Mi-ai luat maul-ina, ce sa zic!

De cateva zile, mi-am inchis usile catre poarta netului, din motive de nevoie acuta de liniste. Din greseala, tocmai azi, intr-o zi mai speciala, wirelles-ul si-a facut de cap si mi-a aruncat in fata o casuta plina de mesaje. De tot felul... Plus cateva comentarii pentru pseudo-blogul meu. Le-am publicat, mai putin pe asta, care merita un premiu si un post separat.

Preludiu: iti mutumesc ca-mi scrii, ca ma citesti si ca te strambi in timp ce parcurgi cuvintele printre randuri. Ca semn al pretuirii mele, ti-am publicat mesajul, asa cum tu ti-ai dorit.

Sexul in sine: “Mai fatuca, daca acest blog 'este pentru cei care stiu sa zambeasca' de ce esti atat de insipida? Vorbesc in calitate de prietena a lui Paul, ma numesc Madalina, nu nu sunt "fata lui" cum ii place lui sa spuna, ea e prea finuta si cu foarte mult bun simt, drept pentru care mi-a spus azi ca nu-si pune mintea cu tine. De fapt la tine care e problema ta? Te-ai gandit putin ca ceea ce ai facut tu (chiar si cu vorba rea) nu a fost decat ca i-ai facut reclama in favoarea lui? Ca oamenii din Roman vor fi multumiti sa afle ca inca un romascan a razbatut acolo unde tu poate nici nu visezi sau daca visezi nu ai nici o sansa sa ajungi? Iti dau un sfat, cere-ti scuze public si personal de la Paul daca nu il voi sfatui pe el sa te dea in judecata si chiar il voi ajuta. Stii ce inseamna dosar penal? Esti buna de plata draga mea si atunci sa-ti vad "sponsorii" cum actioneaza. Ce alegi? Nu ai subiecte? Daca te consideri un jurnalist adevarat atunci pune mana si scotoceste si nu te mai lega de oameni cu care nu ai nici o treaba (poate doar sa-l iei ca exemplu atat pe el cat si vechea echipa pe care o stii foarte bine). Doresc sa publici comentariul meu, tocmai pentru ca am multe argumente pentru a te contrazice si sa vad cat curaj ai de a ne "privi ochi in ochi". Si-ti mai spun un lucru, da Paul poate, si poate mult mai mult decat atat pentru ca e un om integru care nu accepta compromisuri draga mea“. Semnat: Maulina

Acum eu deasupra, din sase miscari:

1. Insipizenia mea, adica pizma femeiasca, este o calitate. Printre putinele.

2. Am prea multe probleme sa le pot enumera.

3. Scuze nu-mi cer decat cand gresesc, adica foarte rar. Nu-i cazul acum.

4. Sfaturi primesc numai de la prieteni, prea putini; de la tine nu, inca nu ne-am privit in ochi.

5. Dosar penal zici? O sa-mi iau un avocat bun, prietenii din categoria ta stiu de ce.

6. Paul poate. Sunt de acord cu tine.

Orgasmul (meu): Daca n-ai fi reactionat ca o tzatza (si numai mie imi sta bine in pielea acestui personaj) la un comentariu amuzant, ai fi inteles ca e de bine. Singura mea "problema" (de data aceasta) este ca emisiunea este de cacat. Cu omul negru n-am nimic, chiar mi se pare tare faza. Sunt o gramada care au incercat sa ajunga primii si au esuat. Ultimul meu argument. Daca Paul ar fi fost deranjat, m-ar fi sunat, nu ar fi apelat la limbajul non-verbal. Banuiesc ca el a inteles ce voiam sa spun: Paul fie face ceva ca lumea (a se citi inedit), fie se lasa. Hai va pup, ca brb.

Ramaneti batausi. Brb.

PS: Pentru cei care nu au inteles, doar barfeam o barfa de acu' ceva zile. Am si eu acest mic drept. Si puscariasii cu dosar penal au voie, nu ca da?

Frustrat ziceai?

