Ce-ar fi sa fiu… O floare singura sa cresc… Doar pentru tine sa traiesc… Ca un etern “nu ma uita”. Nu am voce, ca as fi cantat. Sunt versuri cu vocea Angelei Similea. Am primit “spaga” un cd, nu mai mentionez partidul, caci nu are relevanta pentru ceea ce vreau sa spun.
Acum multi ani, peste 18 ani. Ramnicu Sarat. Concert Angela Similea. Ca-n vremurile acelea, in timpul concertului, se face bezna si… liniste. Oamenii se pregateau sa plece, pe intuneric, spre casa, in intunericul vietii. “Daca faceti liniste, nu vorbiti, nu soptiti, eu voi canta”. S-a facut liniste si ea a cantat. Si lumea a ascultat. E un exemplu viu ca pentru ceea ce vrei sa faci, pentru ceea ce simti, pentru ceea ce iubesti, nu ai nevoie de aprobarea nimanui, decat a celui pe care-l iubesti, pe care-l respecti... E un exemplu ca pasiunea nu are bariere – politice, sociale… - ca exista loc in aceasta lume pentru oameni care fac lucruri, gesturi, numai pentru simplul fapt ca ei cred in ele si-n pasiunea lor.
“De singuratate sa fugi si sa o lasi in urma ta. De singuratate, sa uiti si altfel viata-ti va parea”. Mi-e frica in aceasta viata de doua lucruri: de prostie si de singuratate. Prostia si singuratatea fac mai mult rau lumii decat razboaiele prostesti. Pacat ca pe multi ne mana prostia, orgoliile si ramanem singuri, ca apoi sa ne intrebam: “De ce te uiti la mine cu ochii astia tristi si goi?”
Ramaneti calmi. Brb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu