Interzis pudibonzilor !
Mi-am insusit prea bine acest sfat, astfel incat, cat am trecut prin scoala (nu chiar ca gasca prin apa, ci mai degraba cam 4-6 ore pe zi maxim si in scadere odata cu trecerea anilor), am folosit toaletele (de la generala la liceu am prins peste tot varianta turceasca) cam o data pe an scolar. Acum, se plang rinichii mei, dar vina imi apartine, fiind si foarte comoda ca sa ma deplasez pana la locul cu pricina, sa ma dau in vine, sa astept sa-mi vina…sa trec peste faptul ca apa iarna e prea rece si… motive mai gasesc, dar cine a avut de priceput a priceput.
Pipi afara
Anii au trecut, iar eu am ramas aceeasi. Problemele mele apar si se inmultesc de la an la an (o bere = 3 pipi, un vin = 2 pipi, apa si suc nu prea beau in oras, deci n-are sens sa enumar deplasarile), dar acum neuronii imi apasa pe vezica si imi spun ca ar fi timpul sa fiu mai atenta. Zis si facut, dar sa nu credeti cumva ca mi-e usor sa renunt la tabieturi ! N-am scapat de lene, dar si unele toalete din restaurantele / cluburile / barurile din Roman sunt mai rau decat cutiile verde ecologice de prin targ.
Cel mai rau si mai rau este sa-ti vina si sa fii nevoit sa mergi prin frig. Atunci senzatia se multiplica si-ti vine sa-ti dai cu palma peste cap, gandidu-te, fireste, de ce nu te-ai dus acum 5 minute. Toate aceste sentimente profunde ma izbesc cand merg la Sky, in molul nostru. Ultima experienta de la barul cu pricina a fost in noptile cu minus enspe grade. Si frig si noapte, eu bere (fara alcool, dar efectul e acelasi). Ma imbrac gros, ca sa nu ud terasa pe care esti nevoit sa traversezi ca sa ajungi la toaleta. Urasc inscriptiile de genul « adam si eva », pictogramele cu om cu palarie si om cu chelie si cele in engleza. Potrivite mi se par cele « femei – barbati » sau imaginile cu baiatul care face pis din picioare si fata… mai la tinta. Revin : intru la eva, cea cu marul. Cand sa apuc hartia, era un sul, probabil picat de mai multe ori pe jos, aruncat intre calorifer si perete (desi exista suport pentru hartie). Renunt la a-l testa pe mr proper si… noroc de haina, in care indesasem servetele. Dupa toate astea, merit o sapuneala. Sapun era, imi torn gospodareste, pregatita sa ma spal chiar si pe cap, iar cand sa pornesc apa… era seceta, robinetul nu functiona. Cateva clipe am privit ba in oglinda, ba in mana. Toate imaginile erau triste. Am luat in calcul varianta sulului de hartie, dar am abandonat-o rapid. Cum seman cu tata, care strica tot prin casa, mi-am adus aminte de varianta robinetului de la teava. O fi apa oprita, imi spun. Dau de maneta rosie si… noroc ca n-am fost foarte gospodara, ca din teava tasnea apa ca la fantana din fata primariei. Lipsea doar muzica. M-am spalat la teava, pe jos. Am terminat ce mai aveam de baut, cu inghitituri mari, si am plecat acasa.
Nu va ganditi, ca nu-i singurul moment penibil prin care mi-a fost dat sa trec in ultima jumatate de an ! Am fost si la Parc, prin decembrie, la nunta de aur a celor care au rabdarea sa traiasca atat. Pana la spalat, totul a mers struna. Vesela ca o caprioara, torn iar sapun in palma (stiu, normal ar fi sa dai intai drumul la apa), indrept mana catre senzor si… aer. Ma mut la chiuveta de langa, senzorul asta o fi fost obosit... Zambesc, scrasnesc, ii fac din mana, il ating, trec la amenintari si nimic. Iau hartia din suport, ma sterg ca o doamna pe mana, si ies zambind, in speranta ca nimeni nu va dori sa ma tina de mana. Am salvat ceva din situatie cu niste servetele demachiante, dar asta ca sa nu spun ca-mi simteam mana colcaind. O colega spune ca senzorul a avut ceva cu mine, ca la ea a mers. Asa o fi, o sa vedeti ca eu is ghinionista rau !