Sunt foarte dezamagita, dupa ce am aflat ca primarul Leo ar fi sustinut in fata presei ca numai “frustratii isi fac blog”. Totul a pornit, asa cum banuiesc ca deja v-ati prins, de la o doamna a presei, care a sustinut ca pe un blog se spune ca lucrarile in oras sunt executate de firme ale lui boc, poc, videanu, udrea, pinalty si tot neamul lor (de fapt nu exista inca un blogger atat de activist, cu informatii clare si cu tupeul de a rosti, macar sub anonimat, asta). Ca lucrarile sunt facute de firme prietene celor enumerati (ceea ce nu m-ar surprinde), n-am mai aflat, pentru ca primarul, zic surse din presa, ar fi raspuns cu o vorba urata la adresa celor care, din diferite motive, si-au construit blog, si-au format o mini civilizatie, acolo unde libertatea de exprimare nu tine decat de conduita si condeiul posesorului si nu de lumea economica sau atat de personala in care ne-nvartim.

Concluzia mea este ca oameni de marca ai tarii, precum deputatul Marius Neculai sau d-na ministra Udrea – poarta cu succesuri mandria unei etichete de frustrat. Lui Marius Neculai cred i-au trecut frustrarile, ca blogul lui a murit, insa d-na cu turismul cred ca e plina de frustrari ca are prea multi bani! Asa este, niste frustrati domnule! Bine ca n-avem gripa porcina!

Postul ramane in categoria: se spune, nu am deocamdata confirmarea cuvintelor rostite, am doar un telefonul fara fir.

Ramaneti calmi. Brb.

E ON a primit Fac OFF de la un client

E veche povestea cu E On si ia(-mi) curentul, da(-mi) curentul, o leapsa enervanta pe banul fraierului de mine. Nici nu mai vorbesc de nenorocitii (in sensul de bietii de ei) de prin comune, care si-au petrecut revelionul in bezna, numarand banii si facand copii de criza, deoarece E On turnase pe instalatie mai multa sampanie decat curent electric…

Daniel a reluat acum povestea si, cu un cutit cu lama tocita la beregata E ON, incearca un protest. Sincer, ii vad rostul, dar nu-i vad "sensul" - pentru ca tot NU se va schimba nimic. Noi vom vorbi frumos, iar ei ne vor raspunde pe un ton solidar si intelegator de oficial, omitand, de fapt, sa-si respecte clauzele din contract care prevedeau investitii care nu este. Finalul va fi acela ca am comunicat cu gigantul electric, dupa care acesta ne-a intors spatele si ne-a lasat cu buza umflata, cand noi ne dorim doar civilizatie, nu numai la vorba, ci si in case, unde chiar nu-i romantic sa speli blugii la mana, la lumina lumanarilor parfumate, si sa-l imiti si pe basescu, pentru amuzamentul parintilor.

Nu sunt adepta limbajului suburban, mai ales in adrese oficiale, insa il inteleg pe clientul de mai jos. Simt ca, intr-un fel, macar omul s-a racorit, in scris, pentru ca AC-ul nu mergea. Curent n-avea. Vedeti, e simplu: unii au curent, iar altii fura curent...

Ramaneti curentati. Brb.

Diferente de Mr, cu izdR, tavalite in coceni

Ramasesem datoare cu un post legat de fostele mele posturi (de munca).

ZdR – suflet ucis cu sange rece

Cea mai mare parte a vietii mele de jurnalist (hai sa-i spunem cariera, ca da bine la cv, mai ales ca iar am auzit ca mi se pregateste debarcarea) mi-am petrecut-o la ZdR. Umar la umar, piept la piept, picior peste picior cu... Cristiana Bortas, cunoscuta mai de toti care au trait si facut afaceri in Roman sau Neamt sau s-au tras din Roman, Neamt. In 2005, am terminat facultatea, m-am intors la ceea ce, atunci, numeam (a)casa. Zdr, ca multe afaceri, a trecut prin tot felul de faze: de la pierdere de identitate, la pierdere de cititori, la imbogatire si la plafonare. Pe scurt, consider ca ZdR este singurul ziar local din Roman. Este ziarul care-mi place (vorbesc de mine ca si cititor) pentru ca imi ofera tragedii, copilarii, povesti istorice sau de viata si, cel mai important, mai imi scrie si despre groapa de pe trotuarul in care imi rup eu tocul.

