Ma enerveaza

Ma enerveaza din ce in ce mai mult oamenii mototoli si fara personalitate. Oamenii aceia care nu-si gasesc niciodata cuvintele sa-ti spuna in fata ceea ce, de fapt, gandesc. In ultimele zile, povestile din cripta cu mine ar putea castiga oscarul la categoria sf. Macar de-ar fi pe bani sau cu diplome. Eu nu mai am timp de povesti despre altii, nici macar sa le ascult pe cele despre mine, care, odata, ma amuzau.

Azi am inteles tot. Ziua la mine bate spre 48 de ore. 15 muncesc, 8 dorm, cinci minute mananc trei mese, iar restul: sunt la durau, in biroul unuia dintre sefi, prin doua birouri din niste institutii publice si doar la doua partide mari, cu 1-2 candidati de partid. Probabil ca spiderman si alti eroi ar trebui sa invete de la mine, o invisible woman, care este peste tot si cu toti, dar nimeni nu-mi simte nici prezenta, nici lipsa ei. Daca pentru orice prostie si grija altora despre unii s-ar strange un leu, am hrani multi saraci. Dar na, am zis doar ca prostia nu doare si nu costa. Inca.

Propun ca stimatii candidati sa dea drumul la un forum pentru romascani, dar nu pentru idei de dezvoltare si propasire a neamului, ci un forum in care fiecare sa-i spuna celuilalt ce crede despre el. Asa macar am lamuri niste lucruri si ne-am pune pe treaba.

Ramaneti calmi. Brb.

Ghinion de ghinion

Ma urmareste ghinionul. Nu sunt superstitioasa, pentru ca marti nu am trei ceasuri rele, am mai multe si parca marti e zilnic, pisicile negre ma ocolesc pentru ca in jurul meu latra a paguba cainii cu covrigi in coada si numarul 13 nu ma enerveaza atat de tare precum invocarea lui 69 ca pe ziua de salariu.

Mi-as fi dorit sa nu scriu despre munca mea, insa nu am optiune. Ori scriu despre asta, ori nu scriu deloc, pentru ca altceva nu mi se mai intampla (da, stiu, nici eu nu cred asta). In prima zi, la noul loc de munca, am daramat un dulap, aproape peste un coleg, aproape cat sa-l fac una cu o canapea. La cateva zile, toata aparatura s-a stricat… nu iremediabil, ci costitor. Apoi, pana si maieul s-a pus de-a curmezisul carierei mele. Ieri, inexplicabil, o inregistrare pe o caseta cu o camera de inregistrat a disparut, iar ca sa citez clasicii inca in viata: s-a voalat filmul. Azi, un distins politician, cu bmw x5, a ramas fara motor sau altceva grav si s-a anulat intalnirea. Si azi e abia joi.

Ma urmareste ghinonul, dar, in curand, ca-n banc, dupa atata alergat, am sa ma impiedic. Iar cand o sa ma ridic, offf… Probabil ca voi fi prea batrana sa mai fac ceva sau, cealalta vorba, cand e sa ai ghinion gasesti un cui si-n... ureche.

Ramaneti norocosi. Brb.

Maieul dinamita (II)

Am revenit pe subiectul maieului pentru ca a venit si factura la desfundatul canalului. Maieul aruncat in buda costa firma circa 86 de lei. Defalcat: vreo 35 de lei desfundatul in sine (pret ok), vreo 20 de lei deplasarea (sa zicem, desi si cu taxi-ul e mai ieftin) si… restul, in afara de TVA, e reprezentat de o “bonificatie” – de 8% si de nu stiu ce indice de extraordinar de munca dificila – indice care e de inca 25% din valoarea efectiva a lucrarii. Pai da domnule, cu preturile astea scoase din veceu, pardon din burta, si procente peste procente justificate prin denumiri abtracte, dar aprobate de CA, normal ca salariile lu’ domn directori e de zeci de milioane! Pai ma gandesc acum ca trei bude infundate pe zi, scot un profit frumusel. Daca merge apa, iti ia bani, daca nu merge apa – tot iti ia bani.

Astept si devizul de la inlocuitul conductei, cu materialul clientului, platit din banii clientului. Manopera poate fi mai scumpa decat materialul? Poate doar la AcvaServ, care scoate bani si din apa pura si din apa cu kkt. Iar sondajul din stanga arata ca tocmai fara apa nu putem trai. No apa, no AcvaServ. Vin la pachet.

