Sula, mita, euro?

Citeam zilele trecute, pe mai multe bloguri, discutiile aprinse ale deontologilor tonomati de doi bani (nu mai dau si nume, sa nu provoc si eu o noua isterie) versus comentariile de bun simt ale cititorilor (ale unora) referitoare la mitele electorale de “bon ton”. Nu-mi mai aduc aminte cine si chiar nu are importanta, dar se spunea ca televizoarele, lcd-urile, cuptorii cu microunzi si celelalte nimicuri nu-s mita  Nuuu, doamne fereste, is doar mici atentii, ca bomboanele de pe coliva.

Pe vremea mea, se dadea zahar si faina, eventual bani sau doi pumni in bot. Acum, si electoratul are pretentii. Vrea excursii, concerturi si laptoape, ca de, doar intram in Uniunea Europeana, iar votul este euro-pean!

Azi, urla unu’ la mine dintr-o masinuta, ca cica ma asteapta vineri in centrul orasului. Oare cu ce sa ma imbrac? Daca imi da voie sefu’ sa chiulesc, ies si io din scorbura, la kilometrul zero, ca cica da Mitoseru spectacol. Si circ, daca-mi da si paine, e ca la prima intalnire. Oare vine si Sulamita, ca de fiecare data a purtat noroc… cred ca din cauza cuvintelor compuse...

Nu, asa este, am gresit. Nu. Asta nu e mita electorala. E Sula Mita. Are cineva un autograf copt la cuptorul cu microunde, sa-mi pun pe blog, sa intru in lumea buna, a celor cu euro si saci cu voturi?

PS: Pentru cei care inca mai tin la discursurile de genul: sa ia maica toti, sa bea si sa manance, dar sa voteze cu cine vor ei, ii rog eu frumos sa nu spuna asta. Nu aici. De ce sa obligam lumea sa iasa la vot? Lasati lumea sa se bucure de aragazul cu patru ochi, televizorul “filips” si sa iasa la vot atunci cand clasa politica ii va convinge!

 Mergeti la vot. Brb.