Ce nu-mi place? Am mai vorbit de politica editoriala a presei romascane, nu mai revin, dar nu-mi place ca, dupa atatia ani, nimeni de acolo nu indrazneste sa-si mai dea cu parerea, intr-un editorial-pamflet (sau alte specii jurnalistice) – lucru obligatoriu pentru un ziar care respecta. Motivele le stiu – lipsa de chef, dar imi place sa cred ca nu sunt singura, alaturi de neamtu, care ne dam cu parerea pe blog despre lucrurile din jurul nostru doar pentru ca nu avem ce face.

Cand am plecat de la ZdR mi-am jurat ca nu o sa mai pun suflet in munca mea. Mi-am incalcat juramantul, am mai pus suflet inca o data, iar oameni puternici au sters cu mine, asa cum, din an in paste, sterg eu praful de pe mobila lasata de bunica mostenire.

MrNt – intre doua nu te ploua

La MrNt am ajuns, intai, pentru ca nu aveam de ales. Eram somera si cu dramul meu (sa-i zicem kilogram) de infumurare... refuzasem pana atunci toate ofertele, inca de la radacina. Din pozitia mea ingrata, cu un pic de ajutor din out-side, am picat sub o alta aripa – Valentin Balanescu. Un fel de Cristiana Bortas, dar de felul doi. Nu s-a pus problema de integrare in “echipa”, pentru ca nu-s chiar salbatica. Dupa scurt timp, chiar incepuse sa-mi placa. Aveam tabieturi, imi beam cafeaua dimineata la hotel, unde mai scriam si doua trei articole, iar pe la 2-3 (ziua) tzusht acasa.

Problema a fost, la inceput, ca nu pricepeam ce trebuie sa fac si sa scriu. Nu pricepeam ce vor cei de la P Nt de la mine. Daca la ZdR ziarul se face de romascani (sa zicem pentru romascani), la MrNt articolele erau scrise de romascani, dar cu principii de piatra neamt. Principiul editorial este simplu: intai intra subiectele de piatra, apoi cele de roman. La inceput, criticam faptul ca monitorul e un amalgam de stiri, din roman gaseai prin toate paginile articole. Mi se parea obositor. Dupa un timp, mi-am dat seama ca era normal ca fiecare pagina sa fie cu de toate, iar cititorul sa aleaga sau sa citeasca tot.

MrNt ramane un ziar de judet, unde un romascan obisnuit cu ZdR nu se regaseste, insa daca ai nevoie de pareri de piatra, pentru ca acolo se fac cartile, atunci MrNt ti le ofera. Depinde ce vrei.

EvZ – rahat in ploaie, pardon OZN din grau

Ca tot am rascolit amintirile, hai sa va spun si cum am ajuns corespondent Evz. Eram, pe atunci, la ZdR. Mi s-a parut mare chestiunea zilei Evz asta, mai ales ca imi aduceam aminte cum, prin liceu, dimineata, cand n-aveam ore, fugeam la toneta, cumparam Evz si lingeam articol cu articol. Mare lucru ca eu, cea mare, sa ajung sa scriu si altii sa-mi linga articolele. In naivitatea mea, am crezut ca EvZ e ziarul cu informatia bruta, de mare angajament si interes. Prostii, EvZ fugea dupa stiri cu ozn-uri si raspunsuri la intrebari de genul: da’ ozn-ul cazuse in lanul de grau sau de porumb?!!! (fuck, am zis ca-s nebuna – apoi a venit explicatia: pentru titlu – sa scrie in lanul de grau sau ozn printre coceni? Mor de ras, atunci am murit de nervi). N-am inteles nimic din colaborarea cu EvZ, cred ca nici ei, ca dupa un an ne-am despartit, iar editia de Moldova a luat cianura si-a murit.

