Romanul intra in cartea recordurilor

Romanul intra in cartea recordurilor. Nu e barfa, e o invitatie lansata de administratia publica locala tuturor romascanilor. Afisata in capul tuturor zirelor locale, pe invitatie sta scris, rosu pe gri: “Daca vii, intri in cartea recordurilor”.

Invitatia este lansata de la inceputul saptamanii. Nu toti au bagat-o in seama si nu toti au facut tam-tam pe seama ei. In fine, instinctul meu de jurnalist mare nu ma inseala si… am trecut la anchete, personale. Pentru ca, pe linie profesionala, in Roman, nu iti mai spune nimeni nimic… credibil.

Dupa cateva zile de (de)zbateri, cand nici macar cei care stiu, nu au vrut sa-mi inlature suspiciunile de “blat”, am reusit sa aflu ca “e pe bune”. Pe o singura sursa, pe care nu o divulg, am aflat ca Romanul chiar va intra in cartea recordurilor. Ce se va intampla vineri seara va aduce numele orasului in cartea recordurilor. Nu stiu amanunte, pentru ca daca le-as sti probabil ca m-ar fi ucis de mult, dar stiu ca are legatura cu o scrisoare, pierduta si regasita. Stiu multi despre ea, mai putin eu si cu voi. NOI vom afla azi, la orele 15, in Piata Roman Voda. In Roman. Si, mai apoi, in Cartea Recordurilor.

Vreau si eu sa intru in cartea recordurilor. Dar nu cum vor unii. Cum vreau eu: cu nopti in sir de somn, cu cele mai multe subiecte scrise pe metru patrat de ziar, cu cei mai multi fani si cu cei mai multi prieteni. Cu prietenie neconditionata, Claudia.

Ramaneti calmi. Brb.

Prietena mea e la ziar

Am aflat, miercuri seara, ca politica este peste tot. Dimineata stiam si simteam ca politica e pe strada, la serviciu, la bar si la fantana. Miercuri seara, politica era la mine in casa, la mine in viata. Eu, ca multi altii, am aflat ca prietena mea e data la ziar (de rau sau de bine, nu mai conteaza). Eu am aflat miercuri seara, altii joi. Cand au citit ziarele. Multi am stiut, insa putini au vrut sa confirme. Putini mai vorbesc in ultima vreme, putini mai analizeaza, cei mai multi pun etichete. Nu de bere, ci de vin… pe multi am sa popesc.

Roxana s-a transformat sau a fost transformata in “ghimpe”, politic, pentru unii. Nu comentez aspectele jurnalistice - decat cu prietenul meu imaginar. Nu le iau nici lor, nici ei partea. Oricum impartiala nu sunt, pentru ca asa ceva nu se egzista. Revin. Prietena mea e la ziar, implicata intr-o lupta care nu e a ei. In ZdR numele ei e trecut complet, in MR, doar Roxana. Prietena mea.

O vorba din popor spune ca cine se aseamana, se aduna. Si, totodata, contrarele se atrag. Asa cum unii sunt atrasi in lupte electorale, desi singura amprenta din viata lor e a parintilor, bunicilor, strabunicilor. Nu ma pot hotari daca sa ma aseman sau sa ma atrag, dar de adunat ma voi aduna. Voi aduna maruntisul, il voi pune in automatul de cafea si voi apasa butonul de muzica: clasica

Politica traieste cu mine, dar fara voia mea. Intr-o relatie de concubinaj, dar fara obligatii. O conventie nescrisa, dar acceptata tacit.

Cu prietenie neconditionata, Claudia

Stampila in loc de buna ziua

Ma mint zilnic ca mai e un pic si se pune punct campaniei electorale. Ma mint dimineata si ma culc in minte cu aceeasi minciuna pe care o rostesc la infinit, pana cand mos Ene imi inchide pleoapele si-mi ureaza “Noapte Buna!”. In unele nopti e buna noaptea, in altele pana si in vis candidatii imi ofera proiecte in timp ce eu incerc sa-i conving, fara succes, ca nu imi merita votul. Probabil ca asta este motivul pentru care sunt din ce in ce mai obosita, ma straduiesc prea mult.