Nu urasc nimic mai mult decat barurile care au toalete cu geam (transparent/mat). Curiosi sa bem absint am ajuns intr-o seara la barul cu acelasi nume, de pe Oituz. Am baut noi tot ce am gasit in meniu, inclusiv absint (de mi-am curatat intestinele pe viata), si, inevitabil, am fost nevoita sa ajung la baie, nu de alta dar noaptea abia incepuse. Baia e la comun. Intri intr-un spatiu mic mic mic si plin de lazi cu sticle goale, probabil e folosita si ca depozit. Trecem peste. In spatiul mic mic mic, ori te uiti in ochii cocalarului care se tine de prohab, ori te uiti direct spre baie, cea cu geam transparento-mat. Daca stai perpendicular, vezi numai chiuveta. Daca stai din usa, vezi si care e diferenta ditre baieti si fete. Neavand de ales, am stat la coada, am intrat si, cu viteza luminii larg aprinse, m-am eliberat de energiile negative. Cand am iesit, cu ochii plecati, trei baietasi asteptau, politicos, la rand. Am baut repede totul de la masa si am tulit-o.
Seara respectiva a continuat la fel de prost, dupa ce ne-am dus la inaugurarea clubului save, acolo unde m-am pipi cu ochii in calciu de pe zid. Fiind deschis in pripa, peretii toaletelor erau unsi proaspat cu rigips, iar sapunul cred ca-l bause cineva. Apa era si, la o adica, trageam o fuga la serviciu, dar n-a fost cazul.
Trecem asadar la cei carora le lipseste intotdeauna ceva. Un lucru l-am remarcat, chiar de mai multe ori, la barurile nusei chiriac. Aici, nu gasesc aproape niciodata sapun. In special la baia din restaurantul hotelului, de doua ori, in decurs de ceva vreme, n-am avut cu ce ma clabuci. Apoi, mai e barul din spatele primariei, acolo unde imi pasc cel mai des diminetile si pranzurile. De vreo trei luni, sapunul e indoit cu apa. De fapt, e multa apa si un strop de sapun. Asta dupa ce, cateva zile, n-au avut robinet, dar slava domnului se mai fac si investitii ! In rest, de curat e curat, de hartie este de unde.
La capitolul asa da, adica asa imi mai vine, stau baile de la United Pub, Clubul Euphoria, Irish Pub, Royal sau Mariko. Aia de la united e chiar de bun simt, desi, la femei, era de preferat sa fie un pic mai mare si cu mai multe cabine. Cam la fel de interesant, comod, elegant, dar tot putin, e si la irish pub, dar aici capacitatea barului nu cere prea multe cabine. Cea mai spatioasa baie este cea de la euphoria. Ai si oglinzi cat peretele si cabine suficiente… De celelalte, tot numai de bine. Si la bradu e ok, sus cel putin, jos n-am apucat.
Pana la urma, mama avea dreptate : o fi mancarea mai buna in vecini, dar treburile serioase trebuie sa ramana in casa.
Final
Intai am crezut ca e roman. Slava domnului, nu este decat un alt prost, iar cea care rade - probabil ca e ma-sa.
PS: Cateodata chiar mi-e ciuda ca nu pot face pipi din picioare. De cele mai multe ori, sunt in contra-timp si, cel mai des, contra vantului. O ultima remarca : de ce o pluralul la pipi o fi acelasi ? Un pipi, doi pipi… Probabil pentru ca doi pipi e format dintr-un pipi + un alt pipi. Ma scuzati, dar chiar trebuie sa plec. Brb
Ramaneti curiosi. Brb
9 comentarii:
Ai curaj , nu gluma sa iti expui public aventurile prin care treci.Penibile situatii.Zici ca ieseai ca o doamna din buda, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Eu aveam de comentat, bombanit si zis cu voce tare, daca mi se intampla asa.