Parerea mea: unii citesc fhm, altii playboy, altii ZdR si altii MrNt sau mai sunt si cei care citesc deloc, ioc. Cititi fratilor ce doriti, ce va place, ce va intereseaza, daca va intereseaza. O sa scriu, odata (ca sa nu fie promisiune), si despre faptul ca disparitia ziarelor in forma fizica - de hartie - si inlocuirea lor cu ziare electronice mi se pare o porcarie!

Ramaneti cititori. Brb.

Barfa educata

Zilele astea, la terasa, am auzit cea mai tare barfa din ultimii ani. Se pare ca un domn profesor, rosu la culoare si la port, de nationalitate romascana, pe cand era tanar, se “iubea” cu d-na ministra a educatiei, numita in peisajul mioritic “ambramburica”. Nu stiu daca iubirea lor a fost intensa, dar s-a mentinut, pentru ca i-a legat, pentru vesnicie, dragostea pentru educatie sau... bani si putere.

Ramaneti barfitori. Brb.

Barfa, la schimb de mama, tata, frati-surori

Poftim si-o barfa proaspata. Un fost coleg de breasla, sa-i spunem Paul – Newman sau The New Paul a ajuns mare, la capitala, sef de raion la prima televiziune, cunoscuta dub denumirea de primatv. Prin provincia noastra prafuita umbla zvonul ca, dupa ce a parasit (b)arca lui Noe (de la romtv), a trecut in plasa de ciorapi a Oanei Af cu PF (acum, pe bune, o buna perioada credeam ca Oana Afetelor este un pseudonim si nu numele din buletin) si, suparat cum este el pe viata, a luat zborul meleagurilor unde cainii umbla cu covrigi in coada.

Barfitorii spun ca Paul a sunat in provincie, pentru a da vestea cea mare. Nu, nu se insoara, ci s-a angajat la PrimaTv, la nimic altceva decat emisiunea de real succes pentru o tara de pofticiosi dupa porcarii casnice – schimb de mami si de tate (nu cu tz, ci cu t). Pe firul meu rosu de barfe, The New Paul este nu mai putin decat producatorul emisiunii. Nu stiu ce sa cred, spune invidia din mine. Probabil ca asa este, dar, asa cum il stiu eu pe Paul, nu va face multi pureci de prima mana.

PS: Mi-e mi-a placut de Paul, mai ales cand era "productor", realizator, moderator al unei emisiuni inedite la romtv - umbla prin oras dupa meserii si meseriasi. Multa munca, dar frumoasa. La schimb de mamici nu ma pot uita pentru ca, la fel ca multe alte productii, sunt facaturi de prost gust. Decat sa ma uit la sf-uri, prefer un film prost, dar de productie americana.

PS2: Pe site-ul Primei, productia cica ar fi asigurata de "Paprika"... No name, no face, no number...

Ramaneti barfitori. Brb.

Leoreanu, pradat ca-n hotii si vardistii

“Leoreanu a fost jefuit” este o stire de azi, dar care nu mai este, care a fost si care este (am folosit o expresie pesedista, pentru ca aia cu succesurile chiar nu mergea – succesul e doar pentru hoti, desi astia nu prea au avut ce fura). Stirea respectiva a aparut doar pentru cateva clipe pe site-ul MrNt, dupa care a disparut in valtoarea portocalie, la fel ca si bunurile primarului din vila de vacanta, de la munte. In forma fizica a ziarului nu se regaseste stirea, iar motivele pot fi diverse, chiar la mintea gainii. Gaina il cheama si pe primarul comunei care pastoreste vila lui leo si care spune, in articolul neexistent, ca nu numai din vila lui leo s-a furat si ca exista o adevarata cardasie de cocosi care dau buzna inainte sa se scoale gainile si papa tot cascavalul, pardon porumbul, strans in ani de cei cu vile.

