Acasa la Dr House (MD)

Daca esti fericit, inseamna ca esti bolnav. Asta este una din teoriile eroului Dr House din filmul TV cu acelasi nume. A doua teorie este ca, intodeauna, are dreptate.

Urmarind firul filmului, ajung la concluzia ca-s bolnava. Cand eram mai mica, spuneam ca-s speciala, ca-s « altfel », ca am o bagheta magica pe care o folosesc atunci cand totul se prabuseste in jurul meu, un fel de Redbull care-mi da aripi sa zbor peste tot ce-i mare si urat.

Traiesc intr-o bula a mea, de sapun cu miros de iasomie si liliac, unde tot ceea ce se petrece rau in jur se transforma, pe loc sau in timp, intr-un sut in cur un pas inainte. Am observat, de mai mult timp, ca am un fel anume de a-l vedea pana si pe dracu asemeni unui Fat Frumos, ca fac pe dracu-n patru ca tot ceea ce imi este impotriva sa mi se alature, ca dracu nu-i asa de negru, ca pot da la dracu orice-mi sta in cale. Rar ma apuca dracii cand realizez ca lumea mea de sapun e doar frumos mirositoare si alunecoasa, dar ca nu-mi apropie niciodata picioarele de pamant.

Am capu-n nori si, de-acolo de sus, pot cuceri lumea. Tot ceea ce fac este murdar, revoltator si intrigant, iar eu zambesc pentru ca ma simt egocentric(a), crezand ca filmele gel Romeo&Julieta sunt cu « hepi end ».

Dac-as ajunge pe mana lui Dr House, atunci fericirea mea ar fi un simptom de boala. Un pacient care era, intotdeauna, zambaret si binevoitor, avea, de fapt, sifilis, iar altul – dragut intotdeauna si care putea trece peste orice neputinta - suferea de… ceva pe creier.

Toate se trateaza. Din pacate, dupa tratament, pacientii se schimba. Balonul de sapun se sparge, iar contactul cu pamantul murdar, poluat si rece, este ca injectia cu penicilina.

Dr House este idolul meu, desi ii urasc toate calitatile : misoginismul exacerbat, ticalosia fara margini, nepasarea, egoismul si nebunia de a se asculta doar pe el insusi. Doar cu aceste boli este fericit. Singur, dar fericit.

Ramaneti sanatosi. Brb.