Ce sa zic: sa asculti de sfaturile mamei tale - sunt mai sigure si te fereste de ghinion.:)
Nepotu meu are zece ani marele talent de a verifica mai intai toaletele. De ani de zile face asa. Daca nu trece toaleta testul, nu stam la masa, bar sau ce-o fi. Prima data mi-am spus ca are un pitic pe creier, da' chiar are dreptate. Si e chiar simpatic sa-l vezi ca intra in restaurant si se indreapta direct spre toalete. Nu ca ar avea treaba neaparat acolo. Testul...
Interesant subiect.
Apropo de toilet signs: http://toiletsigns.blogspot.com/
incep sa cred ca sunteti frustrate si tu, si "diva" cealalta:una vorbeste explicit cum face pipi, una cum a cazut incercand sa ajunga la un cameraman sa-i dea bre indicatii...pana de subiecte? lipsa lecturii? sau a evenimentelor care conteaza pentru noi, cei care VREM PRESA DE CALITATE? stiu, bloggul e personal dar tot tine de imagine, asa ca intreb: sta bine unei dive sa scrie astfel de lucruri "interesante"? sau diva e un cuvant upgradat?
@anonim: Eu recunosc ca sunt usor mai nelalocul meu, dar in numele altora nu vorbesc. Scriu si eu despre ce ma supara, ma incanta, imi place, iubesc, despre ce e normal si ce nu mi se pare... Sunt idei personale, nu trebuie sa le insuseasca cineva. Sa nu incurcam blogul cu viata si sa nu ne obisnuim sa citim ce nu ne intereseaza... Eu nu fac presa, cel putin nu aici. Nici educatie. Nici obligatie. Brb
Un salut entuziast pentru posesoarea blogului. Urmaresc de ceva vreme blogurile unor ziaristi locali si cu placere pe Claudia, dupa cum i-am urmarit cu interes si emisiunea ce dadea ocol orasului:). Nu vreau sa dau o replica anonimului care critica lipsa de subiecte, sau a lecturilor, ci doar sa incurajez libertatea de gandire a claudiei, perspicacitatea in alegerea unor teme interesante si stilul frust al exprimarii (cateodata e sanitar pentru mobilitatea intelectuala). Cat despre tema igienei publice...aferim, ne confruntam zilnic cu astfel de probleme si inca in localuri cu pretentii ( ale noastre si mai ales din partea patronilor)
Stiu ca nu e frumos sa ma bag in seama, cel putin asa am invatat, dar nu ma pot abtine sa-i spun si eu cateva stimabilului anonim care vorbeste de frustrare. Daca vorbim de frustrare, de ce postezi coment sub anonimat? Frustrare?
Si sa ne legam de presa si calitatea ei. Dupa putinele mele cunostinte de jurnalism, dar cred ca mai multe decat ai tu, stiu ca menirea jurnalistului este de a semnala nereguli sau probleme ale societatii pentru a motiva anumite persoane sa le remedieze. Si in cazul de fata, ori iesi numai la Mariko, ori nu iesi deloc. Problema toaletelor, in special in cazul doamnelor, e o chestie nasoala. Tu te-ai pune cu fundul pe un colac plin de pipi sau caca? Doua sfaturi: coboara un pic din copac sau mai iesi in lume, stimabile anonim jurnalist de bulevard.
in romania pana si cele mai neinsemnate lucruri se pot transforma intr-o aventura. de exemplu, atunci cand ai nevoie de o toaleta publica. pentru ca esti departe de casa, la un restaurant nu poti intra, decat daca esti clientul lor, la copac nu poti, ca te vede lumea. ce sa faci? intri la "publica", unde ti se indoaie nasul de la mirosuri. asta e romania...
Trimiteți un comentariu