Stirea in sine spune ca leo a fost pradat de bunuri de vreo suta de milioane, insemnand obiecte electro-casnice, dar si lenjeria de pat. Oare pentru ca era tot portocalie? De ce a disparut stirea si de pe editia online, hai s-o punem de-un sondaj…

PS: De precizat, ca la ziarele serioase, ca pe firul disparitiei articolului a mers colegul meu Titi, cel care a avut inspiratia si de a “gzerogza” articolul de pe net, dupa ce s-a prins ca pe hartia de ziar este “invizibil”. Probabil ca pe firul disparitiei bunurilor, va merge Politia sau, cine stie, Flora, care are sanse mai mari de reusita. De nervi o sa inapoieze hotii toate bunurile, basca banuiesc ca vor da si in plus, numai sa scape!

UPDATE: "leoreanu a cerut celor de la monitorul sa scoata stirea de pe net, dimineata, zicind ca din punctul lui de vedere este o chestiune personala si ca prefera sa nu se afle ca sa nu dea satisfactie dusmanilor si sa nu fie loc de prea multe barfe. promite, in schimb, sa spuna tot atunci cind sint prinsi si hotii" - declaratii unui coleg informat de la ZdR. Acum vine partea mea: 1. nu exista lucruri personale, chiar nu l-a cautat nimeni in dulap; e un can-can ieftin, unde el devine victima, iar oamenii tin cu victimele; 2. lui leo nu-i pasa, parerea mea, de dusmani; 3. loc de barfe este oricum; 4. hotii nu vor fi prinsi, pentru ca sigur sunt negustori cinstiti. Brb

Ramaneti vizibili. Brb.

Moartea vine filmand

Vestea mortii lui MJ nu pot spune ca m-a afectat foarte tare. Mi-a placut muzica lui, ii recunosc titlul de rege, de geniu in ale muzicii, insa nu pot spune ca am fost devastata, ca am izbucnit in lacrimi, ca m-am trantit pe jos, smulgandu-mi firele inca brunete din crestet. Imi pare rau despre cele intamplate, dar nu simt nevoia sa ma sinucid, pentru a ma reintalni acolo sus cu regele. Prefer viata de pe pamant, cu triluri de pasarele si muzica lui MJ ascultata in surdina.

Ce nu inteleg eu au fost stirile din ultima perioada cu audienta de pe tv privind inmormantarea starului. Ca lumea e curioasa cum a trait, cum a murit si daca va invia (prin muzica) este de inteles, dar de ce mi-as dori sa-l vad in sicriu sau sa asist la funerarii nu pot pricepe nici chip. Mi se pare absolut sinistru. Nu-mi plac inmormantarile. Nu-s facute pentru mine. Nu suport sa-mi iau adio de la oameni. Poate de aceea nici nu inteleg nevoia unor oameni de a pastra “vie”, prin inregistrare, momentele in care tarana se pravale pe capacul sicriului care adaposteste un chip care, odata, imi zambea.

De ce mi-as dori sa revad vreodata cum cei dragi si inca vii sufera dupa moartea cuiva sau de ce mi-as dori sa-mi aduc aminte de imaginea cuiva in sicriu decat de imaginea lui vie, surazatoare, intr-un moment frumos?

Pentru mine inmormantarile sunt un rau. Nici macar necesar, doar un rau. Ma duc la inmormantari, insa vreau ca a doua zi sa sterg din memorie tot ce este rau si mort, nu-mi reuseste, dar mi se pare absolut sinistru sa filmez acele momente si, de ziua mea, sau pur si simplu intr-o marti, sa ma uit pe laptop din nou la inmormantare.

Nu vreau sa fiu filmata in sicriu, nici nu vreau ca altcineva sa ma filmeze in timp ce sufletu-mi plange dupa cineva drag. Inmormantarea trebuie sa ramana un lucru simplu, nepatat, unde omagiile si amintirile sa spuna cat o mie de fotografii sau minute de film.

Ramaneti vii. Brb.