Ramaneti cheltuitori. Brb.

Barfa puturoasa

Un domn ce aduce a butoi, invitat la unul din miile de posturi locale tv, intr-una din multele seri electorale, intr-una din miile de emisiuni libertine a incurcat tematica emisiunii, dand cu mucii in cazanul cu fasole. Gurile rele spun ca acesta a fost sfatuit inteligento-financiar sa laude soseaua E85 si drumurile E85 si viata E85 si baronul drumurilor si cate si mai cate. Numai ca, din motive ce tin de extraterestri si de psihologia inversa, in a doua parte a emisiunii, din butoi au rasarit numai cuvinte de lauda la adresa rodiilor roditoare ale portocalilor. Si uite asa terciul din care se hranesc porcii fu rumegat in grup, iar finalul povestii a fost unul fericit, in care cazanul sia-a facut plinul cu tuica, iar unii au ramas cu borhotul puturos. Urat mirositoare e politica alcoolului de casa.

Ramaneti barfitori. Brb.

Maieul dinamita

Din cauza unui maieu-maiou-camasa de forta fara maneci-flanea, ieri nu mi-am tinut promisiunea. Nu ar fi pentru prima data, dar situatia a fost clar de kkt, iar scuze am o mie. Ca sa ma fac inteleasa, un maieu ratacit prin conducta de canalizare a unuia din multele sedii pe unde lucrez a facut poc la teava si teava ne-a pocnit cu ce ne doare mai mult – cu jet. Trecand peste incidentul nefericit, tin sa mentionez ca serviciile AcvaServ pe reparatii sunt de tot kktul iesit din teava, in sensul ca teava nu a fost lipita nici dupa trei zile de cand angajatii societatii tot vin si pleaca cu mana tot in locul de unde a tasnit problema.

Recunosc faptul ca greseala e a maieului, care s-a dezbracat de persoana pe care o incalzea, si a vrut sa se sinucida in toaleta. I-am pus in vedere sa ramana drept, lipit de piele si sa nu mai intre la apa.

Ramaneti frumos mirositori. Brb.

Mea culpa

Pentru fanii mei, carora le-am lipsit in ultimele doua saptamani, “imi fac mea culpa” si promit sa nu se mai repete. Promit, nu jur. Unii intra in gura presei, altora le iese printre dinti, iar mie mi-a cam mancat zilele. Dar gata cu munca pe santierul patriei, ne intoarcem sa zambim…pentru Roman.

Si, ca promisiunea sa fie onorata, voi anunta in avans despre ce scriu, ca sa ma oblig sa scriu si sa nu dau vina vesnica pe eternul timp. Maine o sa scriu despre politicieni, glumele de santieristi, pretentiile de politologi si seninatatea minciunii.

Ramaneti calmi. Brb.

Esti ok si nu prea

Umbland din bar in bar sau din bar pe bar, am dat peste revista noastra, a familiei romascanilor, ok. E super ok revista, mai ales ca-i moca si ca are si un pic de util, si un pic de sfat si un pic de reclama, plus un pic de umor. Deci... ok. Ce nu e ok e numarul din octombrie, unde editorialul semnat de o doamna consilier este nici ok, nici gay (ca sloganul – esti ghei, dar esti ochei). De fapt, pe o pagina intreaga, editorialista a reusit sa ma eclipseze si pe mine, care sunt as in alambicaturi grosolane din putul gandirii extrase.

Pe scurt: editorialul este despre sobolani, pardon - soriceii din politica, si cascavalul lor, adica banii nostri. Eroii din poveste nu-s cenusaresele, albele ca neaua sau piticii cei voinici, ci – bestila (a se citi best imobiliare), termopila (termoplast) si energila (chiar ca-mi dau iar singura peste omuletul de la picior – dorin-el). Sau cel putin asta am inteles eu ca sunt personajele. Foarte reusite, de altfel. Insa, povestea cu labirintul si goana dupa cascaval nu am prins-o. Ori e prea incalcita mintea mea, ori cascavalul e imputit, ori soricelul e ala de-l legi la calculator, ca finalul de poveste nu e nici hepi, nici sed, nici ochei. N-am inteles de ce unii au crescut in boxa, de ce altii se incalzesc cu energie si altii se uita prin termopan, nici care dintre astea trei variante e cea corecta. Mai grav este ca urmeaza si ok reloaded, ok se intoarce si raxbunarea lui ok, editorialul avand, la final, “va urma”.