De doua luni, zi de zi, ascult povesti, reale sau nu, despre campania electorala. Mi-am jurat ca ma voi tine departe, ca voi asista ca simplu spectator, dar imi dau seama ca e inevitabil sa nu faci parte din joc. Pentru ca, vrem sau nu sa recunoastem, campania face parte, ACUM, din viata noastra. Iar mai ales ACUM, cunoscutii nu vor sa stie daca eu sunt vreau sa ies la plimbare, daca mama e bine sau unde ma duc in concediu. Toti vor sa stie pe cine votez eu sau sa le spun eu pe cine sa voteze ei. In mijlocul strazii, la terasa, in fata blocului sau la fantana, se poarta aceleasi discutii. Doua vorbe se transforma in adevarate dezbateri in cazul in care iti aprinzi o tigara sau incerci sa schimbi subiectul pe vreme. Nu merge nimic, pentru ca asa cum eu sunt avida dupa informatie si politicienii dupa putere, asa sunt oamenii din jurul meu de curiosi sa afle, inainte de termen, sexul candidatului.

Nu ma mai uit la emisiunile electorale. Nu mai citesc nici presa, chiar daca asta e obligatia mea in fiecare dimineata. Nu mai suport. Imi doresc sa revina zilele in care sa mi se spuna doar “buna ziua”, cand prietenii mei imi vor povesti despre ce meciuri de sport au vizionat si vom rade la nesfarsit, fara a ne a mai aminti daca stampila era de pe buletinul de vot sau de pe biletul de intrare la club. Toate-s trecatoare, pacat ca nu-s usoare ca “buna ziua”.

Ramaneti calmi. Brb.

Sa vorbim despre vreme

Este imposibil sa nu poti vorbi cu cineva. Chiar daca nu-l cunosti, limbajul - trupului sau verbal – exista, nu-l poti ignora. Puntea dintre doua persoane se tine doar in dorinta fiecaruia de a participa la ingrosarea randurilor celor care socializeaza, care doresc sa afle ceva despre celalalt, care nu vor sa ramana singuri. Celor carora le pasa de ce e in jur.

Doi straini ce nu stiu ce sa-si spuna, de unde sa inceapa - insa trebuie sa petreaca in compania celuilalt un timp -, vorbesc cel mai adesea despre vreme. Incercati si veti vedea ca subiectul, desi anost, permite relaxarea in conversatie. Toti aleg vremea, pentru ca, indiferent daca iesi sau nu din casa, simpla aruncare a privirii pe geam, afara, la vreme, te poate dispune sau indispune. De la vreme poti ajunge, peste o alta vreme, la alte subiecte. La povesti de viata, la sfaturi, la prieteni, la relatii care sa dureze cat o eternitate, nu cat o ploaie de vara.

Este imposibil sa nu poti vorbi cu cineva. Doar daca nu vrei. Doar daca puntea s-a ingustat atat de mult, incat s-a transformat intr-un fir de ata, iar a pasi catre celalalt inseamna a face pe meteorologul de serviciu. Pericolul e ca, tocmai in acel moment, sa se porneasca tornada si, pentru ca nu te-ai interesat de vreme, sa fii surprins si aruncat in prapastie. De unul singur. A venit vremea sa vorbim despre vreme, mai mult.

Ramaneti calmi. Brb.

Bloc de jurnalisti

Viata la bloc este complexa si comporta numeroase aspecte. Viata la blog este mult mai simpla, in toate aspectele sale nemarginite. “Fara doar si poate”, ambele au ceva in comun – o comunitate de ochi, urechi si taste. O comunitate imensa, cu o viata lunga, dar unde poti da peste ce sau cine nu te astepti.

In aparenta, viata, in bloc sau in blog, ne invata sa nu deschidem niciodata usa strainilor sau sa nu comunicam niciodata cu oameni care nu isi pot depasi limitele. Invatam permanent… cat este viata de lunga, cat este blocul de inalt sau cat este blogul de citit. Atat de mult, pentru ca, la final, sa intelegem ca hazardul nu este niciodata intamplator.