Comentarii politice din realitate

Ma cam plangeam zilele trecute ca presa de prin zona se multumeste in ultima perioada doar sa “citeze” si atat. Nimic gresit, insa prea “foarte impersonal”. Am descoperit azi, cu placere, ca realitatea (ziarul) de la Piatra mai vine si cu doua-noua comentarii personale ale autorilor ( sau sefilor) articolelor. Si uite asa am mai citit azi cateva articole despre alegerile de prin partide, am mai prins vreo doua smecherii, plus ca mi s-a dat si mura-n gura cam ce s-a intamplat/scris printre randuri… Acum, altfel merge treaba in tartacuta mea!

Frazele (de inceput si final) mi-au placut cel mai mult: “ La această conferinţă s-a putut observa cât de porniţi sunt unii ***** (cenzura mea, chiar nu are importanta partidul, peste tot e la fel) în încercarea lor de a ajunge pe funcţii, astfel fiind scoase la iveală şi gafele, greşelile făcute în momente critice… Alegerile de vinerea trecută, de la ****, au scos la iveală, încă o dată, că organizaţia Piatra Neamţ este râvnită de mulţi membri, unii dintre aceştia capabili să calce pe cadavre pentru a-şi găsi locul. Dar s-a mai demonstrat ceva: că pasivitatea nu este o opţiune atunci când vrei voturi”. Bravo mami!

Ramaneti realisti. Brb.

Spune NU veverita!

Exista barbati pentru care cuvantul “NU” chiar NU exista in vocabular. Nu pentru ca nu cred ca chiar NU vrei ceva, ci pentru ca NU cred ca lor li se poate intampla. Eu, de moda veche fiind, mi-e greu sa spun NU cuiva. De obicei, eu sunt fraiera care ajut pe toti, ca, la final, sa ajung iar la concluzia ca facerea de bine, e …stiti cu totii continuarea.

Revenim la NU-ul spus unui barbat. Eu spun NU. Ei vin cu contra-argumente, care nu stau in picioare, dar care, la un moment dat - dupa argument si contra -, imi lasa impresia ca NU-ul meu este un “poate” “NU stiu” sau altele. Iar de aici pana la dezastru este doar un pas. Ca nu las loc la interpretari (la mai multe interpretari), vreau sa va spun ca de ceva vreme am gasit solutia perfecta, care elimina schimbul de replici inutil si care este tot un NU.

“Iubesc” este raspunsul pentru toate relele. Spune-i unui baiat-barbat-mascul-armasar ca “Nu ai chef sa iesi la un suc” si iti va spune ca “e doar un suc”. Spune-i unui barbat - care vrea insistent ceva de la tine - ca “iubesti” si ii tai din radacina orice incercare de a te mai convinge. Este o reteta, fara E-uri, care se poate servi oricand si oricui si care, mai presus de toate, TINE la silueta.

Ideea mi-a venit de la Cipslim, caruia ii multumesc ca ma crede ca iubesc si ca intelege de ce, uneori, cheful de scris imi vine doar mancand.

Si, acum, un banc, sa ne aducem aminte ca in viata si pe acest blog este important sa zambesti:

O jurnalista (de fapt era banc cu o blonda) se duce la un hotel sa-si ia o camera peste noapte. Receptionerul ii spune ca nu mai are decat un pat liber, dar cu trei barbati in camera. Fiind iarna si neavand unde sa doarma, accepta. In camera, unul dintre ce trei ii propune un joc. Daca raspunde corect la o ghicitoare - "ce e mica, are coada, rontaie alune, si traieste in padure?" - o vor lasa sa doarma. Daca nu, NU ... Dimineata, din camera respectiva se auzeau tipete. Camerista intra in camera speriata: doi barbati erau lesinati, iar al treilea in genunchi se ruga de blonda jurnalista: - Spune veverita, te implor, spune VEVERITA.

PS: Sa nu se creada vreo clipa ca am spus NU toata viata mea sau ca daca am spus NU si am iesit la suc, se cheama viol. Este o chestiune doar de principiu.

Ramaneti zambitori. Brb.