Ziua de 1 decembrie. Prin lentila mea.

Ziua de 1 decembrie. Prin lentila mea.

Sub acoperire… Ma da de gol verigheta… Ups

Spate-n spate, fata-n fata…Chelaru ”Eu nu vorbesc cu tine”. Leoreanu “Nici eu cu tine”. Cazan: Liniste, ca ma deranjati de la poza

Am revenit, intr-o noua tinuta. Stateam in fata bataii tunului, in speranta sa prind buchetul… Flori n-am prins, doar o mica raceala. Griputa.

Cazan: “Sefu’, buna colega noastra. Pardon, a dvs.” Leoreanu: “Ce-i al meu, e pus deoparte”.

Cazan: "Sefu’, zambeste, ca lumea-i rea".

PS: Pe dl Cazan nu l-as fi dat pe blog, dar m-a suparat pentru ca, la masa care s-a organizat in cinstea deosebitei zile, s-a gandit sa scoale lumea in picioare pentru a rosti “Tatal nostru”. Nu-i nimic rau decat faptul ca rolul de propovaduitor al cuvantului Domnului nu i se potriveste. Cred ca fiecare dintre noi crede in ceva, insa macar credinta merita sa nu fie de grup, ci individuala. Asta-i doar intre mine si El. Niciodata intre noi doi nu sta cazanul. Sau... nu se stie niciodata.

PS2: Pentru cei care vor cu adevarat sa vada arta, pot sa-i viziteze pe Florin si Lucian. Si ei au fost acolo. Si ei au vazut. Si ei au pozat.