Pana cand soriceii vor reveni sa alerge din nou prin pagina revistei dupa cascaval, am dat pagina si mi-a sarit dintre randuri articolul colegului editorialistei, marius neculai. Offf, pai nu-i ok. Pe prima pagina era soricel, pe a doua e “un om printre oameni”… era culmea sa fie “un om prinre sobolani”, ca l-ar fi mancat pisicile, pardon hienele. In fine, politica… editoriala e ca schweitzer-ul, plina de gauri gaurele.

Ramaneti ok. Brb.

Sa ne frecam mainile impreuna

Foto 1: Sa facem lumina!

Primarul Leo face pac pac sau tzac pac si… uitati... luminita de la capatul tunelului. Stapanul luminii sa fie oare? Nu cred, parca… cu energia e altul…

Consilierul Alin – Nu sefu, nu asa, uite… din incheietura… se face. Apesi aici, langa rosu, de cate procente are psd-pnl, si vine lumina din cer direct in mana.

Vicele Constantin – Asa baieti, munciti sa dati lumina romascanilor, ca sa vada gropile din asfalt si mizeria de pe trotuar.

Foto 2: Exersam, invatam, practicam

Dupa cum se observa, frecatul mainilor devine un obicei printre politicieni. E ca spalatul pe maini. Unii isi freaca degetele, sa nu le scape nimic printre. Altii, parca scot asul din maneca. Ultimii se uita admirativ, sa mai invete si ei cum e cu puterea, ca pana acum au tot secondat si... doar atat.

Foto 3: Efectul luminii

Primarul Leo e fericit. A invatat in sfarsit cum e cu mainile impreunate. Energia s-a disipat si, ce sa vezi, lucrurile rosii s-au transformat in portocalii…Lumina asupra rosului are efecte devastatoare! Oare dintr-un pic de mov si un pic de lumina la ce se ajunge?!

Fotografii (de la zilele toamnei) preluate prin bunavointa unui prieten vigilent, caruia ii multumesc pe aceasta cale. De interpretarea imaginilor ma fac vinovata… simteam nevoia sa zambesc si preferam sa zambesc pe seama altora, ca de mine sunt satula. E ca faza cu mainile, cateodata te saturi de ale tale! Lor le era, de fapt, doar frig... Brrr, ce vremuri!

Ramaneti zambitori. Brb.

Must fara ciocan?

Vocea romascanului simplu ca mine si compus ca perfectul a fost ascultata de edilul nostru portocaliu, care mi-a adus si mie ce nu vazuse parisul, dar vazusera barladenii – festivalul toamnei. Editia 1 - care incepe sambata si se termina odata cu vinul. Festivalul va fi udat cu must, vin si hranit cu pastrama (cred, eu zic oricum pas). Toata pomana electorala se va tine in Parc, unde nu-i loc de ciocanul de la barlad, doar de nicovala dintre Roman si Piatra. Mare pacat, eu am sa ma dau in dale, dar asta abia dupa ce voi bea.

Ramaneti tomnateci. Brb.

Spala si fugi

Azi, la conferinta primarului ales, tinuta in sediul partidului portocala, am aflat ca e ziua “spalatului pe maini”. Probabil spalatul pe maini de mirosul banilor murdari, de afacerile care put si de spalatul rufelor in public (toate aceste enumerari nu fac referire la partidul nominalizat). Nu stiu daca e cu cruce rosie, dar unii chiar au zis ca s-au spalat de toate pacatele, respectand cu sfintenie traditia. Sper ca nu s-au spalat si cu problemele mele pe cap.

Eu ma spal pe maini dimineata, dupa ce fac pipi (care coincide de multe ori cu momentul dinaintea mesei), dupa ce mananc (atunci cand imi lipsesc tacamurile) si mai sunt cateva momente, dar le pastrez pentru mine. Totusi, daca unele dintre momente si gesturi de a te spala sunt obligatorii, ma intreb de ce trebuia sa existe ziua spalatului pe maini si nu e anul sau deceniul spalatului pe maini?! Si nu numai pe maini, dar si prin alte locuri. Chiar si spalatul hainelor sau a dintilor este indicata. Parerea mea.

Ramaneti curati. Brb.