Singura in biroul primarului (I) – povesti de nepublicat

In urma cu un an (si o zi), ne votam primarul. In urma cu un an, eram la MrNt. In noaptea primului tur, dupa ce am calarit impreuna cu prietenii de la ZdR bancutele din spatele Primariei, am purces la documentari (de la bancuta - la BEJ, unde ni se dadea mura’n gura lui natafleata ce era important, adica cine a furat mai mult si cine a parat pe cine). Am avut si un pact, ca intre jurnalisti - cel care afla, da si la celalalt, pana la urma scopul tuturor a fost cel de a informa, indiferent cine iesea. Am ajuns in biroul primarului, dintr-o greseala (voita, evident), dar imi doream cu toata fiinta mea de pseudojurnalist sa fiu acolo. Auzisem de la colegi cum au “petrecut” ei la celelalte alegeri si voiam sa simt ce au simtit ei. Era ca atunci cand cineva iti povesteste de un film foarte bun, iti da cartea, insa tu vrei sa vezi filmul, chiar daca distributia nu e de exceptie. N-a fost greu sa obtin biletul de intrare si nici nu l-am platit.

Am intrat.. Familia (partea masculina), cativa apropiati, actualul meu sef si membri de partid care veneau, plecau, veneau, plecau, cam ca la putere. Neinteresant pana in momentul in care telefonul zbrarnaia continuu (mobilul cu bluztuz) si curgeau cifrele, sectii si numere, ca la loto. Mai toata lumea vorbea la telefon, seful cel mic cu sectiile, carpusor cu cei curiosi, iar eu cu cei cu care impartisem bancuta. Un fel de mare familie, ca acum. E ciudat cum, la miez de noapte, fara sa vrei sau sa-ti pese foarte mult, simteai cum tensiunea creste, scade, iar cu cat cifrele erau mai mari, cu atat spiritele se mai linisteau si fugeau inapoi in matca. Pana la urmatoarea sectie.

Pe la ora 3, am plecat, Carpusor nu pierduse.

 Printre rosii, de gradina

 Cu o parte dintre cei ce deschideau usa biroului fostului primar m-am intalnit iar, la alegerile de acum, la euro. Pe tarlaua dintr-o comuna de pe langa Piatra Neamt. Organizare de nota 10, in colegiului fostului baron local Culita. Mii de oameni, pacat ca nu erau toti sau macar juma pe stadionul lui Pinalty, asta da alianta si comuniune sau familie sau spuneti-i voi cum vreti.

Incaltata total eronat, adica pe tocuri, am intrat in baia de multime pe care Geoana si confratii de la putere si-au dorit-o. O adevarata sauna, cu iz de balegar si transpiratie sateasca. Se batea lumea sa dea mana cu cel caruia i se spunea prostanacul mai ceva cum trag mustele la miere. Lapte si miere nu a curs, mai ales ca lumea era satula sa tot astepte puterea care, fie vorba intre noi, a intarziat vreo doua ore, cam ca Eba la Roman. Doua lucruri n-am inteles: 1) daca e gripa porcina, de ce sa ne pupam pe dinti, poate plecam grohaind (ce pupaturi scuipacioase au primit candidatii, sper ca aveau crema protectoare)… 2) de ce se imbranceau babele sa duca staff-ul pana la scena, ca mortu’ la groapa… Sunt intrebari retorice, pentru ca nu voiam raspunsuri, voiam sa ies din hora....

Aceleasi discursuri despre ce prosti sunt altii si ce buni sunt cei care vorbesc. Nimic interesant, decat poza de mai jos (dan ioan carpusor primarul nostru):

Ramaneti calmi. Brb