In blocul meu traiesc trei oameni ce lucreaza in presa. Fiecare, pe un etaj. Intamplator sau nu, la un bloc distanta, locuieste un alt om de presa. Iar doua blocuri mai incolo un al cincilea om de presa. Fiecare cu blocul lui, cu blogul lui, cu viata lui. Ce avem in comun – impartasim aceleasi idealuri profesionale, acelasi oras, acelasi tip de bloc. Avem vieti diferite, insa invatamintele vietii sunt tot timpul aceleasi – nu lasa ca peretii blocului sau paginile blogului sa-ti limiteze orizontul.

Viata este complexa. Indiferent ca traiesti la bloc sau pe blog. Iar lumea, reala sau virtuala, este atat de mica, incat iti pot simti respiratia in ceafa, chiar si prin peretii blocurilor sau prin cablul ce ma leaga la lumea virtuala.

Ramaneti calmi. Brb.

Banc cu iz electoral

Dupa bancul cu avertizarea de cod galben-portocaliu, sms-urile cu catuse, au aparut bancurile de tip - laser frate... "Stii care este unul din lucrurile la care se foloseste cel mai bine laser-ul? La xerox". (Banc pentru cunoscatori, credeti-ma are logica si legatura cu piuitul). Laser frate!

Ramaneti calmi. Brb.

I-a luat maul...

Un birou de presa i-a luat maul unui candidat, care a fost prins la copiat. In urma publicarii articolului prin mai multe prese musatine, masina galbena - care, odata, facea ture ture prin oras cu goarna -, a ramas doar sa plimbe... culoarea si fata. Candidatului i s-a luat piuitul, pentru ca megafoanele nu mai au ce proiect sa prezinte.

Apropo de copiat, la mine la scoala, cel care era prins cu plagiatul era dat afara din examen si cheamt in rrrr-uri. Aici, la scoala electorala cum o fi? Pana una alta, si copiatul era arta... eu, la fiecare tentativa, ma inroseam... de emotie... Cred ca de la mama mi se trage, ea n-a chiulit niciodata si nici nu a copiat. De ce s-o mai fi dus la scoala nu stiu.

Ramaneti calmi. Brb.

Cu cine voteaza Cazan?

Nu intreb cine il voteaza pe Cazan, ca asta chiar nu mai e treaba mea, insa cu cine voteaza Cazan e o intrebare buna... de final de saptamana. Imi plac caricaturile, insa... grea alegere...



NB: Imagini preluate in stil furacios cu copy paste de pe ZdR.

Ramaneti calmi. Brb.

Nu-mi raspunzi la sms...

"Ursarescu interlopu', cica-ti izoleaza blocul/de-o iesi primar borfasu'/ iti ia blocul si orasul. Votati leul portocaliu" - am citat si citit dintr-un ziar local, ca io nu primesc sms-uri, nici telefoane.

Apropo ca nu primesc nimic, decat materiale electorale, am aflat ca un candidat, imbracat in blana de urs, si-a sarbatorit sambata, odata cu parcul, cativa ani din viata. Am aflat asta de pe surse, de la colegii din presa. Cica pres...arii erau invitati de candidat la un pahar de vorba, insa invitatia am primit-o prin intermediari, motiv pentru care nu m-am prezentat. Dar stiu ce a primit cadou de la cei care s-au dus: un urs din plush, cu esarfa rosie, breloc galben si sapca portocalie...

Mda, nasol, mi-a zis un coleg ... care, spre deosebire de mine era informat si invitat (nu stiu daca s-a si dus). Nasol e sa te invite si sa nu te vrea la masa, as zice eu Ca de, am soft sau stof, nu ma pot hotari... Clar e ca am telefon. Chiar trei. Si toate suna, dar probabil ca apelul era in... asteptare.

Ramaneti calmi. Brb.

OMG 2

Nu sunt fan cancan, insa sint fan: "Candidatii au clipuri traznite". Merita nr. 1 - alo, alo... pierd semnalul, 2 - calca trenul iarba verde si nr. - craiova, cu votul dat in unanimitate... Valeu valeu... vai de capul lor - pentru ca au dat bani grei la "staff-uli" de campanie si vai de capul nostru - ca ei vor sa ne conduca... Sa facem un pic de liniste, ca ne doare ochii...

Ramaneti calmi. Brb.