoarece stiu prea multe sunt cam 10 %.
Nu ar trebui sa se intimple dar... "Such is life"
Trimiteți un comentariu